5,255 matches
-
Bazându-se pe datele empirice, cercetarea științifică urmărește să producă inferențe descriptive și explicative, care ne "permit să vedem dincolo de datele adunate". 2. Procedurile cercetării sunt publice. Ele sunt un act public pentru a fi transmise altora, astfel încât limitele lor inerente să poată fi depășite. Acest lucru permite cercetătorilor reproducerea proiectelor de cercetare și mai ales să învețe unii de la alții. 3. Concluziile sunt incerte. Obținerea de concluzii perfect sigure din datele adunate, care oricum au incertitudinea lor, constituie un act
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
supraestimează măsura stabilității și ordinii în societate. Din cauza acestui lucru, se argumentează că funcționalismul este o abordare conservatoare care sprijină condițiile sociale existente, chiar dacă acestea sunt inechitabile și opresive. Funcționaliștii adesea ignoră realitatea că conflictul și dizarmonia pot fi trăsături inerente ale societății. Perspectiva conflictualistă asigură o abordare alternativă în raport cu această insuficiență. 3.2. Macrosociologia 2: perspectiva conflictualistă Deși putem considera că perspectiva conflictualistă își trage rădăcinile intelectuale din filozofia antică greacă, chineză și arabă, teoria modernă a conflictului este în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
să vadă că interesele lor intră in conflict cu acele ale grupului dominant și, când acest lucru se întâmplă, ele dezvoltă valori și concepții proprii care în mod natural sunt în conflict cu cele propovăduite de grupul dominant. Astfel, tendința inerentă a societății este spre conflict și nu spre consens. CONFLICT VERSUS VIOLENȚĂ. Este foarte important să accentuăm acum ideea că conflictul nu înseamnă același lucru cu violența. Un anumit conflict poate fi violent, astfel ca în cazul răscoalelor și revoluțiilor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
că unele așteptări de roluri vor crea conflict sau tensiune. Părinții și surorile medicale, spre exemplu, în mod obișnuit simt că plăcerea și satisfacția pe care le primesc de la rolurile lor au mai mare valoare decât dificultățile care în mod inerent acestea le cauzează. Oricum, tensiunea de rol care nu este rezolvată poate fi dăunătoare sănătății mentale și fizice a oamenilor. Aceasta poate conduce la sentimente de frustrare, anxietate și eșec. Tensiunea de rol este adesea asociată cu ulcerul și bolile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
etc. Această asociere generează tensiunea culturală care însoțește orice schimbare socială semnificativă. De fapt, tensiunea culturală se manifestă vizibil prin problemele sociale variate cu care se confruntă orice societate aflată în schimbare. Soluționarea probleme sociale conflictuale care apar în mod inerent este legată decisiv de schimbarea culturii. Cu alte cuvinte, problemele sociale, economice și politice cu care se confruntă țara noastră în această perioadă de schimbare socială profundă nu pot fi rezolvate decât prin atașarea indivizilor și grupurilor sociale la ideile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de adaptare socială. 4.5.2. Cultura versus structura socială: perspectiva conflictualistă Spre deosebire de funcționaliști, teoreticienii conflictului văd incompatibilitatea dintre cultură și structura socială în mod fundamental diferit decât adaptarea la mediul societății. În general, ei consideră incompatibilitățile sociale ca fiind inerente naturii societății. Așa cum am văzut, teoreticienii conflictului susțin că structura socială este formată potrivit intereselor grupului dominant din societate și se menține datorită falsei conștiințe a altor grupuri sociale. Oamenii din aceste grupuri pot, eventual, să ajungă să dobândească conștiință
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
În societățile agricole, bogăția și puterea tind să se concentreze în mâinile unui număr mic de oameni. Diferențele economice dintre oameni devin mult mai pronunțate și apare o structură de clasă rigidă. În realitate, extinderea inegalității este o trăsătură virtuală inerentă a tuturor societăților agricole. Astfel, deși vârsta și sexul sunt încă statusuri importante, pozițiile sociale ale oamenilor cresc, ele fiind determinate de alte statusuri cum sunt ocupația, etnicitatea, originea familiei și averea. Cele mai complexe structuri sociale se găsesc în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
o folosesc în propriul lor interes, ca să mențină și să pro-tejeze statu quo-ul, în timp ce acei fără autoritate descoperă că unele forme ale schimbării pot fi în beneficiul lor. Astfel pentru Dahrendorf, la fel ca și pentru Marx, există o tendință inerentă către schimbare în societate și aceasta se va produce dacă apar condiții adecvate. Atât Marx cât și Dahrendorf au tendința să accentueze importanța forțelor sociale și impersonale în schimbarea socială și să diminueze rolul oamenilor și al ideilor acestora. Unii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
