7,001 matches
-
dormise, în loc să se culce stătuse probabil la gura sobei și cugetase. La ce oare? La familia lui? La muiere și la copii, la frați și la surori? Nu, stând cu vătraiul în mână și răscolind focul, se gândise la mine. Fumase probabil mai multe țigări, până ce gândul i se distilase și se făcuse esență de gând, rupt, detașat de vreo pornire turbure, până ce descoperise exact ceea ce îl deosebea și în același timp ceea ce îl lega de mine, până la simpatia umană trezită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la zece, o să recunoști peste trei zile, sau peste trei luni, sau peste zece ani, e timp, nu ne grăbim..."), altul mă înjura în mod ordinar de mamă, mă ținea în picioare opt ore, în timp ce el mânca sandviciuri, bea cafele, fuma, după ce în prealabil avusese grijă să nu mi se dea să mănânc în ziua aceea, și râgâia, se scobea în măsele și mă asigura că singura mea șansă e să recunosc, să fiu condamnat, să ispășesc pedeapsa și să scap
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o a treia. Dar ce știe o astfel de floare de lotus față de o floare de magnolie, cum arăta la patruzeci de ani văduva muzicianului? Mi-o fi ghicit acest gând, această comparație? Învăluită printr-o anumită știință de a fuma într-un nor de rotocoale de fum, se uita la mine cu acel surâs și acea privire care îți sugerează că deși cineva te vede pentru întîia oară, te cunoaște de mult și ce bucuroasă ar fi să se afle
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi lăsat mai departe să se lăfăie în voie printre noi concepțiile și comportările străine de universitatea noastră și pe care noi, aici, trebuie să le curmăm din rădăcină." Vocea se înăspri, deveni metalică, tonul începu să urce. Tovarășul Șuta fuma gânditor, chiar posomorât, cu tâmplele în palme. Desigur, gândeam, prezența în mijlocul nostru a acestui ins liniștit, despre care auzisem că ar fi un om drept, nu va admite să se producă aici cine știe ce excese. Eram sigură, adică știam (adică am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine. "Sarcina ta toxică e un pretext", îi spusei. "Ai țigări la tine? răspunse Suzy cu o bună-dispoziție de zile mari. Te rog frumos să-mi dai o țigare!" Îi întinsei pachetul, care stătea în buzunarul meu zile întregi, nu fumam decât în scurte și rare clipe; îndată ce trăgeam câteva fumuri o aruncam, amețeala pe care o simțeam nu-mi făcea nici o plăcere. Îi aprinsei bricheta, și în timp ce își vâra țigarea în flacără, îmi apucă mâna, simțindu-i strânsoarea ei dulce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
art. 23-28 . (5) Obligația de informare menționată la alin. (1) revine și furnizorilor de servicii media la cerere, în cataloagele de programe. Articolul 16 (1) Este interzisă difuzarea de programe audiovizuale de studio sau realizate în direct în care se fumează sau se consumă băuturi alcoolice. (2) În programele audiovizuale este interzisă ilustrarea unei informații cu imagini de natură pornografică. (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și programelor audiovizuale difuzate în cadrul serviciilor media audiovizuale la cerere, furnizate
DECIZIE nr. 573 din 25 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299703]
-
LITERE... (punctele de suspensie arătau că, la o adică, putea fi vorba și de-altcineva). Pe bucata din dreapta, cloceau niște ștampile pătrățoase, morfolite în cerneală violet peste vreo trei semnături. Cravata era fabricată de „MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI. UNIVERSITATEA BUCUREȘTI. 2005“. Studenții fumau liniștit pe coridoare. Câțiva îmi împrumutau cărți sau căutau să stea de vorbă cu mine în pauze, în speranța unui 10 la examen. Îi ascultam pe toți, cu-atenție, zâmbind absent. Mă întorceam acasă cu rucsacul burdușit de cărți; le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se terminau zilele, în cârciumă, la lumina lumănărilor, nu-și mai amintește nimeni. Picoteam pe mese, înfofoliți în paltoane sau canadiene, cu căciulile rusești pe cap, legate cu șnur sub bărbie. Beam bere gheață, ne ieșeau aburii din gură, parcă fumai când vorbeai. Sticlele se înghesuiau pe diagonale, le apucam stângaci, copilărește, cu mănușile gonflate, cu un singur deget, sub care mai era o pereche. Râdeam și povesteam totul. Afară, zăpada te-acoperea ca-n poeziile lui Dimov. