5,875 matches
-
în regulă, dar nu știa ce. Prea semăna locul ăsta, pentru el, cu o capcană. Unde rămăsesem? Ah! Securitatea... Poate și la sporirea numărului turelor de veghe... mă gândesc poate să imităm Guvernul și să fim mai tiranici. De ce să imităm Guvernul? Îi era atât de frică și era atât de tensionat! Gândurile îi zburdau în toate direcțiile posibile, încercând să caute o cale de ieșire, o cale de mijloc. Încerca să vadă toate motivele pentru care ziceam ce ziceam. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un papagal cenușiu african transgenic, acum în vârstă de doi ani. Când era pui, primise o varietate de gene umane care, până în acel moment, nu avuseseră vreun efect sesizabil. — Arăți bine, scumpo, mi-a fost dor de tine, zise Gerard, imitând din nou vocea soțului ei. — Mulțumesc, spuse ea. Vreau să te întreb ceva, Gerard. — OK, dacă insiști. — Spune-mi. Cât face treisprezece minus șapte? — Nu știu. Ea ezită. — Care rămâne dacă din treisprezece scazi șapte? Așa ar fi formulat Evan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dar noi nu avem niciodată atât de multe cifre. Majoritatea sunt cu două cifre. — Noi? Gerard nu spuse nimic. Își clătina capul ritmic. Începu să cânte: — Îmi place parada ... — Gerard, zise Gail. Evan ți-a cerut ajutorul? — Oh, sigur. Apoi, imitându-l perfect pe Evan, continuă: — Hei, Gerrie, vino și ajută-mi. E prea greu pentru mine. Și apoi, văitându-se: — E prea greeeeeeeuuuu ... — Trebuie să iau camera video, spuse Gail. — Sunt o vedetă? Sunt o vedetă? — Da, ești o vedetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Te rog să fii atent. Cât rămâne dacă din douăzeci și nouă scădem opt? Gerard deschise ciocul. Se auzi soneria de la ușă. Gail era suficient de aproape de pasăre ca să-și dea seama că Gerard scosese chiar el sunetul acela. Putea imita perfect tot felul de sunete: sonerii de ușă, sonerii de telefon, trasul apei la toaletă. — Gerard, te rog ... Sunet de pași. Un clinchet și un scârțâit, ca și cum s-ar fi deschis ușa din față. — Arăți bine, scumpo, mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sonerii de ușă, sonerii de telefon, trasul apei la toaletă. — Gerard, te rog ... Sunet de pași. Un clinchet și un scârțâit, ca și cum s-ar fi deschis ușa din față. — Arăți bine, scumpo, mi-a fost dor de tine, spuse Gerard, imitând vocea soțului ei. — Gerard, începu ea. O voce de femeie: — Oh, Richard, a trecut atât de mult ... Tăcere. Sunetul unui sărut. Gail încremeni, uitându-se la Gerard. Papagalul continuă, abia mișcându-și ciocul. Era ca un casetofon. Vocea de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cum stă treaba. O să te dau soției mele și vreau să te porți frumos, vreau să fii amuzant, vreau să-i faci complimente, să o flatezi, să o faci să se simtă bine. E clar? Toată lumea o face, zise Gerard. Imita vocea pilotului, care o auzi din carlingă și întoarse repede capul. — Iisuse, câteodată mă satur de moșul ăsta puturos, continuă Gerard. Barton Williams se încruntă. Apoi auzi o imitare exactă a sunetului motoarelor avionului și, peste acel sunet, vocea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Proprietarului nu-i place de el. Jenny îndepărtă pânza de pe colivie. Gerard clipi și își întinse aripile. — Am fost răpit, zise el. — Hei, vorbește destul de bine, spuse Stan. — Oh, e tare vorbăreț, zise Jenny. — Oh, e tare vorbăreț, repetă Gerard, imitându-i vocea. Nu mă mai lua de sus. Stan se încruntă. — Ce vrea să spună? întrebă el. — Sunt înconjurat de proști, zise Gerard. — Vorbește mult, spuse Jenny, ridicând din umeri. — E ceva în neregulă cu el? — Nu, nimic. Gerard se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sunetele unui banjo. Mai târziu, papagalul începu să cânte melodii franțuzești... sau poate erau arăbești, Stan nu era sigur. Oricum, într-o limbă străină. Se părea că fusese dus la un concert live, sau cel puțin ascultase unul înregistrat, pentru că imita sunetele mulțimii, acordarea instrumentelor și urale, când apăreau interpreții, înainte să înceapă cântecul propriu-zis. Suna ca și cum ar fi cântat „Didi“, sau ceva de genul ăsta. Fusese interesant pentru o vreme, ca și cum ar fi ascultat un post radio dintr-o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