manifestare diferit al deficienței în socializare când o persoană eșuează să accepte normele societății ca fiind pe primul loc. Unii indivizii niciodată nu par să fie capabili să accepte standardele convenționale ale oamenilor din jurul lor. Ei niciodată nu acceptă valorile inerente jocului cinstit, onestității, adevărului, integrității personale, justiției și cooperării. Ei sunt apți să mintă, să bârfească, să defăimeze ori chiar să ucidă când acest lucru corespunde scopurilor pe care le urmăresc. Deoarece aceștia nu au acceptat niciodată normele sociale ca
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
România fusese făcută, mai rămâneau de făcut românii. Iar școala a fost instrumentală în acest scop. Educați într-un spirit militantist naționalist care îi introducea în tradiția istorică a "României eterne", țăranii ortodocși își descopereau sinele național și românitatea lor inerentă. În postbelic, regimurile socialiste au instrumentalizat la rându-le școala în sensul propriilor programe de antropomorfoză politică. Crearea "omului nou" (în specia homo sovieticus), un proiect urmărit și de filosofiile politice de extrema dreapta, a devenit noua finalitate a educației
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Român verde ca stejarul și cu brațul vitejesc ce s-abate ca o ghioagă drept în pieptul strămoșesc? Eh, Domnule, replică săteanul, eu nu știu d-ald-astea; dumneata vorbești ca din carte" (Murgescu, 1999, pp. 12-13). Toate aceste rezistențe ilustrează dificultățile inerente, precum și volumul, intensitatea și sistematicitatea eforturilor întreprinse de naționalizatori în vederea impunerii în mentalul colectiv a identificării naționale. Crearea "sinelui național", înțeles ca acea parte a concepției de sine a individului derivată din apartenența la națiunea română, a fost, așadar, un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aflate sub vizorul investigației. Capitolul 3 Pedagogia națiunii: propovăduirea românității prin manualele școlare Faimoasa sentință postulată de K. Marx și F. Engels în Manifestul Partidului Comunist din 1848 potrivit căreia "un spectru bântuie Europa" a fost puternic afectată de distorsiunile inerente oricărei argumentații pro domo sua. Nu unul, ci două spectre bântuiau imaginarul politic al gândirii europene, naționalismul fiind cel mai tenace și potent dintre cele două. Cu greu poate cineva subestima ideea națională ca având o forță transformativă care a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1848 constituie un moment de răscruce în cristalizarea naționalismului politic românesc. După cum punctează și K. Hitchins, în toate cele trei Țări Române, revoluționarii pașoptiști și-au justificat revendicările de autonomie politică și independență națională fundamentându-le pe baza ideii "drepturile inerente ale comunității etnice la autodeterminare" (p. 285). Fragmentarea statală a Țărilor Române a făcut ca revendicările să aibă o coloratură locală, în funcție de circumstanțele zonale. Pe lângă dimensiunea sa socială, asupra căreia nu vom stărui, în principatele danubiene, revoluționarii au urmărit să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Șincai acesta este anul 86 e.n., pentru Papiu-Ilarian acesta devine 106). În Istoria Romaniloru (1853, 3 vol.), A.T. Laurian, legatarul și promotorul spiritului istoriografic al Școlii Ardelene, stabilește ceea ce poate fi numită logica latinistă a periodizării trecutului românesc. Convenționalitatea inerentă a selecției "punctelor de sprijin" care alcătuiesc osatura temporală a istoriei face ca orice sistem de mapare a trecutului să fie posibil. În aceste condiții, nu trebuie să ne mire decizia lui A.T. Laurian (1853) de a folosi sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
s-a realizat doar ca o concesiune tactică, înțeleasă ca o necesitate practică în vederea atingerii idealului comunist al societății post- naționale. În formulele lor ideologice pure, naționalismul și comunismul sunt mutual exclusive, fiind fundamentate pe principii de viziune și diviziune inerent antitetice. În practica politică însă, compromisurile nu pot fi ocolite, astfel că ideologii pragmatici au fost forțați de împrejurări să împreuneze antinomiile doctrinare. Doctrina patriotismului socialist este rezultatul direct al compromisului ideologic al comunismului principial în fața presiunii exercitate de "chestiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe cotropitorii romani; iii) prin răscoalele populare împotriva stăpânirii romane, care, împreună cu rezistența generală a populației dacice asuprite va determina în cele din urmă evacuarea Daciei. Este construită astfel o adevărată tipologie a luptei de eliberare dacică, expresie a tensiunilor inerente sistemului sclavagist instaurat de romani. Tranziția de la sensul politic către o semantică exclusiv economică a noțiunii de independență este elocvent ilustrată de cazul luptei de la Posada din 1330 a lui Barasab I împotriva regelui Ungariei Robert Carol de Anjou. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