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de concediu. De mine îi plăcea mult de tot: mă vedea toată ziua cu băieții, pe terenul de fotbal. În anul următor, am aterizat în liceul „German“, cu detașare. Aici, școala curgea diferit: de la portăreasa amabilă, până la copiii care îmi fumau sub bancă și cântau „Hey, Jude“ (chitară și muzicuță, bineînțeles). Îi iubeam, primisem și-o clasă pe mână, a X-a D, care pleca zilnic în Piața Universității, să protesteze. Directorul, un tip cu barbă roșie de pirat, fugea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să le miroasă. Vreo doi se-ndrăgostiseră lulea și-i pregăteau deja răspunsuri siropoase, muiate-n odicolon. Mai mult de-atât, Lovinescu a trimis un articol elogios la Cetatea literară, în care saluta apariția «noii scriitoare»! «Noua scriitoare» se bărbierea, fuma trabuc și-avea deja vreo două piese care se jucau pe scena «Naționalului». Așa i-a venit lui Camil Petrescu ideea să scrie Patul lui Procust. De la o mistificare măruntă. Romanul a-nceput ca o minciună, dar, treptat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe care-o ducea la gură. Mihnea râdea, Dumnezeu știe de ce. Tânărul Lupu arăta perfect, hainele nu mișcau o cută, parcă nu zăcuse în aceeași magherniță cu noi. Galbenul înnegrit al tutunului îi dispăruse de pe degete; se lăsase brusc de fumat sau nu văzusem eu bine cu-o seară înainte? Umbrela îi strălucea. Picăturile de apă fuseseră tamponate cu șervețele igienice, iar armătura unsă cu puțin ulei la încheieturi. Plăcuța cu firma „Doppler“ sclipea pe mâner, înșurubată cu două nituri aurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sub masă. Trei mese mai încolo, sprijiniți de banchetă, se sărutau niște puști în jachete de blugi, cu bile în nas și în buze. Am trecut repede peste ei. În prelungirea banchetei, la o măsuță de-o singură persoană, își fuma pipa un domn ochelarist, cu părul alb pieptănat pe spate: un fel de Mircea Eliade cu ochi albaștri și fără dioptrii. Și cam atât. La tejghea se-auzea Herbert Grönemeyer din două boxe negre, cu woofer-ele atenuate. Cânta ceva potolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici cei doi puști, decât dacă iubea să-și ciocnească piercing-urile, în timp ce făceau schimb de fluide. Nici Mircea Eliade II nu corespundea cu portretul inginerului Grosescu: ochii aveau altă culoare, iar maică-sa îmi spusese în repetate rânduri că nu fumează. Mai rămâneau doar ospătarii și tipul de la ultima masă. Nu trebuia să fii Mafalda și nici Mercedesa din Pajura ca să ghicești care din ei e Grosescu. M-am dus direct acolo și i-am întins mâna bărbatului îmbrăcat în maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau cum îl chema de fapt pe italian amesteca dezinvolt laptele cu cafeaua după tejghea. Fluierau aburii espresorului, un sunet plăcut, rutinier. Labradorul de la masa de lângă geam dormea liniștit, legănat de zgomotul cafetierelor, iar Mircea Eliade II citea un ziar, fumându-și mai departe pipa. Mirosea a vanilie, rom și prune uscate - unul din amestecurile alea englezești, pe care nu le cumperi de la tutungerie. Doar puștii cu bilele metalice plecaseră, se lingușeau acum pe stradă sau printr-un tramvai. „Ce gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fiind lăudat de toți. Erau mândri de el, așa că au hotărât să îl trimită la București, la un liceu de muzică, deși aveau și alte cheltuieli. Ajungând acolo,a cunoscut niște băieți care l-au încurajat să fure și să fumeze.Din acel copil model deveni un copil rău și neastâmpărat. Părinții lui se îngrijorau pe zi ce trecea,deoarece nu mai știau nimic de el. A trecut o vreme, iar părinții au fost anunțați că fiul lor este în stare
Fii conṣtient, drogurile ȋṭi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Doroftei Andreea, Vlădeanu Dobriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1963]
-
Este sâmbată după-amiaza și Alex a rămas singur acasă, în timp ce părinții săi au plecat la cumpărături. Vede pe un raft pachetul de țigari al tatălui său și se gândeste că dacă ar fuma o țigară, ar fi întocmai ca tatăl său. L-a văzut de multe ori fumând și a observat că era mai relaxat. A aprins țigara și a tras primul fum, adânc în piept. A amețit, dar senzația l-a atras
Este decizia ta!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gheorghiu Vlad, Condurache Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1975]
-
singur acasă, în timp ce părinții săi au plecat la cumpărături. Vede pe un raft pachetul de țigari al tatălui său și se gândeste că dacă ar fuma o țigară, ar fi întocmai ca tatăl său. L-a văzut de multe ori fumând și a observat că era mai relaxat. A aprins țigara și a tras primul fum, adânc în piept. A amețit, dar senzația l-a atras. Acesta a fost doar începutul dependenței lui. Avea pe atunci 12 ani. Viciul a continuat
