6,525 matches
-
accentuată mai ales de conflictele cu sinele, apoi cu timpul și spațiul, cu sacrul și revelația, omul este totuși capabil de a accede la o terapie a destinului. Dacă ne oprim la un anume destin, să zicem la cel al ieșeanului, ușor se va observa că el se înscrie în emblematica menire a cunoașterii. Asta nu înseamnă că toți trăitorii dintre coline și de pe malurile Bahluiului sunt "condamnați" la un asemenea privilegiu, dar media culturală, determinată de gradul cunoașterii, ne demonstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
destinului. Sunt semnele după care însuși Nietzsche a identificat nașterea tragediei care a dus la un "ecce homo", omul voinței, nu neapărat de putere, ci la cel avid de cunoaștere și cultură. Poate că așa se explică faptul că dintre ieșenii noștri de rând au apărut, sub semnul destinului binecuvântat, atâția oameni iluștri, cei care au dat operă însemnată, cei care au ajuns la un enciclopedism de speță rară (azi, pare a nu mai fi posibil), la construcția unui discurs de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
erudiției comunicative și cu energia sintezei esențiale. Calitatea și formarea operei lor, în varii domenii, ne îndeamnă să credem că atâta timp cât patima textului conduce la cunoaștere, circumscrisă binelui semenilor, nu vom asista la dispariția sensurilor finale și nici a virtuților ieșeanului meditativ și creativ. Intervine elita, importantă în măsura în care ea generează idei, evenimente și bunuri culturale, însă toate acestea trebuie să-și afle receptorul. Și ieșeanul nostru este un receptor sensibil la stimuli de natura învățămintelor și impresiilor din afară, poate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu luceafărul poeziei românești), splendoarea dimineților cu roua firelor de iarbă produc toate miracolul, acel semn cum că privirile noastre ating celestul îndepărtat, dar și vibrația crengilor firave concrescute în marele arbore al orașului odată cu animația și freamătul inimii lui. Ieșenii nu se dezic de calitățile și defectele lor, ei mereu vor trăi în ambianța unui Bibliopolis generos, într-un dăruit har cultural și religios, într-un destin privilegiat. TEZAURE ȘI PRIORITĂȚI DE TIPĂRIRE Iașul se mândrește nu numai cu faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
definirea lui Dosoftei. Cercetarea istorică, incompletă, își așteaptă încă adepții pentru a descifra liniile directoare ale evoluției conceptului de bibliotecă. Iașul, centrul cultural puternic, are o situație privilegiată sub acest aspect. Biblioteca se constituie de-a lungul întregii istorii culturale ieșene ca o prezență de prestigiu, influențând cu forme specifice viața comunității. Se cuvine a aminti, înainte de toate, de existența celebrei biblioteci întemeiată de Iacob Despotul în secolul al XVI-lea. Studiul lui Ștefan Bârsănescu ("Schola latina de la Cotnari", București, 1957
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
europeni. S-au găsit cataloagele bibliotecilor deținute de familiile Balș și Rosetti-Roznovanu, edificatoare în acest sens. Secolul al XIX-lea aduce noi deschideri în planul formării bibliotecilor și în cristalizarea conceptului de lectură publică. Acum se pun bazele marilor biblioteci ieșene. Ele apar ca urmare a unor inițiative particulare, caracteristică pe care o vom afla în tot decursul secolului. Aici se înscrie și inițiativa lui Iacob Cihac, care înființează în 1834 Biblioteca Societății de Medici și Naturaliști din Iași, ea avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care peste ani va deveni Biblioteca "Gh. Asachi". În 1920, Gh. Ghibănescu, Orest Tafrali și N. A. Bogdan propun organizarea unei Societăți culturale în care o bibliotecă publică să fie destinată păstrării publicațiilor locale. Până în 1935 instituția este susținută de intelectualii ieșeni prin donații, după acest an municipalitatea acordă subvenții, ea devenind de sine stătătoare. Unele dintre bibliotecile ieșene s-au bucurat de contribuția unor personalități, în special cele universitare sunt legate de numele lui Hasdeu, Eminescu, Gusti ș. a. La rândul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
propun organizarea unei Societăți culturale în care o bibliotecă publică să fie destinată păstrării publicațiilor locale. Până în 1935 instituția este susținută de intelectualii ieșeni prin donații, după acest an municipalitatea acordă subvenții, ea devenind de sine stătătoare. Unele dintre bibliotecile ieșene s-au bucurat de contribuția unor personalități, în special cele universitare sunt legate de numele lui Hasdeu, Eminescu, Gusti ș. a. La rândul lor, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, N. A. Bogdan, Al. Myller au ajutat prin îndemnuri, prin eforturi organizatorice și prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
