12,418 matches
-
însuși cu Elisabeta. Poporul o implora pe Elisabeta să accepte și să pună astfel capăt 382 războiului. Elisabeta este forțată să primească oferta lui Filip al ÎI lea și cei doi îndrăgostiți își deplâng soarta. Actul ÎI Scenă 1. O galerie din mănăstirea spaniolă Sân Giusto, Extramadrea, anul 1559. Don Carlo își caută consolarea la mormântul bunicului său, Carol al V lea5/. (Io l'ho perduta!). Într-o viziune îi apare persoană bunicului său care abdicase de la tron, pentru a deveni
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
închisoare, intervenția Marelui Inchizitor pune punct revoltei și toată mulțimea îngenunchiază. 1/ Auto-da-fè înseamnă în limba spaniolă act de credință. El constituia un ritual de pedepsire de către Inchiziție a ereticilor, cel mai adesea prin ardere pe rug. Actul V O galerie din Mănăstirea Sân Giusto. Elisabeta, sosita prima la întâlnire, se reculege în fața mormântului Împăratului Carol al V-lea, care el însuși și-a găsit pacea sufletească aici (Tu che le vanità conosce). Carlo sosește și își ia adio de la ea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
1 Rol : Don Carlo, moștenitorul tronului Spaniei * În alte versiuni finalul este diferit: se aude vocea lui Carol V. Don Carlo se sinucide și moare în brațele lui Filip al II-lea. Voce : tenor Fach : spinto Loc de desfășurare : o galerie din Mănăstirea Sân Giusto, în Extremadura, 1559 Rezumat : În timp ce tatăl său, Filip, se căsătorește în capelă mănăstirii cu fosta să logodnică, Elisabeta de Valois, Don Carlo se întreabă disperat ce-i mai rămâne de făcut în viață tristă care îl
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan) și Liana Mărgineanu (Vera) completează strict și eficace galeria umană a piesei cu două imagini de contrast, menite să se constituie într-o replică posibilă la mentalitatea cuplului principal. Replică pe care Mina și Ilie nu au puterea (dorința?) să o mai asculte. Este rezultatul dramatic al abstragerii din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
criza nici în Consiliu, nici în variantele lui Zorin, în Adunarea generală sau în Comitetul politic, nu pentru că s-ar ivi polemici nedorite, nici pentru că tinerii pro Castro și anti Castro se pot încăiera, așa cum au făcut-o deja în galeria sălii Consiliului. Nu ne mai întrunim pentru că nu vor exista documente, acte finale sau acorduri scrise. Această criză se termină prin ințelegeri verbale, prin acțiuni desfășurate, conform unui cuvânt de onoare. În scris, nu rămâne decât corespondența celor doi mari
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Personajul rămâne, cu toate acestea, prin implantarea într-un mediu specific, o creație originală, plină de haz, sortită unei cariere triumfale, aceasta și datorită unor interpreți ca Matei Millo sau, mai încoace, Miluță Gheorghiu. În „cânticelele comice”, A. configurează o „galerie de tipuri contimporane”, unele imortalizând figuri pe cale să dispară (Surugiul, Paraponisitul, Barbu Lăutarul), altele înfățișând imperisabili marțafoi (Sandu Napoilă ultraretrogradul, Clevetici ultrademagogul). Satira e mai densă în „cânticele”, siluetele sunt mai pregnante, în genere, decât în comedii, care, și ele
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Costin, Ion Nijloveanu de opera lui Dimitrie Cantemir, Tudor Nedelcea de cronicarii munteni. De literatura românească premodernă și modernă se ocupă Marian Barbu (Marginalii la o proză mai puțin cercetată - romanul de mistere, Dislocarea compoziției în proza românească actuală, în „Galeria cu viță sălbatică”), Pavel Țugui, Cornelia Diaconu, Dorin Teodorescu, Toma Grigorie, Titus Bălașa, Sonia Cuciureanu, Maria Magdalena Simion. Volumul din 1980 conține o secțiune dedicată centenarului nașterii lui Mihail Sadoveanu (corespondență, studii de Pavel Țugui și Ion Pătrașcu ș.a.). Dramaturgia
ANALELE UNIVERSITAŢII DIN CRAIOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]
-
un filon romanesc tradiționalist în literatura română. Și sub raportul tipologiei proza lui A. se încadrează unei tradiții, și se poate spune astfel că, de pildă, un Vasile Becherescu, podgorean violent, viclean și lacom (din Dealul viilor), se înseriază în galeria ariviștilor fără scrupule din plămada unor Dinu Păturică ori Tănase Scatiu. Uneori, într-adevăr, după cum remarca criticul Valeriu Cristea, se percepe „un abur subțire de idilism, pe care însă nu prozatorul îl suflă asupra narațiunii sale, ci se ridică din
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
