6,831 matches
-
mărime infinită dă zero. O mărime concretă diviză printr-o mărime ce crește în progresie merge spre zero, adecă. In ecuație favorabilă mărimii concrete. Ecuație între mărimea concretă și potența divizorului egală ei. Inecuație defavorabilă mărimii concrete spre zero. Mărimile infinite se nasc din progresiunea timpului, spațiului, cauzalității. Ele merg gradatim, proportional, crescendo, minuendo Corelațiunea creșterii și scăderii = Ecuație. TEORIA ECUAȚIUNII ["TOATE SUNT O ECUAȚIUNE... "] 2267 Toate sunt o ecuațiune. Orice moment în viața universului e ecuațiunea momentului următor. Orice moment
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
moment în viața universului e ecuațiunea momentului următor. Orice moment prezent e ecuațiunea momentului trecut. [ECUAȚIE = RAPORT ÎNTRE FINIT ȘI FINIT] 2255 I. Nu cunoaștem decât raporturi între finit și finit - ecuație [II]. Nu cunoaștem decât raporturi între finit și infinit - proporționale geometrice ecuațiunea fizică: frumuseța ecuațiunea socială: echitatea ecuațiunea psicologică: lupta și economia ecuațiunea intelectuală: omnilateralitatea, Cultura. aequus animus ecuațiunea comercială: prețul fix (în lupta de prețuri ca la jidani) ecuațiunea ***: dobânda legală. 271 {EminescuOpXV 272} {EminescuOpXV 273} {EminescuOpXV 274
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Arta rădăcinei patrate a lui 7. Mărimi proporționale între un maxim și un minim. Maximul trebuie combătut, și minimul. Minimul: degenerescență, maximul - prisos de puteri: anarhie. Lux și cheltuieli prea mari: Putere de producțiune (concretă) - - - - - - - - - - - - - = mizerie socială Dorință de consumație (infinită) ["FORMULA DE EVOLUȚIUNE"] 2261 Substanța (masă x forță) Formula de evoluțiune S /a = t [plus] d {EminescuOpXV 277} {EminescuOpXV 278} ["DACĂ O SUMĂ... "] 2255 Daca o sumă e egală c-o diferență, s = d, rezultatul e zero. ["RAPORTURI ÎNTRE FINIT
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
forță) Formula de evoluțiune S /a = t [plus] d {EminescuOpXV 277} {EminescuOpXV 278} ["DACĂ O SUMĂ... "] 2255 Daca o sumă e egală c-o diferență, s = d, rezultatul e zero. ["RAPORTURI ÎNTRE FINIT ȘI INFINIT... "] 2255 Raporturi între finit și infinit. Calcul infinitezimal și integral. Aplicat la toate. Ecuațiunea universală. Robert Meyer. Tyndall. ["SENTIMENTUL DE ADÎNCĂ NIMICNICIE"] 2275B Orice mărime finită față cu infinitul e zero. 1/ - de-aceea * sentimentul de adâncă nimicnicie care ne cuprinde față cu Universul. ["TEORIA EXPANSIUNII
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
oare este infinit - ea, o mărime finită - și orice cantitate finită e egal 1. Dar 1: = 0. Prin urmare - nimic. [STATUL ȘI RELIGIA] 2255 [1] Statul: Raportul individului către mediul finit: pîmîntul, numărul semenilor, dezvoltarea din trecut. Religia: Raportul cătră infinit. Totdeuna trebuie să-i rămâie posibili[ta]tea de-a merge în tangentă. Nu va merge departe. Și lungimea acelei tangente e determinată. Dar trebuie să fie liber de-a merge în direcția ei. Rău și fără cale s-amestecă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Rău și fără cale s-amestecă statul în sfera de conștiință, căci conștiința este tocmai punctul de gravitație al individului, care, mișcat de puteri enorme, sare în unghiul de scăpare, eșapează într-o tangentă, în realitate proporțională, dar în iluzie infinită. Tendența spre infinit: Instinctul metafizic. Tangenta cercului = Religia Infinitul Progresul = zvârcolirea tangentei în spirală, spre un punct oarecare; scopul, ținta, meta; ajungerea țintei: lumină eternă, atotștiință, atotputernicie. {EminescuOpXV 280} {EminescuOpXV 281} Ce este viața? întreabă sfinxul. Un raport simetric al
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
patrat care se repetă în infinit cele patru puncte convergează într-unul și formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vârf - obeliscul, acul Cleopatrei. Un raport între finit și infinit. Acesta era răspunsul la întrebarea ce e viața? Și răspunsul era exact pentru toate punctele din viață și senzul * răspunsul[ui] era cadavrul îmbălsamat al regelui ajuns până la noi. Dar care este raportul just între finit și infinit? E proporționala
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
finit și infinit. Acesta era răspunsul la întrebarea ce e viața? Și răspunsul era exact pentru toate punctele din viață și senzul * răspunsul[ui] era cadavrul îmbălsamat al regelui ajuns până la noi. Dar care este raportul just între finit și infinit? E proporționala - e ecuația. Natura însăși o urmează. O lopată de pământ căzând jos, s-așază în grămadă, tot astfel o mână de *** - e purtarea* corpului față cu atracțiunea admisă * infinită a pământului. Acțiunea pământului se manifestă în atracție, reacțiunea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