contribuția unor personalități, în special cele universitare sunt legate de numele lui Hasdeu, Eminescu, Gusti ș. a. La rândul lor, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, N. A. Bogdan, Al. Myller au ajutat prin îndemnuri, prin eforturi organizatorice și prin donații la dezvoltarea lecturii ieșene. Astăzi, Iașul dispune, prin marile lui biblioteci, de peste șapte milioane de volume și alte publicații, depășind orice imaginație și speranță ale înaintașilor. Din acest tezaur inestimabil de tipărituri un loc uriaș ca valoare îl au incunabulele (acele cărți tipărite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
În paralel, elaborează unele articole social-economice și istorice, lucrează "posedat de fantazie" după expresia călinesciană la poeme, între care "Venere și Madonă", "Epigonii" pe care le trimite în țară la "Convorbiri literare". Îl bucură întâlnirea cu Iacob Negruzzi, redactorul revistei ieșene, care-i dăruie în semn de prețuire a talentului poetic și filozofic setul complet din opera lui Schopenhauer. Este tot perioada când Eminescu era pur și simplu obsedat, în afara studiului metempsihozei, de surprinderea evoluției societății umane, a trăsăturilor devenirii ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
locului îi părea scrisă în Statui, Dimitrie Anghel romanticul, evocatorul de Fantome ale trecutului, asculta orologiile din turnuri în dialog cu timpul sau se lăsa cucerit de tânguirea clopotelor "ca într-un oraș de legende, scufundat sub ape", evocatoarele coline ieșene albastre-mov, compunând un amfiteatru circular, asimetric, ne amintesc de Quasi nova Roma..." Eu, azi, aud cum sună, cu vibrațiile lor alchimice, clopotele Bisericii Toma Cozma din apropiere, monument istoric de secol XIX, aud glasuri cu unde divine ce induc blândețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
elocvente ale Iașului de odinioară se regăsesc impresiile orașului sub lumina zilei sau sub stelele nopții senine, impresii și consemnări care aureolează generatorul de cultură într-un climat care dădea măsura echilibrului, stimulând vocații și figuri rămase în istoria spiritului ieșean. Într-un timp al modernizării grăbite starea romantică planează nu ca niște aripi cu inducții patetice, cu rezistență la schimbare și nou, ci ca o atmosferă însuflețită de o bogată trăire interioară, de sentimente adânc umane și de interes pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al cugetării care înnobilează și conferă substanță operei creatorului, o tandră oscilație între drumul către sine și misterele naturii, între voia-bună și tristețe, până la pura visare și sentimentul relativului. Cum să ignorăm o asemenea epocă? Umaniștii dintr-o similară perioadă ieșeană nu credem că și-ar fi dorit un alt mediu spiritual, o altă ambianță de afinități fascinante. O lume de complementarități în care ritmul interior al omului se acorda cu cel al înaintașilor pentru că "orice ieșean crede că descinde oleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dintr-o similară perioadă ieșeană nu credem că și-ar fi dorit un alt mediu spiritual, o altă ambianță de afinități fascinante. O lume de complementarități în care ritmul interior al omului se acorda cu cel al înaintașilor pentru că "orice ieșean crede că descinde oleacă din Ștefan cel Mare, oleacă din Eminescu și încă oleacă din Junimea", cum întâlnim această exprimare într-un limbaj curat moldovenesc în Masa umbrelor a lui Ionel Teodoreanu. Ne-am dori și azi poate prietenia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dori și sentimentul fericirii în percepția de altădată, desigur precară și ea dacă ne gândim că ținea de șansă, de hazard, o luăm în calcul însă pe cea ca stare durabilă de satisfacție și fior curat. Starea de fericire a ieșeanului se îndreaptă mai mult spre înțelegere și virtute, spre altruism, prietenie și idealul care ține de contemplare, imaginație, morală. Unii au afirmat că romanul Adela al lui Ibrăileanu ar fi ușor desuet prin romantismul său, alții că este elegiac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în loc. Și nici n-ar fi fost bine. Dar nostalgicele existențe sunt de condamnat? Ceea ce diferențiază o epocă de alta sunt în primul rând mentalitățile. Comportamentul, atitudinea, caracterul sunt esențiale, iar psihologia socială tinde spre etnologie și spre istorie. Psihologia ieșeanului a fost, într-o măsură, convingătoare și ocrotitoare în fața amalgamului de idei comandate, de locuri comune, de proliferarea heteroclită a opticii de diverse tipuri și origini. De aici personalitatea lui, reticența de a primi ceva de-a gata, neacceptarea totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
patetic. Linia de echilibru i-a fost o caracteristică, un reper, o reflecție, ajutându-l adesea să iasă din impas. Stilurile individuale se pot reflecta și regăsi în stilul general al Cetății, concretizat în anumite dominante și, fără reținere, dominanta ieșeană este cultura. În toate perioadele de manifestare ale ei, inclusiv în cea romantică, constanța a fost impulsul, chemarea spre ceea ce ține de suflet și minte și cu această stare de spirit ieșenii se mândresc. Orice s-ar spune, acel genius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