au identitate, nume, obârșii, pentru că au murit o dată și, înviind, și-au pierdut identitatea primă. Înstrăinarea de tot îi transformă în veșnici peregrini. Rotonda plopilor aprinși (1983), una dintre cele mai frumoase cărți de memorialistică din literatura română, cuprinde o galerie de opt portrete (începând cu Tudor Arghezi, mentor literar și prieten, apoi Gala Galaction, Anton Holban, Victor Papilian, Lucian Blaga, Ion Luca, Marin Preda și V. Voiculescu, maestru spiritual) ce străjuiesc singuraticul „luminiș” sufletesc al autorului. Amintirile - „aproximative” în literă
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
Spovedanii, unde, în forma jurnalului intim, se detaliază un proces reflexiv subtil, caracterizând un personaj straniu, dezabuzat, estet. Al doilea colonizator al Daciei, Bullier, Idolul și mai ales Povestea unei console marchează trecerea la ipostaza de memorialist, predominantă în Portrete, galerie a celor care i-au fost apropiați: N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Artur Stavri, Gheorghe din Moldova, Eduard Gruber, Vasile Cosmovici ș.a. Exagerarea pioasă a meritelor lasă loc, totuși, spiritului de observație și capacității de a sesiza esențialul, ce contribuie la
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
de 83 de ani, medicii decretează, la 21 mai 1810, În prezența a 15 martori: e bărbat. Excentricități nu mai puțin spectaculoase Îi Împing În același secol al XVIII-lea pe austriacul von Kaunitz sau pe germanul von Buhl În galeria (e drept, firavă) a dandy-lor eterni. Cel puțin așa Îi vor socoti, peste ani, câțiva dandylogi Împătimiți. Despre von Kaunitz, Barbey d’Aurevilly nu se poate stăpâni să nu comenteze, Într-un apendice la o notă din opul dedicat lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pentru orice cuvânt străin, rămâne neputincioasă În fața lui dandy. Dandysmul nu se lasă tradus. Semn sigur că și realitatea pe care o exprimă are o particularitate covârșitoare, de neimitat. Deși (dacă e să facem un bilanț) Franța etalează o impresionantă galerie de dandy, toți aceștia nu sunt decât palide copii, reflexe mult diminuate ale modelului: „Oricât dezgust ar afișa, oricât s-ar Înmănușa cu alb până la coate, patria lui Richelieu nu va naște nici un Brummell”, decretează Barbey. Chiar dacă nu e istoric
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
relație cu dandysmul, pe urmele a doi „snobilogi” celebri: un englez din veacul al XIX-lea, William Thackeray, și un francez contemporan cu noi, Jean d’Ormesson. Primului i se datorează cunoscuta Carte a snobilor, scrisă În 1848. O Întreagă galerie de snobi, clasificați metodic: militari, mici burghezi, clerici, simpli frecventatori ai saloanelor, dar mai ales scriitori, cu toții trec prin baia acidă a satirei sale. Viciul imitației fără discernământ, venerația conformistă a falselor valori sunt biciuite fără milă de cel care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Pe când Barbey, cu toată modestia bine trucată, se știe scriitor până În vârful unghiilor și, În plus, vrea să ofere un op teoretic, nu o simplă Înșiruire de fapte. El vrea să intre prin cartea despre Brummell și despre dandysm În galeria marilor spirite franceze care au excelat În eseu, În fermecătorul amestec de erudiție, inteligență, spirit speculativ și talent. „Brummell nu face parte din istoria politică a Angliei” - i se adresează el aceluiași Daly. „E legat de ea, dar nu-i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
va purta pe Odobescu spre alte lumi, după o lungă agonie, tot astfel se va fi lăsat purtat spre moarte, amețit de parfumul Îmbătător, dar inofensiv, al rozelor, un alt scriitor român care-ar putea intra, fie și pieziș, În galeria dandy-lor: Alexandru Macedonski. High life În București tc "High life În București " Dar până să-l descriem pe autorul Nopții de Decemvrie ca dandy, să recompunem atmosfera bucureșteană „atunci când veacul se năștea...” 3. Am ales deloc Întâmplător această formulare, deoarece
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
minoră, din cauza originalității ei sfidătoare. Rămâne ca un moment antologic În istoria proceselor londoneze despăgubirea pe care o cere (și o primește, sub forma unei sume simbolice) pentru ofensa adusă de Ruskin În 1877 uneia dintre pânzele sale expuse la galeria Grosenvor. Satisfăcut juridic, dar În pragul falimentului și al repudierii cvasigenerale, Whistler părăsește Londra pentru Veneția și Paris. Înconjurat de prieteni (Mallarmé, Robert de Montesquiou), prețuit de francezi pentru grația lucrărilor lui, se reîntoarce la Londra doar pentru a muri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
contele de Chesterfield, cedând cu supunere În fața albastrului În care Îl Îmbracă din cap În coadă d’Orsay; sau ducele de Beaufort, pe care Îl asortează cu gazonul și Îl echipează În verde. Stă la loc de cinste În această galerie a dandy-lor Înveșmântați și excentricul Baudelaire, pe care Nadar Îl surprinde În plin dezastru financiar, parând printr-o ținută de o eleganță extremă: capă azur, pantaloni negri, cizme văcsuite, mănuși roz. Fac vogă În epocă și costumele de catifea albă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