4.2. Memoria colectivă în contextul justiției tranziționale Cel de-al "treilea val de democratizare" (Huntington, 1993), prin care societăți anterior autoritare au schimbat macazul politic înspre un regim democratic, a lăsat în urma sa, pe lângă o sumedenie de alte dificultăți inerente procesului de tranziție, problema pusă de povara trecutului autocratic. Una dintre cele mai "fierbinți" întrebări ce se solicită a fi adresată în vremurile post-autoritare ridică problema modului cum ar trebui abordat și administrat trecutul dictatorial - "Cum trebuie societățile [democratizate] să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
două mari branșe paradigmatice: teoriile prezenteiste, care insistă asupra fragilității trecutului și mai ales asupra ușurinței cu care ordinea socială existentă reușește să instrumentalizeze trecutul în slujba agendei politice a prezentului, respectiv teoriile conservatoriste, care afirmă opusul, și anume durabilitatea inerentă a memoriei colective, refractaritatea sa la a se lăsa manipulată de antreprenorii politici ai momentului și forța trecutului de a se impune în prezent chiar și în contra voinței actorilor contemporani. Analiza pe care am derulat-o asupra genezei culturale și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lucruri atomară.“ O înțelegere satisfăcătoare a ontologiei Tractatus-ului, susține Pears, va putea să fie doar una realistă, dacă ținem seama de faptul că numelor li se atribuie referință prin raportare la ceva independent de ele. Deoarece obiectele „cu posibilitățile lor inerente sunt parteneri dominanți în relația cu numele, Tractatus-ul începe cu o relatare despre obiecte și nu introduce imaginile înainte de 2.1“45. Există bune argumente împotriva interpretării realiste a ontologiei Tractatus-ului. Asemenea argumente au fost formulate de autori ca Heidé
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
impuse în mod obișnuit, nu mai știm cum să localizăm sau să evaluăm potențialii parteneri. Dusă la extrem, după cum ne stă în obicei să procedăm cu lucrurile, tehnologia ne privează de genul de comunitate autentică, esențială pentru noi ca ființe inerent sociale" (pp. 156-157). În același timp, ne atenționează autorul nord-american, "cu atât de numeroase interacțiuni umane mediate acum de un soi de interfață tehnologică, fie ea telefon sau computer, contactele dintre oameni își pierd intimitatea necesară spre a forma relații
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sociale și la dezechilibre psihice. În ultima vreme, constatăm faptul că s-au înmulțit cercetările referitoare la raporturile conflictuale; a apărut chiar și o știință de sine stătătoare referitoare la studierea acestui tip de relație socială. Mulți specialiști le consideră inerente, intrinsece condițiilor sociale actuale și le evidențiază funcțiile pozitive. Și fără îndoială că între anumite limite și privite dintr-un numit punct de vedere conflictele/stările conflictuale au și asemenea virtuți (de care ne ocupăm și noi într-un capitol
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a stat izolat opt zile a raportat sentimente de neplăcere și de nervozitate. Prin urmare, chiar dacă în plan individual se manifestă în diferite grade, sub forma unei sociabilități mai mari sau mai mici, nevoia de afiliere este o trebuință socială inerentă (asemănător nevoilor fiziologice), fiind adânc înrădăcinată în fiecare dintre noi. Ea reprezintă necesitatea de a iniția, menține și dezvolta relații sociale. La nivelul personalității umane, nevoia de afiliere se exprimă ca o trebuință naturală de a stabili relații de diferite
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
verificăm pentru un moment percepția. Chiar dacă nu întotdeauna, dar uneori s-ar putea ca ea să fie falsă, confecționată în pripă. b. Cea de-a doua componentă a raporturilor conflictuale este afectivitatea. Ca oricăror relații interumane, emoțiile, sentimentele, dispozițiile sunt inerente (și) conflictului. Ele pot avea următoarele roluri (Stoica-Constantin, 2004): • cauză a conflictului: starea de furie, de nemulțumire; de frustrare în care ne găsim noi și partenerul nostru. Există o stare de tulburare, de tensiune, de respingere (afectivă) pe care n-
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din situație; în felul acesta ni-i facem aliați, în loc să le alimentăm defensivitatea sau agresivitatea: "poate că nu ați citit încă articolul ....", "m-ai făcut să-mi amintesc de..."14. Prevenirea și gestionarea relațiilor conflictuale Desigur, oricât ar fi de inerente, sunt (foarte) puțini cei care își doresc relații conflictuale sau care își fac un sens al vieții din a provoca și a întreține asemenea relații. Majoritatea vor să le evite sau să le elimine cât mai repede. Înainte de a ajunge
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lucrurilor, valorile pe care le atribuim acestora. "Dorințele de a ne satisface nevoile, de a ne realiza ambițiile, de a lupta pentru anumite idealuri, toate sunt impregnate de prezumții asupra valorii unei anumite experiențe" (Rimé, 2008, p. 397). Totodată, aceste inerente prezumții dau naștere, la nivel individual, unui nivel de așteptări 30. Handley Cantril adaugă faptul că omul luptă fără încetare să-și apere intact universul prezumtiv (și în care crede). Acest univers "ne este indispensabil dacă dorim să păstrăm stabilitatea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]