5,057 matches
-
pe spate de râs. Nu mă prind - or fi drogați, imbecilii! Gogoașă se milostivește și, ținându-se cu mâinile de burtă de durerea râsului, chirăie: geanta! hăhă! geanta! Mă uit și văd că iar am fost victima șuților de pe 102. Geanta mea are trei tăieturi lungi, făcute cu lama de ras. Din ele se scurg fusta, peruca, o carte și o jumătate de pix. Erau mai multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
are trei tăieturi lungi, făcute cu lama de ras. Din ele se scurg fusta, peruca, o carte și o jumătate de pix. Erau mai multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa întârziasem. Geanta mea arăta exact ca Toma Alimoș cu mațele scurgându-i-se pe jos. Mă fulgeră o idee: care are la el un cuțit? Râsetele au tăcut. Intram la clasă, dar nu țineam ore. Doar stăteam cu elevii. Ăsta era ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care mi le lăsase în cameră. Pe la zece o aud că face ochi și ea. Nu intră la mine. Se duce direct în baie, unde se bălăcește vreo două ore. Mă roade o foame teribilă. Îmi aduc aminte că în geantă mi-au mai rămas de pe drum câteva Eugenii. Din nou destinul mi-e favorabil. Ronțăi biscuitele nostru național, cel care ne-a salvat sufletul în timpul comunismului, când nu găseai nici carne de veveriță, darmite de porc. Pe masa de nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea izbindu-se de balustrada metalică a scărilor. După ce eliberase animalul, cotrobăise în buzunarele genții și găsise o factură de telefon cu o sumă exorbitantă. Era un număr de fix, corespunzător zonei de nord, undeva prin Băneasa. Pe spatele facturii, o mână nervoasă scrisese că, după dispariția lui Leo, Adelina părăsise și ea apartamentul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
S-a dat alarma. Am fost chemat la ordine, trimiteau elevul de serviciu să mă aducă la direcțiune. Am reușit să mă fofilez vreo trei zile. În a patra, somat să mă prezint urgent, am ieșit în pauza mare cu geantă cu tot și am luat-o peste câmpul care ducea spre stația de autobuz. Eram decis să trec prin Băneasa, să-mi iau valizele deja pregătite, să decolez spre Botoșani. Decizia mea se ofilea cu cât mă apropiam de stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trece peste lovitura asta, acum îmi fac bagajele și plec spre Botoșani. Plângând, mi-a cerut un mic răgaz, să iasă în aerul rece al nopții, să vadă ce mai simte pentru mine. Am închis telefonul și-am pregătit două genți: una mare, pentru Botoșani, alta mai mică, pentru Berceni, cartierul unde Adelina locuia într-un apartament închiriat. Peste zece minute telefonul a sunat. Era mama Sabinei: să-ți fie rușâni, Leo, că ne-ai făcut așa ceva, după tot ci-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mama Sabinei: să-ți fie rușâni, Leo, că ne-ai făcut așa ceva, după tot ci-am făcut noi pentru tini! Și pac! mi-a închis în nas. Hm! Nu știam să fi făcut ceva senzațional pentru mine. Nervos, am înșfăcat geanta mai mică și am grăbit pasul către stația de autobuz - direcția Berceni. Sufletul meu tremura de bucuria unei vieți noi, descătușate. L LIII Săptămânile treceau într-un fel de beție care mă făcuse să pierd cinci kilogame. Nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am dansat pe Marșul nupțial al lui Mendelssohn și pe Corul sclavilor din Nabucco, de Verdi. Pe lângă noi se bălăngănea fericită și nepoțica, fiica verișoarelor. După petrecere ne-am întors la apartament. Fără să mă mai schimb, mi-am luat geanta și am plecat la gară. Văzându-mă că-mi iau toate lucrurile, Sabina s-a posomorât: nu te mai întorci, nu-i așa? Sigur că mă întorc, puiule. Am luat un tren rapid. Mai târziu, Maria Firidă avea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nevestele de la gurile oamenilor. Norocul meu: nu aveau decât niște registre ferfenițite. Norocul sau ghinionul, cine putea ști? L LIX Avantajul apartamentului din Berceni era apropierea de liceul meu. În primele