noi. Dar care este raportul just între finit și infinit? E proporționala - e ecuația. Natura însăși o urmează. O lopată de pământ căzând jos, s-așază în grămadă, tot astfel o mână de *** - e purtarea* corpului față cu atracțiunea admisă * infinită a pământului. Acțiunea pământului se manifestă în atracție, reacțiunea corpului în forma piramidei. [PERSPECTIVA] 2255 [1] Orice mișcare pe fața pământului nu este decât o formă în care se refractează razele soarelui ajunse la suprafața lui. Vibrațiune, undă, rotație. Toate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
DE GRAVITAȚIE ["PUNCTUL DE GRAVITAȚIE E SUFLETUL ORICĂRUI OBIECT] 2255 Oricare corp care are un singur punct de gravitație e față cu tot restul universului un individ capabil de-o împărțire infinitezimală ca și universul. El e un microcosm - mărime infinită în mic - față cu macrocosmul - mărime infinită în mare. Punctul de gravitație e sufletul oricărui obiect; la cuvinte el e reprezentat prin accent. El aleargă acolo unde echilibrul a fost distrus, pentru a-l restabili. [DISPERSAREA CENTRULUI DE GRAVITAȚIE] 2255
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ORICĂRUI OBIECT] 2255 Oricare corp care are un singur punct de gravitație e față cu tot restul universului un individ capabil de-o împărțire infinitezimală ca și universul. El e un microcosm - mărime infinită în mic - față cu macrocosmul - mărime infinită în mare. Punctul de gravitație e sufletul oricărui obiect; la cuvinte el e reprezentat prin accent. El aleargă acolo unde echilibrul a fost distrus, pentru a-l restabili. [DISPERSAREA CENTRULUI DE GRAVITAȚIE] 2255 Când un corp moare își pierde centru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
după depărtare Minte: infinit suma * gradului * *** egalitatea unităților de valori finit, suma oricării valori concrete [... ] ["TREI SOIURI DE ADEVĂRURI"] 2263 Trei soiuri de adevăruri * Infinit - progresiune ca atare finit - constante - raport[uri] constante între mișcare - raport constant între finit și infinit ["ADEVĂRURI FENOMENOLOGICE"] 2267 În orice caz o cerință a minții omenești este rațiunea infinită, deci sistemul, dar această cerință apriori * nu preface minciuna în adevăr, adevărul în minciună. Și tocmai Spinoza este omul destul de cutezant * pentru a o spune aceasta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concrete [... ] ["TREI SOIURI DE ADEVĂRURI"] 2263 Trei soiuri de adevăruri * Infinit - progresiune ca atare finit - constante - raport[uri] constante între mișcare - raport constant între finit și infinit ["ADEVĂRURI FENOMENOLOGICE"] 2267 În orice caz o cerință a minții omenești este rațiunea infinită, deci sistemul, dar această cerință apriori * nu preface minciuna în adevăr, adevărul în minciună. Și tocmai Spinoza este omul destul de cutezant * pentru a o spune aceasta. Baruch Spinoza... Sapienti sat. Adevăr fenomenologic, dar și acesta trebuie să-și aibă rațiunea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se mișca - volițiune. [... ] [4] 2275B Orice prisos de putere, care strică echilibrul, zboară în tangentă. Actele de volițiune sunt tangente, născute din dezechilibrul momentan al organismului. ["VIAȚA NOASTRĂ... "] 2275B Viața noastră, întru cât e simțită de noi, [e] o serie infinită de acte de volițiune pozitive sau negative, de da sau nu. ["VOINȚA NEREALIZABILĂ"] 2267 Puterea de producțiune a patimei. Voința nerealizabilă... se-ncoardă, se-ncoardă - se rupe coarda, dar suma de puteri rămâne. PSICOLOGIE [ACTUL DE VOLIȚIUNE] 2275B Orice act de volițiune
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cellalt. Deci p [plus] c, n însemnînd anii posesiunii străine BANI - BILETE DE BANCĂ - ASIGNATE 2255 Banii, fiind o valoare concretă care atârnă de cantitatea metalului scos din pământ, nu se pot înmulți după plac. Tranzacțiunile între oameni sunt însă infinite (potentia). Va să zică banul de metal e - t De-aceea adeseori banii nu ajung. Pentru a subveni necesităților de credit, se creează o valoare fictivă, bazată pe una concretă (stocul metalic), elastică, care se-ntinde deodată cu tranzacțiunile și cu necesitatea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Numărul tranzacțiunilor este însă numai augmentabil în proporție cu valorile oferite în piață. Numărul acesta se poate afla, conform teoriei permutațiunilor (a m x n! ). Va să zică creditul e o proporțională între un maxim și un minim, nicidecum însă o mărime infinită, deși nu se poate reprezenta c-o cifră concretă și constantă. Daca însă facultatea de-a emite bilete ar fi nelimitată și infinită, atunci formula ar fi a x n! / b = 0 Cursul biletelor ar putea să scază până la zero
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
