4,922 matches
-
monodii, acompaniate de liră (vezi imagine dreapta). Ea a compus însă și imnuri corale precum și poeme de largă respirație, după câte rezultă dintr-un fragment de epithalam în care cânta nunta lui Hector cu Andromaca. Valoroase sunt prelucrările ei din lirica populară din Lesbos, adevărate bijuterii ale genului, cântece de nuntă îndeosebi. Iubirea, strălucirea frumuseții tinere, farmecul personal, luxul, vraja nopții luminate de lună se desprind din fiecare rând scris de poetă, în puternic contrast cu oroarea de aspectele degadante ale
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
alături de Mimnerm și Arhiloh, poeziile create de Sappho erau foarte citite de publicul iubitor de poezie; în acea vreme, retorii Maximos din tyr, Himerios, Synesios continuau să admire și să comenteze creația poetei. Influența poeziei safice s-a resimțit în lirica latină. Catul a tradus liber unele poeme, imitând-o în expresia pasională a versurilor de iubire pe care le-a compus pentru Lesbia. El a fost primul poet latin care a folosit strofa safică. Horațiu a scris, la rândul lui
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
care a folosit strofa safică. Horațiu a scris, la rândul lui ode în metrul safic, dar era prea departe de temperamentul liric al poetei pentru a se putea apropia de tonul vibrant al poemelor ei, așa cum a făcut Catul. În lirica românească Mihai Eminescu a compus binecunoscuta ""Odă în metrul antic"", căreia i-a oferit un conținut filosofic diferit de opera lui Sappho. Deși lucrările lui Sappho au rezistat bine și în timpurile Romane, împreună cu schimbarea intereselor, stilurilor și a esteticii
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
(n. 1440, Paredes de Nava, Palencia — d. 1479, Santa María del Campo, Cuenca) a fost un poet spaniol, unul dintre clasicii literaturii spaniole. A scris o lirică în maniera poeziei de curte a epocii, alcătuită din versuri erotice, satirice sau burlești. Este autorul volumului de versuri „"Coplas por la muerte de su padre"” (1476), considerată capodopera sa, care exprimă, în sonorități grave și reținute, o elevată meditație
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
neologisme de proveniență latină. A recurs și la unele formulări aparținând literaturii orale. A muncit de asemenea că notar, falsificând uneori documente pentru a-i obligă pe țărani să-și plătească toate contribuțiile pentru mănăstire. În 1237 a fost prezbiter. Lirica lui Berceo are drept unică tema pe cea religioasă, si se constituie în primul rând din hagiografii, adică scrieri despre elemente sacre relaționate cu viețile unor sfinți, în special cei venerați în mânăstirile unde a fost angajat. Capodoperă să este
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
Domnului"”). Berceo nu se afirma că un narator original, deoarece lucrează asupra textelor traduse din latină; originalitatea să și talentul artistic devin evidente în tratamentul temelor, în stilul său, în detaliile costumbriste și în adaptarea la mentalitatea medievală și câmpeneasca. Lirica să este culta, chiar dacă adopta o formă populară și utilizează unele elemente tradiționale; tipul de strofa cel mai des utilizat este catrenul alexandrin, separând fiecare vers în două jumătăți de căte șapte silabe, printr-o cezura ce corespunde sfârșitului cuvântului
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
primit o educație riguroasă la Curte, unde l-a cunoscut în 1519 pe cel care avea să fie bunul său prieten, cavalerul catalan Juan Boscán. Cu siguranță că lui Boscán i se datorează aprecierea pe care Garcilaso o avea pentru lirica valencianului Ausiàs March, care a influențat într-o anumită măsură opera lui Garcilaso. Garcilaso a intrat în 1520 în serviciul regelui Carol I al Spaniei, în calitate de membru permanent al gărzii regale. A învățat greacă, latină, italiană, franceză, muzică și scrimă
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
a întors la Toledo, s-a căsătorit în 1525 cu Elena de Zúñiga, dama doñei Leonor, sora lui Carol Quintul; astfel Garcilaso a ajuns să facă parte din suita acesteia. Din acea perioadă datează primele sale poeme, bazate pe estetica liricii cancionerelor, de care se va dezice după puțin timp; este de asemenea guvernator al orașului său natal pentru un timp. În 1527 însoțește Curtea într-o călătorie spre diferite orașe spaniole, și se îndrăgostește platonic de o damă portugheză a
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
a abandonat Dunărea în 1532, unde era oaspetele baronului György Cseszneky, castelan de Győr, și s-a stabilit în Napoli. Etapele poeziei lui Garcilaso sunt împărțite în funcție de șederile sale la Napoli (întâi 1522-1523, apoi 1533). Înainte să ajungă la Napoli lirica sa nu a fost influențată de Petrarca, tocmai în Napoli îi descoperă pe autorii italieni. După prima ședere se pot observa influențe ale liricii italiene, atât datorită unor autori anteriori precum Francesco Petrarca, cât și unor autori contemporani cu Garcilaso
