13,725 matches
-
inteligențe". Avocatul care a dominat baroul între cele două războaie mondiale, a fost Istrate Micescu. El a fost și decanul baroului. O mare inteligență, o mare cultură, un mare talent. Era cel mai cult dintre toți avocații. La 2 noaptea, lămpile din vasta lui bibliotecă încă îi luminau cărțile de care nu se putea despărți. Pleda zilnic, plin de vervă și de spirit. O figură ce ieșea din comun, chiar fizicește. Un cap sardonic. La masa noastră de la Palatul Justiției cînd
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Dan David. Plus fotograful Nelu Popescu (al lui David). Mi-au adus poze. Și au venit să se mire de izolarea mea etc. Citesc zilnic și o fac pînă nu-mi mai simt ochii. Seara, matematic, stau trei ore la lampă și fișez. E suficient pentru a nu deveni contabil. Am de gînd să dau toate cele opt examene în aprilie. Sigur, nu-s sănătos! Dar nu dezarmez în fața nici unei cărți. Păcat că nu am memorie deosebită. Sau poate că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mi-a făcut o mare bucurie! O lectură minunată! Îi iubesc mult pe toți poeții buni! Constatat că prețurile revistelor au crescut prea mult (vezi "Rom. lit." de exemplu!)! Și-s atît de proaste! Puține lecturi, totuși: Mario Soldati, Hubert Lampo, Valéry, Leif Panduro etc. Și-s sătul de frig! Mi-a scris Emil Hurezeanu, bucurîndu-mă! Mai vorbește-mi tu! Despre București, cărți și speranțe! Numai BINE! Te îmbrățișez cu toată prietenia! Aurel Borca, 29 martie 1982 Bună, dragul meu! Cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
am văzut încă, nu-s abonat! Altfel, mama se simte destul de rău, motiv pentru care l-au luat pe nepotu' de aici, și nici eu nu mai scap de o răceală cumplită. Nu mai aud bine cu urechile. La lumina lămpii îți scriu. Ore în șir, seară de seară, e întuneric! N-o mai aplaud! Ce să aplaud!? Bucurie și sănătate! Și să vină căldura! Te îmbrățișez, Aurel 27 martie 1986 Dragule, Îți scriu în grabă, destul de împrăștiat de venirea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mânca multe dulciuri. Spre surprinderea mea, mâncărurile nu aveau gustul sugerat de culori. Pe mese se aflau murături dulcisărate sau iuți, tempura cât și vasul pentru supa pe care o preparam pe loc, din legume și carne proaspătă, la o lampă specială. Am savurat cu plăcere tot ceea ce mi s-a oferit, spre mulțumirea lui Shinya. Un japonez este mândru când îi apreciezi mâncarea tradițională și consumi tot ceea ce ți se oferă. În timpul petrecut aici, am căutat a ne bucura de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bătu ușor În ușa de scânduri și, auzind dinăuntru un mormăit care semăna cu o voce omenească, o deschise cu grijă. În Încăpere era neorânduială și miros greu de fum și grăsime Încinsă, căci singura sursă de lumină era o lampă cu fitil de cânepă care plutea În seu. — Cine ești și ce vrei? Întrebă o voce răgușită. Conrad luă opaițul de pe scândura care slujea drept masă și și-l apropie de obraz, ca să poată fi recunoscut. În acea clipă, gazda
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
frați mai mari: Mircea, Lică, Titi și Sandu. Căpătâiele noastre erau așezate lângă perete, iar noi eram cu picioarele spre interiorul camerei. Spre geamurile dinspre uliță, la mijloc, era o măsuță anemică din lemn, pe suprafața căreia se găseau o lampă de gaz și o cutie de chibrituri. Spațiul dintre măsuță și peretele dinspre spatele casei era ocupat de mama, cu sora mea și fratele meu mai mic. Paturi nu aveam, așa că am confecționat trei saltele din pături umplute cu paie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în forțele noastre, în lupta de zi cu zi. În acest lăcaș subteran, în această vizuină, am locuit mai bine de o jumătate de an. Aici dormeam, aici mâncam, aici ne spălam, și tot aici ne făceam lecțiile, la lumina lămpii, când a început școala. Cum a fost? Destul de greu, dar suportabil. Vorba românului: "Nu da, Doamne, omului cât poate duce". Când, spre toamnă, au început ploile, loboda, știrul, pirul și alte plante cu rădăcini puternice aduceau picăturile de apă până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