personal ce își întâmpina clienții cu mâinile împreunate pentru rugă și cu un „Namaste“ spus din suflet. Solana Canyon era și locul preferat de celebrități pentru o cură de dezalcolizare. Alex conduse pe lângă poarta principală clădită dintr-un material ce imita chirpiciul, ascunsă artistic în spatele palmierilor uriași. Urmăreau semnalul, care ocolea prin spatele stațiunii. — Merge pe intrarea de serviciu, spuse Henry. — Ai mai fost aici? — O dată. O prelegere despre genetică. — Și? — Nu am mai fost invitat a doua oară. Nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mult, zise Jamie. Iar tu, nu, răspunse papagalul. Cine sunt oamenii ăștia. De ce te țin? — Nu îl ținem, zise Dolly. — Hei, domnilor, doar nu încercați să-mi ucideți fiul, nu? spuse pasărea. — Oh, Iisuse, zise Vasco. — Oh, Iisuse, spuse pasărea, imitându-i perfect vocea. Cum te cheamă? — Hai să mergem, zise Vasco. — Jamie, spuse Jamie. — Bună, Jamie. Eu sunt Gerard, zise pasărea. — Bună, Gerard. — În regulă, spuse Vasco. Acum, să mergem. Asta depinde de cine ține frâiele, zise Gerard. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la noi!... Hai la horă, măi flăcăi/ Și jucați bătuta, măi, iaca-așa și așa./ Câte unu, câte doi/ C-așa-i hora pi la noi, iac-așa și așa... Preotul, oltean din tată-n fiu, pronunță caraghios, încearcă să imite graiul moldovenesc, și băiatul se prăpădește de râs, pe la c-așa-i hora pi la noi, părintele pronunța un pi atât de dulce, că erai în stare să te duci cu el oriunde, peste mări și țări, doar să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
20 de ani, Bac-ul era Bac, profesorii erau profesori, dascăli adevărați, de aia eram eu pierdută în tramvai. Că-mi era frică. Și Cristi al meu, mi-a povestit el după, că-mi tot povestea în primii ani (îl imită): eu n-am fost iubit niciodată, mint, poate de două-trei ori s-a întâmplat, n-am fost iubit în mod gratuit de o femeie, eu, totdeauna, a trebuit să cuceresc, să conving, eu n-am știut să am răbdare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în brațe, scoate un sân splendid și alăptează. E ca o pietà...) Doamne, dac-o vedeați pe la doi ani pe dodoloața mea, o întreba Cristi despre Adam și Eva, cum zici tu c-a fost cu primii oameni pe pământ? (Imită glasul fetiței, într-o tensiune și o disperare teribile.) Păi, au fost pe pământ „un bălbat” și o femeie și, după aia, popa a mai făcut din apa aia o femeie... de ce o femeie, și nu un bărbat?, „bălbat” era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
stă în spatele imaginii, ea e vedeta. N-ar conta, dacă ar aduce bani mai mulți... De la asta ne-am și certat. Am început să construiesc vila noastră și nu-mi ajungeau banii. Prima ceartă adevărată a venit repede (redă cearta, imitând tonul ei și al lui, pe ecran se derulează certa dintre ei, filmată neprofesionist de fiica lor) : Nici de cizme nu-mi mai ajung banii! Cizmele tale Gucci! (e insinuant-ironic). Nu mă ajuți deloc, eu, după materiale, eu supraveghez muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cadă, îl așteptam îmbrăcată ca Marilyn Monroe pe Kennedy și-i vorbeam seara, când ajungea acasă, tot cu vocea blondei, eram calmă, dulce și copilă, i-am și cântat de ziua lui: „Happy...” (melodia de la aniversarea președintelui Kennedy, Emma va imita vocea, tonul, ritmul actriței americane, filmul e făcut de fiica lor)... Și striptease, la bara aia, că e ușor (pe ecran, scena în care Emma face striptease, e într-un body albastru... sau momentul poate fi în direct, va depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe ritm, muzica trebuie să urmărească textul poeziei. Tobe.) Așa recita bărbatul meu: ca un actor (chiar crede ce spune...), îi plăcea lui textul ăsta, tu ce zici?... are umor?, păi, sigur că are, iar eu am încercat să-l imit întru totul... Cât despre povestea aia trăită de el, povestea cu ziarista lui, m-a îmbolnăvit... îmbătrâneam în fiecare zi câte puțin... (Lumini, muzică, se schimbă în ținută ușchită, de serviciu, mini neapărat, cam femeie de afaceri, își schimbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu mai suport telefoanele mobile, dar nu se poate fără ele! Mari cătușe la vorbitor! De câte ori eram în garsoniera Străinului, c-așa îmi place mie să-i zic, ce faci, Străine?, îl suna câte o gagică pe mobil (se strâmbă, imită disprețuitor): lucrez, sunt în computer... da, sunt singur, sunt singur, draga mea, cu cine să fiu?... păi, dacă e, mai vorbim (asta cu dacă e, mai vorbim, mă scote din minți!)