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
sunt împărțite în funcție de șederile sale la Napoli (întâi 1522-1523, apoi 1533). Înainte să ajungă la Napoli lirica sa nu a fost influențată de Petrarca, tocmai în Napoli îi descoperă pe autorii italieni. După prima ședere se pot observa influențe ale liricii italiene, atât datorită unor autori anteriori precum Francesco Petrarca, cât și unor autori contemporani cu Garcilaso, precum Jacopo Sannazaro, autor al cărții „"Arcadia"”, publicată în 1504. Garcilaso își va „apropria” lumea descrisă în „"Arcadia"”, în care sunete, culori... invită la
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
stârnirea admirației curtezane. Astfel, Garcilaso preferă tonul intim, personal și confidențial în poezie, față de retorica și pompa tonurilor marțiale sau culta exhibiție curtezană a ingeniului, punând în acest fel prima piatră a unui curent liric hispanic care va ajunge până în lirica lui Bécquer. Stilul lui Garcilaso este unul foarte caracteristic : este preocupat în mod special de muzicalitatea versurilor, folosind aliterația și un ritm bazat pe cele trei axe accentuale ale endecasilabului. Folosește într-un mod asiduu epitetul, cu intenția de a
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
endecasilabului. Folosește într-un mod asiduu epitetul, cu intenția de a crea o lume idealizată, în care obiectele sunt arhetipizate și stilizate, la modul platonismului. Pe de altă parte, este foarte abil în descrierea a ceea ce este fugitiv și fugace; lirica sa produce o senzație vivace a timpului și este impregnată de melancolia datorată trecerii timpului, pe care el a numit-o „dureroasa simțire” : <poem>„"No me podrán quitar el dolorido" "sentir, si ya primero" "no me quitan el sentido".”</poem
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
sunt fericit”. Aș zice chiar invers - poetul „oprește clipă” exact atunci când cel mai puțin ne-ar plăcea să fim surprinși (vezi, de ex. „Sfârșit de secol la Chișinău”, „Spune și tu”, „Ofițerul stării civile” ș.a.), cititorul leneș, deprins cu o lirica narcotizant-confortabilă, fiind zgâlțâit să se trezească. Nu va regretă, volumul conținând și „bibelouri” de o mare finețe, pe care ai vrea să le pui la vedere, alături de altele de porțelan. Citez integral doar un poem, celelalte găsindu-le domniile voastre:" Arhitectură
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
felul, așa cum mărturisea într-un recent interviu publicat în revista "Luceafărul". "Gladiatorul de destine" mi se pare o carte construită atent, încadrată între o prefață ("Cu mâna pe umărul colegului") și o postfața ce fac din nou trimitere la leit-motivul liricii sale, "iluzia necesară..." Este sintagma definitorie a maturității sale artistice." - Liviu Grăsoiu, "Luceafărul", nr.23,1999 Ironie și patetism "Leo Butnaru ilustrează în mod izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste.Acestea au avut, din pricini
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
toate acestea, Lorca este departe de a putea fi considerat un poet tradiționalist; el caută esența spiritului tradițional al meleagurilor sale și al poporului său : disperarea în dragoste, curajul, melancolia, pasiunea... Opera poetică a lui Lorca constituie una dintre culmile liricii Generației lui 27 și a literaturii spaniole. Lirica lorchiană este rezultatul sentimentului tragic al vieții și este relaționată cu alți autori, alte tradiții și curente literare. În ea se îmbină armonios tradiția populară cu cea cultă. Deși împărțirea în epoci
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
fi considerat un poet tradiționalist; el caută esența spiritului tradițional al meleagurilor sale și al poporului său : disperarea în dragoste, curajul, melancolia, pasiunea... Opera poetică a lui Lorca constituie una dintre culmile liricii Generației lui 27 și a literaturii spaniole. Lirica lorchiană este rezultatul sentimentului tragic al vieții și este relaționată cu alți autori, alte tradiții și curente literare. În ea se îmbină armonios tradiția populară cu cea cultă. Deși împărțirea în epoci este puțin forțată, unii critici literari au considerat
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
dragostea imposibilă, care înseamnă o condamnare la suferință. Epoca de maturitate Începe cu „"Poema del cante jondo"” („"Poema cântului andaluz"”) (1931), care, prin intermediul unității tematice, formale și conceptuale, precum și a manierei de exprimare a sentimentelor, datorată parțial inspirației folclorice, reprezintă lirica neopopularistă a Generației lui 27. În „"Primeras canciones"” (1927) și „"Canciones"” (1936) utilizează ambele forme : cântec și romanță. Temele timpului și a morții sunt reprezentate prin intermediul zorilor zilei, a nopții, a orașului andaluz și a peisajelor selenare. Moartea și incompatibilitatea