crimă de neiertat, un sacrilegiu. Astfel că noi nu ne întâlneam decât după ore pentru a lucra pe șantier. Programul nu era ușor deloc. Veneam de la școală, mâneam ceva și treceam la făcut chirpici. Apoi, seara, în bordei, la lumina lămpii, în jurul unei măsuțe din scândură de brad, stăteam toți patru și învățam și ne scriam lecțiile pentru a doua zi. Dar oboseala își spunea cuvântul. De multe ori adormeam cu capul pe masă, iar mama mă trezea și mă îndemna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a miliarde de fotoni rătăcitori, într-un vuiet prelungit, preluat de un ecou cu redundanțe infinite... Să fie lumină! Să fie lumină! Atârnată de un cui în partea de răsărit a camerei, lângă Icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, lampa cu petrol numărul 8, bine curățată, cu burlanul spălat de funingine cu cenușă și apă călduță -, prin intermediul oglinzii reflectorizante de formă rotundă, îmi făcea impresia că inundă încăperea văruită în alb asemenea unui superb candelabru cu numeroase brațe, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
numai gândul meu umblând aiurea Și noaptea cu sclipiri de nenufar Trecând prin mine, bântuie pădurea." (A.E. Baconski) Nu. Timp de șase ani de zile, cât am stat cu D.O. în Bărăgan, am avut drept sursă de lumină lampa. Iar când nu aveam petrol, lumânările. "Pădure, sora mea, la tine vin C-o strângere de inimă durută M-ai adăpat cu harul tău ceresc Și mi-ai deschis în suflet o lăută." (N. Labiș) Era o "Cale Lactee" redusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
exclamat într-o admirație pierdută: Doamne, ce frumos ați făcut, copii! Ce frumos! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc, dragii mei! Sunteți minunați... Și s-a așezat plângând pe taburetul de lângă sobă, în care ardea focul dăruit de Prometeu oamenilor. Iar alături, lampa cu petrol numărul 8, risipind întunericul, împodobea, într-o aură sacramentală, icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, care ne zâmbea încurajator, cu blândețe și infinită înțelegere. Nu. Nu era supărată. Ne privea cu ochii ce-și revărsau bunătatea asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
copilăriei în satul meu de sub codru, Tireac. Aș da oricât să pot retrăi o clipă în care alături de sora mea mai mică, Maricica, tatăl meu Gheorghe și mama mea Irina, care nu mai sunt, veneau de la șură, închideau porțile, aprindeau lampa și așterneau masa. Aburii pâinii calde sau a laptelui proaspăt din șiștar îi simt și acum... A.B.Ce prieteni ați dori să revedeți? (mă refer la cei plecați în lumea dedincolo) ce le-ați spune acum? Ce amintiri vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de Cei trei mușchetari, care erau patru, și nu înțelegeam de ce. Ziua ca ziua, însă noaptea începea ghicitul în niște cărți jerpelite, reparate cu cerneală neagră și roșie. În cele din urmă doamna se retrăgea, mai scria la lumina unei lămpi între dosare mai mari, mai groase decât niște cărămizi. Ziua eram obligat să fac liniște, noaptea eram culcat devreme și mi se interzicea să trec prin camera doamnei. Cine era? Nu știam, aceasta discuta uneori despre cineva, se cunoștea că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ananas comandate, a început să se întunece. În India, în decembrie, începe să se însereze pe la 5 după-amiază, ca la noi, de altfel. Întunericul coboară dintr-o dată. Am observat atunci cum vânzătorul de banane, vecin celui cu ananasul, scoate o lampă clasică cu gaz, o amorsează și o aprinde. Entuziasmat de ceea ce văd și trăiesc, am deschis aparatul de fotografiat și am imortalizat imaginea. În câteva minute, întreaga piață era inundată de lumina a zeci de astfel de lămpi. Am regretat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
scoate o lampă clasică cu gaz, o amorsează și o aprinde. Entuziasmat de ceea ce văd și trăiesc, am deschis aparatul de fotografiat și am imortalizat imaginea. În câteva minute, întreaga piață era inundată de lumina a zeci de astfel de lămpi. Am regretat că mi se terminase filmul și n-am putut să înregistrez și acest clișeu indian. Încercați să vă închipuiți, totuși, un șir lung de vânzători șezând direct pe pământ, în fața grămezilor de legume și fructe, sursa existenței lor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