... și închidea. Scena discuției dintre cei doi, fie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Fata mea nu era. Aștept... Se face ora trei, ea nu, se face patru, ea nu, cineva o furase (accentuează) îmi furase victoria născută în decembrie ’89, o furase pe fata mea, fata mea (bocește încet, stins)... (Muzică scurtă, toba imită inima, bătăile ei.) Aștept ca proasta... Pe la cinci, vine Anita mea. (Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Unde-ai fost până acuma? Da’ tu ce cauți acasă, că de obicei vii mai târziu?! Unde-ai fost, fată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oameni foarte mari; voi proceda astfel pentru că suntem obișnuiți să umblăm pe drumurile bătătorite de alții și să acționăm prin imitație; dar, întrucât nimeni nu poate să urmeze întocmai drumul celuilalt și nici să dobândească însușirile aceluia pe care îl imită, omul înțelept trebuie să calce întotdeauna pe urmele oamenilor mari și să-i imite numai pe aceia care au fost desăvârșiți; așa încât, chiar dacă însușirile lui nu se vor putea ridica la aceeași înălțime, ele să se apropie, cel puțin, de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de alții și să acționăm prin imitație; dar, întrucât nimeni nu poate să urmeze întocmai drumul celuilalt și nici să dobândească însușirile aceluia pe care îl imită, omul înțelept trebuie să calce întotdeauna pe urmele oamenilor mari și să-i imite numai pe aceia care au fost desăvârșiți; așa încât, chiar dacă însușirile lui nu se vor putea ridica la aceeași înălțime, ele să se apropie, cel puțin, de ea; este bine să urmăm în aceasta exemplul arcașilor pricepuți, care, observând că ținta
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
va muri tatăl lui, el însuși va fi pe moarte. Acum, după ce am considerat toate acțiunile ducelui, nu cred că aș putea să-i aduc vreo învinuire; cred, dimpotrivă, că, așa cum am făcut, trebuie să-l dau ca pildă de imitat tuturor acelora care au urcat treptele puterii printr-o împrejurare favorabilă și prin ajutorul armat al altuia. Căci, cu spiritul lui capabil de lucruri mari și năzuind spre înfăptuiri înalte, el nu putea să procedeze altfel; și singurele obstacole care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
el va fi ilustrat prin două exemple, unul antic și unul modern, fără a analiza, de altfel, mai adânc valoarea lui, deoarece cred că, pentru acela care ar avea nevoie de o cale de urmat, ar fi de ajuns să imite aceste exemple. Agatocle Sicilianul, care nu numai că era un simplu particular, dar era de obârșie foarte joasă și cu totul nedemnă, a devenit rege al Siciliei. Fiu de olar, a dus întotdeauna, la toate vârstele prin care a trecut
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
istorie, iar în această lectură să se oprească asupra faptelor oamenilor de seamă, să vadă cum au procedat aceștia în războaie, să cerceteze cauzele victoriilor și înfrângerilor lor, ca să poată să le evite pe acestea din urmă și să le imite pe cele dintâi. Dar, mai presus de toate, va trebui să procedeze așa cum au procedat în trecut unii oameni de seamă, care s-au străduit să urmeze exemplul câte unui înaintaș mult lăudat și preamărit, iar pentru aceasta au avut
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de seamă, care s-au străduit să urmeze exemplul câte unui înaintaș mult lăudat și preamărit, iar pentru aceasta au avut mereu prezente în minte modul lor de procedare și faptele lor; așa cum se spune că Alexandru cel Mare îl imita pe Ahile, Cezar pe Alexandru, Scipio pe Cirus. Și oricine va citi viața lui Cirus, scrisă de Xenofon, va recunoaște apoi, citind viața lui Scipio, că străduința acestuia de a-i semăna nu i-a adus decât glorie, și că
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
faptele lui au fost deosebite pentru un principe nou ce era, vreau să arăt pe scurt cât de bine a știut el să adopte natura vulpii și a leului, animale pe care, cum am spus, un principe trebuie să le imite. Cunoscând nehotărârea lui Iulianus, care era împărat, Sever își convinse armata pe care o comandă în Slavonia că ar fi bine să meargă la Roma ca să răzbune soarta lui Pertinax, care fusese ucis de pretorieni. Sub această aparență, fără să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]