zile am plecat la serviciu la costum, cămașă, cravată, geantă diplomat. La Piața Reșița, printre căruțașii care făceau focul în stradă, printre șuți, șmenari, bișnițari și jucători profesioniști de alba-neagra, m-am simțit rușinat de îmbrăcămintea mea fandosită. Un burghez constipat, un sclav al sistemului care a pierdut gustul libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a fost cel care a Întors soarta războiului. Tocmai atunci ușa compartimentului se deschise din nou și fata cu jachetă roșie pe care Popescu o văzuse traversând câmpul Întrebă de un loc liber, dădu bună ziua și se așeză. Avea o geantă de voiaj agățată de umăr și o pungă de plastic În mâna dreaptă. Punga de plastic nu o avusese mai devreme când fugea pe câmp și Popescu Îi privi imediat Încălțările; Într-adevăr, purta pantofi albi, curați, deci În pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
uterului, a fost transferată într-o rezervă, vizavi de sala de naștere. Eu m-am întors să-mi iau poșeta din camera unde era Raisa și am văzut multe capete aplecate deasupra ei. Am fost dată afară politicos dar concis. Geanta mi-am recuperat-o mai târziu, cred că medicul de gardă mi-a adus-o. După cum spuneam, sosiseră și băieții între timp. Cel mic a venit sus la noi s-o vadă pe mama. Eu, nemaiavând ce face decât să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vin și eu peste vreo oră. Am putea, cum să zic, să reluăm discuția de unde am întrerupt-o și pe urmă mai e destul timp până la trenul de diseară. Phoebe se ridică. — Interesantă manevra. Dar nu prea subtilă. Își puse geanta pe umăr și adăugă: Dacă mi-aș fi dat seama că asta e legătura personală la care vă gândeați, vă puteam scuti de costul unei mese scumpe. Puteți să-mi dați, vă rog, diapozitivele înapoi? — Vi le trimit prin poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai mult de o oră, două. Ăsta era, desigur, ultimul lucru pe care și-l dorea. — De fapt, cred că or să aibă loc. O să tragem puțin scaunele în față. — Mulțumesc, îi spuse Phoebe zâmbind. Mă duc să-mi iau geanta. Darren intră târșâindu-și picioarele din living. Unde-i ceaiul meu? — Am crezut că te duci la Sainsbury, spuse Kim, punându-i zahăr în ceașcă. — Se închide abia la șase. Da, dar până atunci n-o să mai găsești nimic. — Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în budoarul ei și să închid ușa, în timp ce Tabitha și-a luat andrelele, abordând obișnuitul ei aer rătăcit. Conversația lor a fost scurtă. Când am putut să ies, am schimbat cu ea doar câteva cuvinte. Îmi amintesc că avea în geantă o sumă mare de bani și a insistat să mă plătească pentru toate serviciile. Apoi am plecat. M-am furișat printr-o ușă din dos și m-am întors la mașină pe un drum ocolit; și astfel s-au încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-mi venea în minte. ...strălucire... rafinament... stil... Scopul meu era să prind trenul de 3.35, dar cronica asta îmi luase mai mult timp decât m-așteptasem și eram în întârziere. Am îndesat brambura îmbrăcăminte pentru cinci zile într-o geantă de voiaj, împreună cu câteva cărți și mapa de scris. Sperasem să transmit cronica la ziar prin telefon înainte de a pleca, dar acum nu mai aveam timp. O s-o transmit când o să ajung la Sheffield. Așa se-ntâmplă întotdeauna: întotdeauna ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-ntâmplă întotdeauna: întotdeauna ultimele propoziții, concluzia obiectivă, sclipirea de ironie de la sfârșit îți mănâncă mai mult timp și te seacă mai mult decât tot restul. I-am scris un bilet colegului de apartament, am încuiat toate ușile și apoi, cu geanta în mână, am urcat scara cu balustradă de fier forjat care ajungea la nivelul străzii. Era o zi de vară fierbinte, fără nici o adiere, dar pentru că nu mai ieșisem din apartament de peste patruzeci și opt de ore - atât durase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
