5,324 matches
-
să reziste unei asemenea tentații? Miturile fondatoare sunt o categorie universală, dar intensitatea lor, gradul de actualizare se explică prin stările prezente. Dacă pentru români genul acesta de mitologie este esențial, faptul se datorează, În bună măsură, unor complexe și frustrări. Cele două țări române din epocă, țara Românească și Moldova, erau relativ neînsemnate pe harta Europei, supuse Imperiului Otoman și cu drepturile deseori Încălcate de statele mai puternice. Pentru românii din Transilvania, situația era mult mai gravă: un popor de țărani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și În număr, și În diversitate, reprezentând ceva mai mult de un sfert din numărul locuitorilor (românii erau 71,9%, potrivit recensământului din 1930). Problema, pe lângă număr, era și insuficienta lor integrare. De o parte și de alta se manifestau frustrări și neîncredere. Ungurii, până mai ieri stăpâni ai Transilvaniei, și românii, foștii lor supuși, Își inversaseră rolurile. Trebuia timp și bunăvoință pentru ca raporturile să se așeze În matca normalității. Raporturile dintre români și ruși sau ucraineni, sau dintre români și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
inginer chimist, doctor În chimie și, În sfârșit, academician. În faza ei de maximă ascensiune intelectuală, numele i se pronunța invariabil: „academician doctor inginer Elena Ceaușescu“. Ajunși de atât de jos atât de sus, cei doi și-au pierdut capul. Frustrările li s-au sublimat În megalomanie. Și-au Întreținut și stimulat reciproc această stare. Nu le-a ajuns să domine România; România lor trebuia să devină o mare putere, iar ei Înșiși personaje de prim-plan nu doar ale țării
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
iar să scadă. Fazele de scădere erau contracarate prin noi campanii de represiune, curba iar creștea și cobora din nou... S-a purtat timp de ani de zile un război surd Între regim și oameni. A fost una dintre marile frustrări ale românilor. S-a concentrat aici o parte din violența descătușată În decembrie 1989.<endnote id="5"/> „Sistematizarea“ satelor a fost semnalul care a Început să-i trezească pe occidentali la realitate. Curios cum nu văzuseră mai Înainte „sistematizarea“, de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a jucat Între regim și „opoziție“ ci, mai brutal, Între regim și România. Regimul comunist din România a sfârșit Într-o baie de sânge, și este greu de imaginat cum ar fi putut să fie altfel, date fiind tensiunile și frustrările acumulate, ca și imposibilitatea dialogului. În celelalte țări est-europene, În anii ’80 se pun bazele unei tranziții. Gorbaciov, firește, nu a vrut să Îngroape comunismul. A crezut, naiv, că Îl revigorează, infuzându-i o doză de libertate. Dar cum să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mulțumiți că a revenit Iliescu și că nu s-a Întâmplat mai rău. Fenomenul Vadim definește mai puțin o politică (programul său e cu totul sumar), cât o stare emoțională. Este o expresie a exasperării, un „cocktail“ alcătuit din sărăcie, frustrări, indignare față de corupție, neliniște provocată de nesiguranța vieții, cultură paternalistă (un stat puternic, liderul providențial)... Votanții „României Mari“ erau În genere citadini, cu studii medii și relativ tineri, categorii dinamice, care se simt nedreptățite de disfuncționalitățile sociale, de șomaj etc.