concretizat în anumite dominante și, fără reținere, dominanta ieșeană este cultura. În toate perioadele de manifestare ale ei, inclusiv în cea romantică, constanța a fost impulsul, chemarea spre ceea ce ține de suflet și minte și cu această stare de spirit ieșenii se mândresc. Orice s-ar spune, acel genius loci există, iar la Iași el reprezintă sursa generatoare a unei sinteze a valorilor, înseamnă vocații, semne, transcendență și creație care clădesc, la un loc, identitatea ieșeană. Și din ea nu lipsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu această stare de spirit ieșenii se mândresc. Orice s-ar spune, acel genius loci există, iar la Iași el reprezintă sursa generatoare a unei sinteze a valorilor, înseamnă vocații, semne, transcendență și creație care clădesc, la un loc, identitatea ieșeană. Și din ea nu lipsește încă fascinația sentimentului de esență sensibilă și afectiv-pozitivă. DE LA GENERAȚIA PAȘOPTISTĂ LA GENERAȚIA TÂNĂRĂ Extrem de interesante sunt definițiile date termenului "generație" de Mircea Vulcănescu, cel pe care Constantin Noica l-a prețuit din multe puncte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de influențele din afară: misticismul orientalizat german, maurrasismul francez, fascismul italian, comunismul rus, marxismul german și național-socialismul german. Generația tânără a cunoscut momentul culminant al Asociației "Criterion" (1939). Și ce generații s-au mai remarcat după toate acestea? Desigur, nouă ieșenilor ne face mare plăcere existența generației junimiste, spiritul ei decisiv în cultura românească din acea vreme, unul de edificare a noului tip de intelectual creator și a noii direcționări a literaturii. Eugen Lovinescu exprimă capital spiritul junimist ieșean în câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Desigur, nouă ieșenilor ne face mare plăcere existența generației junimiste, spiritul ei decisiv în cultura românească din acea vreme, unul de edificare a noului tip de intelectual creator și a noii direcționări a literaturii. Eugen Lovinescu exprimă capital spiritul junimist ieșean în câteva cuvinte: Când o mișcare culturală, în afară de mortarul câtorva generații de oameni culți, privind unitar și serios problemele vieții românești, a dat criticii teoretice pe T. Maiorescu, poeziei pe M. Eminescu, prozei pe I. Creangă, teatrului pe I.L. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și Eminescu, Codreanu, Topîrceanu și Philippide, Cazimir, Lesnea, Labiș, Fl. M. Petrescu, Dan Laurențiu, Romanescu, Ivănescu, Ursachi, urmați de o pleiadă de valoare, ademenită, cucerită, subjugată de vibrațiile liricului. Emanuela Ilie a avut inspirația să scrie "Dicționarul critic al poeziei ieșene contemporane" (2011) în care cartografiază realitatea liricii din "dulcele târg" de azi. Iașul "adăpostește mai bine de 200 de autori de cărți, subintitulate poeme, versuri, poezii sau stihuri, adăugându-i și pe cei aproape 100 de poeți a căror existență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
el meditează trist și pilduitor. Ochii au împrumutat ceva din argintul lunii de pe cer, parcă și ea părtașă la masa poeziei. Prudență între strigăt și vehemență? Dar poetul are dreptul să se rostească, presimțindu-și marea eclipsă a ființei. Poezia ieșeană îmi pare a fi o indelebilă obsesie unde ordinea biologică este răvășită cumplit de focuri lăuntrice. E puțin? Într-o mare și elocventă întâlnire a poeților ieșeni, magistrul se adresează discipolilor spunându-le că veșnicia cântului, a melopeei celeste nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
poetul are dreptul să se rostească, presimțindu-și marea eclipsă a ființei. Poezia ieșeană îmi pare a fi o indelebilă obsesie unde ordinea biologică este răvășită cumplit de focuri lăuntrice. E puțin? Într-o mare și elocventă întâlnire a poeților ieșeni, magistrul se adresează discipolilor spunându-le că veșnicia cântului, a melopeei celeste nu poate fi pusă la îndoială. Unul susține că maestrul e un poet de natură pluricordă, iar altul că e cel mai aproape de Eminescu. O rază a soarelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lux, autograful, ex-librisul, hârtia, ilustrația, legătura de artă sunt elemente prețioase care indică valoarea cărții, conferă caracterul de document-bibliofil. Și Iașul de azi numără, după câte știm, mulți bibliofili. Pasiune minunată și e bine că nu se pierde. În bibliotecile ieșene vom întâlni multe cărți de interes bibliofilic. Din bilanțul veacurilor de afirmare a cuvântului scris ce exprimă gândirea românească nu lipsesc manuscrisele și cărțile vechi cu aceste prețioase insemne. Cercetarea lor duce la profilarea cadrului din care rezultă strânsa legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]