solemne care-i încrețeau fruntea într-o încruntătură permanentă. Continuă să citească. Am mai așteptat vreo cinci minute, tot mai agitat. M-am foit ostenativ pe scaun, m-am și ridicat de vreo două ori ca să scot obiecte inutile din geanta așezată în plasa de deasupra; și în cele din urmă, nu mi-a mai rămas decât să recurg la trucul simulării unui acces de tuse, care a tot continuat până când ea m-a privit cu un interes precaut și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i găsim pe Tabitha și pe domnul Sloane și să avem cu toții o discuție amănunțită despre asta. — Și îl lăsăm așa? întrebă Thomas când ceilalți începură să plece. — O să-l... spăl un pic, dacă vreți. Am ce-mi trebuie în geantă. — Rămân să te ajut, se oferi Dorothy. Am ceva experiență cu cadavrele. Ceilalți coborâră într-un alai tăcut și se adunară în sufragerie, unde Tabitha era din nou absorbită de tricotat, și domnul Sloane ședea lângă ea cu o privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Acum ar trebui să adoarmă, spuse Phoebe, când Roddy se lăsă pe pernă și respirația îi căpăta treptat un ritm mai lent, mai regulat. Îi luă paharul din mână și-l puse pe noptieră, apoi băgă sticluța cu pastile în geantă. Hilary îl privea calm pe fratele ei. — Întotdeauna a fost hipersensibil, spuse ea. Dar nu l-am văzut manifestându-se astfel până acum. Crezi că își va reveni? — Probabil e într-o stare de șoc. Câteva ore de odihnă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în cale, cu polițiști, cu femei pierdute, cu un zarzavagiu... Oricum așa mergeam și eu prin ceață și mă desființam. Mi se părea ceva absurd și chiar a trebuit să mă opresc, că m-a apucat un râs în hohote, geanta mă deșelase, cădeam din picioare de oboseală și totuși parcă nu mai eram eu, ci un fel de vis al meu, făcut din mai nimic dar uite că-mi făcusem umărul zob! Înțelegi ce vreau să spun? Râdeam în mijlocul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate celularul. Butonează repede numărul, dar nu-i răspunse nimeni. Nu s-au întors încă de la biserică, pesemne. Și fără să vrea prin fața ochilor îi trece imaginea bunicii, când bunica era vie iar ea era de-o șchioapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pulovărul gri? Unde-s ciorapii? Uite-i, bine că nu-s rupți. Pantofii? E cam frig. Da, dar ghetele sunt așa de urâte. Acum la pieptănat. Și coșul ăsta de unde-a mai apărut? Fi-r-ar să fie! Eh, asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
izbutește. Repede își trage ciorapii, își pune pantofii, își îmbracă haina, îi închide nasturii de os. E gata. Ba nu, mai are ceva de luat, o carte, pe care i-a împrumutat-o mai demult. Surâsul Giocondei. O vâră în geanta cât un hârdău. Trage ușa după ea și coboară iute-iute cele patru etaje de trepte răsucite în formă de cochilie de melc marin. Iese în stradă cu grijă, strecurându-se printre porțile mari de fier forjat și uitându-se în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de treflă, de pică și de cupă, ciocnesc paharele de fetească neagră. Să vă spun ce am visat azi noapte, spune Bianca după ce-a sorbit. Atât de clar încât, stai, să vă spun. Eram în oraș, îmi căutam o geantă, umblam așa aiurea prin magazine, când deodată cineva m-a prins de braț și mi-a șoptit în ureche, „Trebuie să te duci la Oituz.” M-am întors, dar persoana dispăruse. Îmi răsunau doar cuvintele astea în ureche, în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sumă de 10400000 lei (vechi), după care am plecat din nou la gară. Gara prin care va fi trecut de atâtea ori, cândva, și scriitorul P.H.Lippa. Acum, singur în compartiment, pe o căldură de amiază înăbușitoare, am scos din geantă, cu o anume voluptate „compensatorie” (la tot ce am „suportat” până la această oră), caietul cu scoarțe negre. Rememorez ultimele pagini citite (printr-o rapidă răsfoire) și trec la episodul următor, al întâlnirii celor doi la vechiul hotel din I. Sunt
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]