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tradiționalism, de modernitate de secol XIX, de modernitate comunistă și de postmodernitate. Altminteri, țara dispune de un nivel de educație și de o intelectualitate care se prezintă ceva mai bine decât condițiile materiale ale societății. De aici, tot felul de frustrări și chiar o doză de disperare. Te poți realiza În România? Sunt români care cred că merită mai mult, dar nu sunt deloc convinși că acest „mai mult“ Îl vor putea dobândi cândva În România. România a devenit o țară
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sunt În genere prea puțin informați și par a vâna o iluzie: de la iluzia comunismului la iluzia Occidentului care le rezolvă pe toate. Mereu e căutat Salvatorul! Slaba informare (În mai mare măsură decât vreun prooccidentalism esențial), pe fondul atâtor frustrări și așteptări, explică faptul că În România (spre deosebire de alte țări foste comuniste) integrarea europeană a fost aprobată de o majoritate zdrobitoare. Oamenii căutau soluții miraculoase, și nu păreau conștienți de costuri (care s-ar putea să-i dezamăgească odată ce va
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
suportabilă) au trecut Înaintea valorilor esențiale ale Occidentului. După ieșirea din comunism, contactele cu străinătatea au devenit mai directe și mult mai frecvente, dar nu au scăzut În intensitate dramatică. Prin sărăcia lor, românii se simt dați la o parte. Frustrarea, o imensă frustrare, este sentimentul care le definește cel mai bine starea actuală de spirit. Și, de aceea, Occidentul continuă să atragă și să respingă. Mai e cale lungă până când românii să-i privească pe occidentali cu aceeași detașare (sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Înaintea valorilor esențiale ale Occidentului. După ieșirea din comunism, contactele cu străinătatea au devenit mai directe și mult mai frecvente, dar nu au scăzut În intensitate dramatică. Prin sărăcia lor, românii se simt dați la o parte. Frustrarea, o imensă frustrare, este sentimentul care le definește cel mai bine starea actuală de spirit. Și, de aceea, Occidentul continuă să atragă și să respingă. Mai e cale lungă până când românii să-i privească pe occidentali cu aceeași detașare (sau nepăsare) cu care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
subiecte și formule literare, de la evocarea pitoreștilor cartiere evreiești (astăzi dispărute), până la science-fiction, dadaism și suprarealism (contribuții asupra cărora voi reveni). Prin evrei, cultura românească a căpătat un grad sporit de diversitate. Maghiarii Resentimentele româno-maghiare se hrănesc dintr-o dublă frustrare. Mai Întâi, până la 1918, românii transilvăneni au fost priviți cam de sus de unguri. Erau În cea mai mare parte țărani, prea puțini orășeni și intelectuali, iar ungurii formau clasa dominantă. După 1918, rolurile s-au inversat. Din „stăpâni“, ungurii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ale dacilor (nu tocmai critic reconstituite), mitologia indiană, religiile triburilor australiene... și atâtea alte surse concură la realizarea unui profil al „omului esențial“.<endnote id="7"/> Scriitori, artiști, savanți, sportivi... Românii au o supărare (e doar una dintre multele lor frustrări). Ei cred că lumea ignoră, pe nedrept, contribuțiile lor. S-ar petrece, și În plan cultural, o discriminare. Marile puteri Își fac jocurile: În cultură, ca și În politică. O doză de adevăr există În această constatare. Ca scriitor, e
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
urmărit. Am încercat să dau vina pe lipsa de somn, pe sticla de vin, pe realizările cu jumătate de inimă din cabinetul doctoriței Kim, pe eșecul meu de a-mi găsi blugii cu rămășițele de coca din noaptea trecută, pe frustrările sexuale, pe băiatul care mă mințise la birou după-masă. Și am văzut iarăși mașina. Acel 450 SL de culoare crem se prelinse pe Elsinore Lane, oprindu-se pe Bedford Street. Mă uitam la ea neajutorat, cum stătea acolo, în relenti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și grăbită. Dumnezeule, nu mai știu ce să mai fac. Chiar că nu mai știu. Încercam amândoi să nu vorbim prea tare pentru că stăteam pe peluza din fața casei, la vedere. Am privit fără să vreau în jur. Apoi, copleșit de frustrare, am zis: - Stai așa, dacă vrei să spui că iarba m-a făcut să am halucinații despre ceea ce-am văzut acolo sus... - Ce-ai văzut sus, Bret? - Dă-o-n mă-sa. Chem poliția. Am scos celularul. - Nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și-n jos. Într-o dezgustătoare fracțiune de secundă am înțeles că își folosea gura ca să realizeze acest lucru. A trebuit să-mi reamintesc să respir când clanța ușii s-a zgâlțâit violent. Se auzi ceva ca un mârâit. Sunetul frustrării. Zgomotul foamei. Apoi a încetat. Puteam auzi entitatea îndepărtându-se anevoie. - Ce e? Ce vrea? Nu înțeleg. Cum a intrat? Era Robby. - Nu știu ce naiba e, am răspuns absurd. - Ce e, tată? - Nu știu nu știu nu... (Notă: Asta nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Săo-Jorge trebuie să cuprindă și acele perle ale geniului uman. Chiar dacă nu le-ai văzut cu ochii tăi, îți ajunge să știi că există - este un mod comod până la urmă de a-ți sublima neputința, de a-ți obloji artistic frustrările. Un scriitor