x n! ). Va să zică creditul e o proporțională între un maxim și un minim, nicidecum însă o mărime infinită, deși nu se poate reprezenta c-o cifră concretă și constantă. Daca însă facultatea de-a emite bilete ar fi nelimitată și infinită, atunci formula ar fi a x n! / b = 0 Cursul biletelor ar putea să scază până la zero; iar agio este în toate zilele diferența între valoarea nominală și cea reală impusă de necesitățile de credit. Capacitatea de credit consistă în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Nimic mai mult, nimic mai puțin. Unul e: s/c Cellalt e: s/i ecuație Nimeni nu datorește pentru - o leafă decât s., suma puterilor sale. O-mparte prin o sumă concretă, ajunge la ecuație, o împarte prin o sumă infinită, e o canalie. [2] Știrbei: Mai bine să fie un popor incult și sărac, dar nestricat, decât unul bogat, dar stricat. Un popor incult cu inima dreaptă e o comoară necheltuită. [MUNCĂ, INDUSTRIE, COMERȚ] 2255 Muncă = produse de-o utilitate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
creierul, ar fi capabil a se spori în mod absolut, daca greutatea lui n-ar oscila cel mult între un maxim și un minim după favoarea sorții, progresul ar fi infinit. Deci intelectul omenesc ar fi ridicat la o potență infinită i. În urmă-ne însă a trecut un timp etern. Atuncea nu s-ar putea ca Homer să fi fost un geniu, iar [acum] să trăiască vite încălțate cari fac versuri. Daca progresul ar fi infinit și nu numai o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ridicat la o potență infinită i. În urmă-ne însă a trecut un timp etern. Atuncea nu s-ar putea ca Homer să fi fost un geniu, iar [acum] să trăiască vite încălțate cari fac versuri. Daca progresul ar fi infinit și nu numai o repartiție inegală după timpi, Homer ar fi trebuit să fie un măgar și Macedonski un geniu, și tocmai contrariul e adevărat. regres - grad progres [plus] grad [2] 2267 Dac-ar exista o înaintare absolută în omenire
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pasiunile cauzează trăsuri deosebite în față. De durată lungă fiind, trăsurile rămân neșterse. [10] Tot ce-i cu putință se și-ntîmplă în cursul vremei în lume. De aceea se nasc schimbări eterne în imperii, obiceiuri, arte, națiuni. Dacă din mulțimea infinită ni sunt numai acele puține istorii cunoscute pe care vremea ni le-a păstrat, și cine gândește la mulțimea posibilului aceluia nu i se va mai părea nici în întîmplare nouă, oricât de ciudată ar fi. Fiecăruia-i dată de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
grațios cu mâna, să se bucure împreună de frumusețea mării interminabile care le plăcea enorm. Ei doi aveau ochii gri-albaștrii și le priveau încântați; ele... ochii liliacului în floare și nu se mai săturau de atâtea indigouri ca și de infinita Mare Neagră care în acele zile, era nesfârșit de albastră. Aruncând privirea la gâtul lor le-a văzut tensiometrele și a realizat încordat: - Trebuie să fiți cadrele medicale din tabără! Și ele i-au confirmat bănuiala, - Da... pe la ora două
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
conta nimic! Ploaia, înverșunată bătea ca o tobă îndrăcită pe plafonieră; furtuna se pornise; apa curgea șiroaie, drumul nu se mai distingea și totul era înecat în zăpada care se topea imediat. Avea senzația că mașina plutește pe o peliculă infinită de lichid. Dacă șoferul nu urmărea șoseaua atent exista riscul de a se împotmoli sau se puteau prăbuși cu mașina în râpele și viroagele de pe mărginea drumului. Satul se pierduse în urmă, până la oraș era o distanță intangibilă... dealurile la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o expresie a epistemologiei contemporane, incomensurabile. Sigur, există puncte comune: sunt doi filosofi creștini și orice amenințare a credinței îi găsește uniți. «E vorba de panteism? Atât unul cât și celălalt susțin și învață creația ex nihilo și afirmă distanța infinită dintre ființa care subzistă în sine și ființa contingentă. E vorba de ontologism? Și unul și celălalt neagă formal că Dumnezeu poate să fie văzut de gândirea umană în acest fel [...]. E vorba de fideism? Ambii îi opun efortul cel
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
și altele asemănătoare, care nu implică un rău inconciliabil cu scopul ultim, tot astfel cum aportul lor nu include un bine care să conducă în mod necesar la scopul ultim». Voluntarismul lui Scotus este consecința directă a apărării transcendenței Dumnezeului infinit - o apărare fără compromisuri, care intră în coliziune cu teoreticienii „dreptului natural”, în care au întâietate mai degrabă criteriile păgâne decât cele creștine. În realitate ceea ce s-a spus despre voința lui Dumnezeu poate fi spus, respectând desigur proporțiile necesare
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]