4,923 matches
-
În mod categoric caracterul reacționar al teoriei «artei pentru artă» erau socialiștii și În fruntea lor C. Dobrogeanu-Gherea. (Ă). Materialul publicat În ziarele muncitorești este de o Însemnătate deosebită pentru evoluția literaturii noastre, pentru că el constituie sămânța accentelor progresiste ale liricii și prozei noastre pentru câteva decenii. (Ă). Nu apar Încă În poezie sau În proză tipuri de eroi ai clasei muncitoare, dar Întreaga literatură e Într-o fierbere puternică, Înnoitoare. Constantin Mille și Anton Bacalbașa publică poezii antireligioase. Const. Buzdugan
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cronicari), au ei, cei recenzați, și scăderile lor, dar acelea sunt scăderi ale propriei autonomii, ale perfectei lor originalitățiă (Ă). Critica să arate poeților că nu se poate scrie despre planificare Într-o formă cu certe rădăcini - triste rădăcini - În lirica «gândiristă». Noile realități trebuiesc cântate cu instrumente noi. Pentru aceasta, Însă, trebuie ca În primul rând, criticii să aibă o privire și o cultură foarte cuprinzătoare (există și asemenea critici, Însă - repetăm - prea puțini), datorită căreia reziduurile nedorite să poată
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care critica marxistă valorifică opera unui scriitor. (Ă). Răsunetul pe care l-a avut opera celui ce a scris Împărat și proletar În rândurile masselor muncitoare ale țării noastre a fost mare. Muncitorimea a prețuit elementul de critică socială a liricii eminesciene și s-a lăsat fermecată de cântecul ei de dragoste sau de invocare a frumuseților naturii. A existat o influență puternică a poeziei lui Eminescu În rândul poeților clasei muncitoare, În epoca Contemporanului. Poeți ca Ion Păun Pincio sau
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dacă nu așa trebuia să se scrie poezie, să apelăm la câteva sinteze critice pentru a ne lămuri ce poeți, ce teme, ce poezii și ce fel de meșteșug artistic alcătuiau miezul exemplar, cu ambiții de perenitate și succes, al liricii anului. Teme noi În lupta pentru pace56: „Obiectul central al literaturii noastre Îl formează faptele muncitorilor și țărănimii muncitoare (Ă).Dar mai există Încă numeroase zone ale realizărilor care n-au fost suficient cercetate de scriitorii noștri. Astfel poeții și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la sfârșitul acestei discuții este că drumul urmat de poezia lui 23 August În ultimii ani se identifică pe de-a-ntregul cu evoluția ascendentă a Întregi noastre poezii noi. Și nu numai atât. Aceleași principii care amenință progresul calitativ al liricii noastre pândesc și poezia Închinată marilor evenimente istorice. Pentru că, spre deosebire de bâlbâială dementă a poeziei dirijate În Occident de esteții trusturilor, poezia noastră referitoare la marile sărbători ale poporului nu mai Îndeplinește funcțiunea unui ritual convențional și sterp. Îmbinându-se armonios
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
referitoare la marile sărbători ale poporului nu mai Îndeplinește funcțiunea unui ritual convențional și sterp. Îmbinându-se armonios cu temele largi, generate de viața nouă care se dezvoltă astăzi În țara noastră, ea constituie unul dintre sunetele avântatei melodii a liricii noastre revoluționare”. Succesele poeziei noastre 58: „Dar chiar poeții Încercați, În ultimele luni, au dăruit poeziei noastre versuri numeroase, străbătute de Însuflețirea cu care oamenii muncii de la noi luptă pentru construirea socialismului. În frunte cu maestrul A.Toma, cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Iosif, Ion Serebreanu, Ion Horea, Ion Motoarcă, Nicorovici ș.a. se afirmă capacitatea de construire a unor imagini În care se afirmă cu putere caracterul lor vizual (Ă). (Ă). Să dăm un și mai mare avânt noii noastre poezii (Ă). Așadar lirica anului 1950 se află În plină ascensiune, «atât prin asimilarea unor teme noi: femeia (Dan Deșliu, Maria Banuș, Nina Cassian), armata (N. Tăutu) și dragostea (Veronica Porumbacu, Cicerorone Theodorescu, Gavril Mihai) cât și prin neîncetata creștere a măiestriei artistice» În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Banuș, A. E. Baconsky, Eugen Frunză, dar și mai tinerii poeți: Vasile Iosif, Ion Serebreanu, Vasile Nicorovici, Ion Horea. Și pentru ca imaginea despre poezia și poeții anului să fie mai completă să dăm și câteva date despre spectrul editorial al liricii; câțiva poeți, editați și-n anul precedent, apar și-n acest an În volum: Vlaicu Bârna (Tulnice În munți), Eugen Jebeleanu (Poeme de pace și luptă), Dan Deșliu (În numele vieții). Alte volume de poezii publică: Vasile Nicorovici ( În mina de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