disprețuiești? Însă e chiar ultima? Valoarea sentimentelor e dată de importanța lor socială. Care anume dintre ele poate fi de o utilitate mai mare pentru societate decât căutarea neliniștită a confirmării de către ceilalți, decât această sete de nestins după aplauzele galeriei care, atunci când e vorba de lucruri importante, se cheamă iubirea gloriei, iar În cazul celor mărunte - vanitate? Să fie iubirea, prietenia, orgoliul? Iubirea, În miile sale de nuanțe și cu nenumăratele sale derivații, prietenia și chiar orgoliul pornesc de la o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
desigur un ministru cu altul. Rupând-o cu ipocriziile saloanelor londoneze, a fost văzut - fapt Îngrozitor, de conceput! - afișându-și iubirea cea mai firească pentru o precupeață de portocale, care, probabil, nici nu era drăguță și Își făcea veacul pe sub galeriile Parlamentului 1. În fine, el a inventat chiar deviza dandysmului, nil mirari, a acelor bărbați - zei În miniatură -, ce voiau Întotdeauna să uimească, rămânând impasibili 2. Dandysmul i se potrivea perfect lui Bolingbroke; mai bine decât oricui. Oare nu se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Își are propria bază și propriul vârf. Niciodată un Georges Cuvier al eleganței nu va risca să facă judecăți eronate: el Îți va putea spune câte zerouri trebuie să aibă cifra care exprimă veniturile pentru a intra În posesia unor galerii de tablouri, a unor cai de rasă pură, a covoarelor din manufactura de la Savonnerie, a draperiilor de mătase vaporoasă, a șemineurilor din mozaic, a vazelor etrusce și a pendulelor ornate cu statuete ieșite de sub dalta unui Cortot sau David. În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
indo-europene. Aici, anumite acțiuni ale zeilor supremi sunt continuate de personaje cu statut semidivin (de obicei, născute din unirea zeilor cu pământenii), dotate cu puteri ieșite din comun și hărăzite unei vieți de lupte continue cu diverșii dușmani ai oamenilor. Galeria acestora cunoaște figuri de referință precum Heracle, Iason, Meleagru, Ahile, Castor și Polux (mitologia greacă), Romulus și Remus (mitologia istoricizată a Romei antice), Cuchulainn din mitologia irlandeză, Arthur și cavalerii săi din mitologia celtică etc. Cel mai adesea, eroii au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
răzgâiați și obraznici (D-l Goe, Vizită). Avocați malonești, magistrați influențabili (Justiție, Art. 214), provinciali naivi, dezorientați și țâfnoși (Telegrame), gazetari în goană după senzațional (Boris Sarafoff!...), de tipul lui Caracudi (Reportaj), izmeniți cronicari mondeni (Edgar Bostandaki, din High-life) completează galeria. Nu e nimic „enorm” sau „monstruos” în toată această forfoteală, decât, poate, faptul că intensitatea grotescului îi proiectează, uneori, într-un elucubrant piramidal. Așa cum comediile își concentrează virtuțile mai ales în limbaj, schițele și momentele, lucrate cu maximă concizie, într-
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
1934, „Provincia literară”. A folosit pseudonimele Inimosu, Evghenie, Silvirgil, Condeierul, Vulcan. Doar volumul de sonete Oglinzi aburite (1918) poartă pe copertă iscălitura Eugen Constantinescu. Celelalte sunt semnate Eugen Constant, nume care în 1950 devine oficial. Alte cărți de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri (1929), Socluri devastate (1933), Crater scufundat (1936), Versuri (1937), Sărutul însingurărilor (1940), Melancolii sub arcade florale (1942), Elanuri răstignite (I, 1943). Amurg prin vitralii este un ciclu din placheta
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI: Oglinzi aburite, Craiova, 1918; Galerii de ceară, Craiova, 1924; Amurg prin vitralii, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Cu dalta pe lespezi, Craiova, 1928; Punte peste veacuri, Craiova, 1929; Încrustări în rama bibliotecii, I-II, Craiova, 1930-[1940]; Socluri devastate, Craiova, 1933
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
rechizitoriul acid al atitudinilor și al comportamentelor celor din jurul său, fără nici un fel de concesie sub aspect moral și ținând întotdeauna seama de dezideratele naționale ale activității politice din emigrație în judecarea faptelor sale și ale celorlalți, jurnalul prezintă o galerie impresionantă de portrete și o serie de mărturii inedite, de la cele despre oameni ca Nicolae Rădescu, Grigore Gafencu, Constatin Vișoianu, Brutus Coste (fără a mai aminti celebritățile politice europene ale epocii) până la cele despre scriitori ca Mircea Eliade, N.I. Herescu
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]