are mereu la îndemână această soluție. Îmi întrerup șiragul uimirilor contemplative, căci dintre arbori, pe terasă, apare ca prin miracol Adrian, omul lui Dumnezeu. „Cum ai reușit să ne găsești?”, exclamăm uimiți. „A, v-am spus eu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de sport.) Tot astăzi se joacă meciul Franța-Danemarca la Euro 2000, este debutul Franței, dar pasiunea francezilor pentru fotbal nu are conotații de... destin național, precum în cazul românilor, care, incapabili de fapte pe alte planuri, tind să-și oblojească frustrările istorice cu driblingurile lui Hagi, din ce în ce mai sleite și ele... VITALIE CIOBANU: Mă gândisem într-o primă fază să rămân în oraș, să bat străzile, împreună cu alți vreo doi colegi ce renunțaseră la escapada în podgorii - ca Richard Wagner, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai ales că nu știm ce surprize ne așteaptă pe traseul nostru în Europa de Est, în Rusia. Un lucru e cert: Dortmundul va figura în toate jurnalele care se scriu în acest tren, ca un „vârf al cazării”. Un „avans” pentru frustrările ce vor urma. VITALIE CIOBANU: Ne acomodăm cu locul, plimbându-ne prin oraș. Centrul e la doi pași de hotel. Deși orașul a fost distrus în război, se pare că noile clădiri refac perimetrul și amplasamentul celor vechi. Astfel, există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
meritat: a fost o incursiune incredibilă prin câteva întreprinderi și cocserii dezafectate, reconvertite în spații ale Naturii și Artei. Un soi de revanșă postmodernă a creativității umane împotriva ofensivei boante a industrializării de la începutul secolului. Pentru a-mi stinge cumva frustrarea, mă alătur unui alt grup, format mai mult din colegi ex-iugoslavi (din „plavi”, cu alte cuvinte!), la un meci de fotbal Est-Vest între scriitori, la baza de antrenament a Borussiei Dortmund - una dintre echipele momentului în Bundesliga. Deși nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înainte de a reintra în albia obișnuită a râului. Ce rost avea să trecem de două ori prin aceeași ecluză, într-un interval de numai o jumătate de oră? Dar mă gândesc pe loc că altfel am fi rămas cu o frustrare, căreia i-am fi spus: Dincolo de ecluză. Un titlu de roman. Ce ne-ar fi așteptat de partea cealaltă? Poate nu mare lucru (cum s-a și văzut), dar nu am fi știut niciodată. Așa, știm și ne-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
n-ar fi avut parte nici de-atât: o după-amiază caldă, cu soare, ar fi anulat aura de excepție a gestului celor doi temerari. Așa, robinsonada lor nebunească pare proiecția cumulată a tuturor orgoliilor masculine din Trenul Literaturii (aici, da, frustrare!). VITALIE CIOBANU: Suprafața „platoului de filmare” în care ne găsim e prea mare și denivelată, imposibil de cuprins dintr-o privire, de aceea, am senzația, anxioasă, că multe îmi scapă. Că alții sunt mai implicați. Dar îmi uit repede deruta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cazul unor „literați” care, deși aflați în libertate și în țări unde cultura este sprijinită, cum este Franța bunăoară, nu au publicat decenii la rând nici un op, mulțumindu-se cu un salariu la un post de radio pentru străinătate, însă frustrarea lor - deoarece, mi se pare evident că acuzele brutale ca să nu zic injuriile pe care dl Ierunca le aruncă în fața statuilor de bronz ce poartă numele unui Călinescu sau Sadoveanu nu pot izvorî decât într-o profundă nemulțumire de destin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
evident că acuzele brutale ca să nu zic injuriile pe care dl Ierunca le aruncă în fața statuilor de bronz ce poartă numele unui Călinescu sau Sadoveanu nu pot izvorî decât într-o profundă nemulțumire de destin, o „furie contra ta însuți”! - frustrarea lor ia aproape totdeauna forme extrem de violente, drapându-se în sentimente absolute, precum Adevărul, Dreptatea, Valoarea! Domniile lor uită, sau se prefac a uita, că în istorie și în viața socială, totdeauna turbulentă și aspră și, cu osebire în vremuri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dezvăluirea tainei inițiatice anulează intruziunea parțială a sacrului în fenomenal și oprește numărătoarea inversă până la integrarea lui totală. De fiecare dată după ce comite greșeala deconspirării chipului, neofitul află că timpul pe care trebuia să-l mai îndure era scurt și frustrarea însoțește sentimentul vinei. Luna impusă de Bucățică sau zilele scurte până la ridicarea vrăjii sunt însă etaloane ale nerăbdării de a pătrunde în sacru, și durata lor nu este niciodată parcursă. Nu entitatea mitică trebuie să parcurgă intervalul formator, ci nerespectarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ce face Europa ? Întrebări rostite, scrise, gândite. Printre ele: de ce Tezaurul românesc confiscat de soviete în 1918 nu este retrocedat proprietarului de drept, România, și rămâne în continuare la Moscova de aproape o sută de ani ? În vremurile de mari frustrări și dezamăgiri - de toate felurile - prin care trec românii de ani buni, răspunsul la această întrebare are multiple conotații. În realitate, interesul și curiozitatea oamenilor n-au fost niciodată satisfăcute. Subiectul a fost abordat fie printr-o viziune de “senzațional
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]