Este decizia ta!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gheorghiu Vlad, Condurache Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1975]
-
absorbite în organism perturbă una sau mai multe funcții importante, de cele mai multe ori iremediabil și care influențează negativ starea de sănătate, sentimentele și percepția. Sunt sigură că toți s-au săturat să vadă copii care încep de la 10 ani să fumeze, să consume alcool sau droguri. Asta ar trebui să ne îngrijoreze. Pe zi ce trece sunt tot mai mulți adepți ai drogurilor, din păcate! Unii fac asta pentru a se dă mari, șmecheri,iar alții ca să încerce senzații, dar într-
Lumea drogurilor, o lume fără culoare. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Lupu Ramona Iuliana, Popa Luminiţa Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1972]
-
frumoasă prin acest consum de substanțe înterzise, se înșeală foarte mult, deoarece ajung să-și distrugă sănătatea, frumusețea, încrederea în sine și în ceilalți, în tot ceea ce poate face sau crede că ar putea face. Mulți din membrii familiei mele fumează și de multe ori trebuie să inhalez fumul de țigară, deși acest lucru nu-mi place și aș vrea să-l înlătur, însă sunt prea mică acum pentru ca părere mea să conteze pentru cei așa numiți ”adulți”. Am încredere totuși
”Fii conștinent, drogurile îți opresc zborul”. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Chirilă Ana Maria Isabela, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1981]
-
Scuzați-mă că v-am întrebat judecând după cum arătați. Așteptați-l pe secretar; generalul e ocupat acum cu colonelul, dar acuși vine și secretarul... Companiei... — Atunci, dacă e mult de așteptat, aș avea o rugăminte la dumneata: n-aș putea fuma pe undeva? Am pipa și tutunul la mine. — Să fu-u-mați? rosti valetul, aruncându-și spre el privirea cu o uimire disprețuitoare, ca și cum nu și-ar fi putut crede urechilor. Să fumați? Nu, aici nu puteți fuma și, pe deasupra, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aș avea o rugăminte la dumneata: n-aș putea fuma pe undeva? Am pipa și tutunul la mine. — Să fu-u-mați? rosti valetul, aruncându-și spre el privirea cu o uimire disprețuitoare, ca și cum nu și-ar fi putut crede urechilor. Să fumați? Nu, aici nu puteți fuma și, pe deasupra, ar trebui să vă fie rușine să vă gândiți la așa ceva. He... mare poznă! — Ah, n-am zis că aș putea să fumez în camera asta; știu și eu că aici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneata: n-aș putea fuma pe undeva? Am pipa și tutunul la mine. — Să fu-u-mați? rosti valetul, aruncându-și spre el privirea cu o uimire disprețuitoare, ca și cum nu și-ar fi putut crede urechilor. Să fumați? Nu, aici nu puteți fuma și, pe deasupra, ar trebui să vă fie rușine să vă gândiți la așa ceva. He... mare poznă! — Ah, n-am zis că aș putea să fumez în camera asta; știu și eu că aici nu se poate; m-aș duce undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
disprețuitoare, ca și cum nu și-ar fi putut crede urechilor. Să fumați? Nu, aici nu puteți fuma și, pe deasupra, ar trebui să vă fie rușine să vă gândiți la așa ceva. He... mare poznă! — Ah, n-am zis că aș putea să fumez în camera asta; știu și eu că aici nu se poate; m-aș duce undeva, unde mi-ai arăta dumneata, pentru că am această deprindere și n-am mai fumat de trei ore. De altfel, cum crezi dumneata, pentru că doar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
He... mare poznă! — Ah, n-am zis că aș putea să fumez în camera asta; știu și eu că aici nu se poate; m-aș duce undeva, unde mi-ai arăta dumneata, pentru că am această deprindere și n-am mai fumat de trei ore. De altfel, cum crezi dumneata, pentru că doar se zice: câte bordeie... Hai, spuneți și dumneavoastră, cum să vă anunț? mormăi valetul aproape fără voie. Mai întâi, n-ar trebui să stați aici, ci în anticameră, pentru că sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fie tratat astfel! Deși n-ar fi putut exprima toate acestea cum o făcuse prințul, valetul înțelese, chiar dacă nu tot, atunci măcar ideea principală, lucru care i se putea citi pe fața înduioșată. — Mă rog, spuse el, dacă vreți să fumați și nu mai puteți răbda, nu vă opresc, dar fumați cât mai repede. N-aș vrea să nu fiți aici când o să vă cheme înăuntru. Uite, sub scară este o ușă. Intrați pe ușă, în stânga e o odăiță; acolo puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]