acest clișeu indian. Încercați să vă închipuiți, totuși, un șir lung de vânzători șezând direct pe pământ, în fața grămezilor de legume și fructe, sursa existenței lor, strigându-și neobosiți clienții și lăudându-și marfa, cu fețele negre luminate de niște lămpi cu gaz, ale căror flăcări jucăușe vă înveselesc și vă încălzesc inimile. Legume, fructe, indieni, lămpi de gaz. Verde, auriu, negru, lumină... Cum să nu fiu marcat de această secvență de frumusețe și puritate? Cum să nu fiu pătruns de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pământ, în fața grămezilor de legume și fructe, sursa existenței lor, strigându-și neobosiți clienții și lăudându-și marfa, cu fețele negre luminate de niște lămpi cu gaz, ale căror flăcări jucăușe vă înveselesc și vă încălzesc inimile. Legume, fructe, indieni, lămpi de gaz. Verde, auriu, negru, lumină... Cum să nu fiu marcat de această secvență de frumusețe și puritate? Cum să nu fiu pătruns de parfumul Indiei? Cu mai multe sacoșe cu fructe atârnând de mâinile mele, m-am întors la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din bucăți de pânză sau cartoane întinse pe jos și pe care erau așezate fructele și legumele, rânduiți papucii de tot felul sau expuse bijuteriile și suvenirurile. Locația respectivă reprezenta și locul de dormit pentru vânzători, căci noaptea se aprindeau lămpile pe care vi le-am descris mai înainte și-i puteai observa întinși printre obiectele comerțului lor. De la standul situat chiar în fața intrării în campus am cumpărat cele mai multe mărunțișuri. Apoi am mai adus clienți. Iar am mai cumpărat câte ceva. Și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mulțumește cu volumele lui Prasek, care nu sunt puse la curent cu ultimele cercetări”2. Anii petrecuți în India înregistrează și câteva detalii „persane”, care variază de la derizoriul unui bazar din Calcutta, unde atenția sa tentaculară captează detalii („...poți cumpăra lămpi de drogherie și apă de colonie parfumată cu «Omarkhayyam» la pălărier....” 3), până la dorința mărturisită de a vizita Iranul și Mesopotamia, după cumîi scrie lui Valeriu Bologa, în iarna anului 1931: „Probabil că iarnaviitoarevoi părăsi India pentru Iran și Mesopotamia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și să ajute la dezvoltarea culturii realismului socialist în masele muncitoare". În al doilea număr din Pentru pace și cultură Luptăm, datat 6 Noiembrie 1949, aflăm, din poemul Căminul cultural, semnat de Al. Popovici: Aici era cîndva o crîșmă cu lampa gălbue,/ Oamenii întîrziau pînă noaptea tîrziu./ Printre ferestre strîmbe de ploae (sic!)/ Toți aveau ochii tulburi de rachiu/.../ Dar soarele a răsărit peste zăpezi./ Și lampa n-a mai fumegat pîn-la tavan./ Tot satul ca o apă ce năvălea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din poemul Căminul cultural, semnat de Al. Popovici: Aici era cîndva o crîșmă cu lampa gălbue,/ Oamenii întîrziau pînă noaptea tîrziu./ Printre ferestre strîmbe de ploae (sic!)/ Toți aveau ochii tulburi de rachiu/.../ Dar soarele a răsărit peste zăpezi./ Și lampa n-a mai fumegat pîn-la tavan./ Tot satul ca o apă ce năvălea din munți/ A înflorit în cîntec și zîmbet an cu an.// De la oraș mereu veneau tot noi îndemnuri/ Și fumul din furnale urcat pînă la cer". În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de plumb. A rămas covîrșitoarea credință. Ferecați în piatră dură, în muțenia lor de ieri, au azi chipurile fulgerate de lumină. Au fost sute aici, îngenuncheați în fața liturghiei, în acea noapte a anului 1951, și au rămas în viață cîțiva. Lampa de carbid a preotului Antal mai izvorăște și azi lumină din lumină" (L.H.L.). Credința în Dumnezeu a susținut spiritul și a dat forță de a rezista, una copleșitoare, tuturor celor închiși de puterea comunistă, cu scopul de a-i distruge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
său vulcanic, cu dansul plin de viață și cu acor- deonul său, Colorado, pe Strada Bibliotecii, Atlantic, zis și barul artiștilor, fiind frecventat mai ales de scriitori, sau Fu- Chang, decorat în stil oriental, cu măsuțe și scaune joase, cu lămpi cu abajururi și picturi cu însemne chinezești. Dimineața o luai de la capăt, te plimbai pe străduțele aglomerate, unde măcelăriile-ți lăsau gura apă, dar puteai intra să-ți iei repede un sandvici proaspăt, făcut în nici două minute, din chifle
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rămâne așa la nesfârșit... Într-o zi, ea nu o să mai suporte să te vadă plecând cu altă femeie, și într-o zi chiar ea va pleca cu altul la sfârșitul serii. În fine, poate atunci ți se va aprinde lampa, mai știi ? Cristi tace și mai ia o gură de vin. Ropote de aplauze după o romanță, iar tinerele interprete iau o pauză de câteva minute. Rada vine imediat la masa celor doi amici. — Și ? Ți-a plăcut ? A ieșit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]