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
timpului și a morții sunt reprezentate prin intermediul zorilor zilei, a nopții, a orașului andaluz și a peisajelor selenare. Moartea și incompatibilitatea morală dintre lumea țiganilor și societatea burgheză sunt temele principale abordate în „"Romancero gitano"”. Se remarcă unele procedee specifice liricii populare, precum și influența compozitorului Manuel de Falla. Nu este vorba de o operă folclorică, ci de una bazată pe chestiuni relaționate cu lumea țiganilor și cu cea andaluză. Lorca îl înalță pe țigan la rang de mit literar, așa cum va
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
medii în limba română că manuale pentru obiectul Limba și literatura română. Pentru necesitățile învățământului în limba română în Șerbia, a alcătuit și două antologii: "Din proza clasicilor români", Nuvelă, Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1952, 462 p. și "Din lirica clasicilor români. De la Văcărești și până la poezia burgheza dintre cele două războaie", Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1953, 496 p. În mod deosebit trebuie amintită și cartea lui Radu Floră "Literatura română din Voivodina. Panoramă unui sfert de veac 1946-1970
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
(se pronunță: "pɜrsi bɪʃ ʃɛli") (n. 4 august 1792, d. 8 iulie 1822) a fost unul dintre cei mai importanți poeți ai romantismului englez, criticii considerându-l unul dintre cei mai de seamă lirici ai literaturii de limbă engleză. Faima i-au adus-o poemele clasice "Oyzmandias"," Odă vântului de apus" ("Ode to the West Wind"), " Odă unei ciocârlii" ("To a Skylark") și "Mascarada anarhiei" ("The Masque of Anarchy"), care sunt printre cele mai
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
dragostei, al vinului și al aventurii și, în același timp, critic necruțător al moravurilor nobilimii, Li Tai-pe a alternat realitatea și visul, atitudinea euforică și cea profund elegiacă în versuri simple și sugestive, amintind adesea de tonalitățile poeziei populare. În lirica sa, finețea notației transcrie în mod fericit puritatea sentimentelor. Li tai-pe a exercitat o mare influență asupra dezvoltării ulterioare a liricii chineze.
Li Po () [Corola-website/Science/306484_a_307813]
-
visul, atitudinea euforică și cea profund elegiacă în versuri simple și sugestive, amintind adesea de tonalitățile poeziei populare. În lirica sa, finețea notației transcrie în mod fericit puritatea sentimentelor. Li tai-pe a exercitat o mare influență asupra dezvoltării ulterioare a liricii chineze.
Li Po () [Corola-website/Science/306484_a_307813]
-
de cunoaștere. Titlul poeziei este alcătuit din două sintagme: „floare”, reprezentând efemeritatea, delicatețea și „albastră” sugerând infinitul cosmic, dar și aspirația. Titlul este și o metaforă simbol, un motiv romantic care apare și în alte literaturi. În literatura germană, în lirica lui Novalis, floarea albastră se metamorfozează în femeie luând chipul iubitei și tulburând inima eroului. Motivul florii albastre apare și la Leopardi, iar la Eminescu floarea albastră reprezintă voința, dar și nostalgia nesfârșitului sau femeia ideală. De asemenea, albastrul simbolizează
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
Tușiți, publicat în 1970 și constituie o artă poetică ilustrativă pentru concepția despre lumea superficială și limitată, realizată sub formă de lirism obiectiv, cu ironia fermecătoare specifică scrierilor lui. Deși în plină perioadă a neomodernismului, poezia păstrează fondul tradițional al liricii, învelit într-o formă limpede și încântătoare, în care versul este scuturat de toate podoabele și descrețește fruntea (Eugen Simion). Este o metaforă a perceperii vieții de către oameni, care au cu toții un șablon prin care privesc lumea înconjurătoare, instrument care
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
Lutz, Gloria Sattamini, Alvaro Caminha. Pe data de 6 aprilie 1922, Bidú Sayăo cântă "Doina Oltului" scrisă de Grigore Vasiliu, îmbrăcată în costum popular românesc. În toamna aceluiași an se intoarce în România, la București, unde fondează "Academia Nazională de Lirică". Rămâne in țară până în anul 1923, când pleacă într-o nouă călătorie în Brazilia. Aici organizează un festival în luna iunie, festival în care Bidú Sayăo, interpretează încă o dată, cântece din repertoriul românesc. Elena Theodorini se stinge din viață pe
Elena Teodorini () [Corola-website/Science/306765_a_308094]