greșeli serioase și În capitolele despre genurile și speciile literare. Manualul propune de pildă o clasificare a speciilor genului liric ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și speciile literare. Manualul propune de pildă o clasificare a speciilor genului liric ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pildă o clasificare a speciilor genului liric ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950 n-ar fi completă fără menționarea acestui aspect, deși el iese din sfera unei cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exhaustivă a intervențiilor - destul de asemănătoare ca ton, exemple și atitudine analitică. Vom reține doar câteva, pentru a ne lămuri despre conținutul campaniei În discuție; de asemenea reproducerea acestora mai puțin prescurtată ne va familiariza nu numai cu nivelul subliterar al liricii ci și cu tipicul ideologizant, canalizator, dirijist al cronicilor literare. Însușirea experienței Înaintașilor, condiție de bază a dezvoltării poeziei noastre 2: „Într-adevăr, ce poezie nouă ar fi aceea care și-ar Însuși În mod mecanic lozincile privitoare la realismul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și socialist: Victor Tulbure (Vioara roșie), Marcel Breslașu (Poeme pentru un ziar de perete), Mihail Sadoveanu (Păuna mică) ș.a. Paradigmei proletcultiste, copilăriei RS, Îi aparțin și numeroasele poezii despre contemporaneitate, publicate În: Flacăra, Contemporanul, Scânteia, Viața românească, cum ar fi: lirica șantierului, susținută de Dan Deșliu, Nina Cassian, Victor Tulbure, Ion Potopin, Petru Vintilă, Eugen Jebeleanu, Sebastian Agnezia, Mihu Dragomir, Ioana Postelnicu, Elena Mătasă ș.a. sau poezia apologetică (conducător, eveniment politic sau social) scrisă de Maria Banuș, Lucia Demetrius, Sanda Movilă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
marcând și momentul inaugurării cursurilor acestuia la Universitatea din Cernăuți. În afara studiilor de specialitate, a rapoartelor privitoare la congresele filologilor români și a necrologurilor (precum cel închinat lui Vasile Pârvan), N. Cartojan semnează în numărul inaugural Contribuțiuni privitoare la originile liricii românești în Principate. C.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
puțin pentru teatru, unde e vorba mai des de rezolvarea unor "probleme" -, autorul trebuie să cunoască cât mai variat și mai adânc realitățile ce are de zugrăvit, adică pe cele naționale. O bună parte însă din poezie, și anume cea lirică, nu are de zugrăvit realități obiective decât într-o mică măsură (aspec-te de natură, farmecele femeii etc.), realități cu puțin ori fără de nici un caracter specific național. Și chiar poezia obiectivă - balada istorică, pastelul etc. - nu are de zugrăvit decât puțin
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
gen sentimentul și arta. Și să se observe că mai des e exotic subiectul în poezia obiectivă decât în proză - vezi Byron, Hugo, Leconte de Lisle etc., comparați cu romancierii și nuveliștii din literaturile respective. Poezia - și mai ales cea lirică, cea mai însemnată din speciile genului -, exprimând mai ales afectivitatea unui individ și concepția lui de viață -, e națională adesea numai întru atâta întru cât sufletul unui individ poartă pecetea sufletului poporului din care face parte. Dar acest element subiectiv
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dificilă nu poate fi înțeleasă deplin (în măsura în care acest lucru e posibil) dacă este „cercetată” numai în punctul ei cel mai înalt, și totodată terminus. Astfel că cele două variante de analiză și interpretare trebuie creditate alternativ, urmărind mai întâi evoluția liricii lui B. până la punctul culminant reprezentat de Joc secund, și reproiectând apoi, prin interpretarea acestuia, lumini asupra traseului parcurs. Formal parnasiene, primele poeme (considerate, retrospectiv, simple „exerciții de digitație pentru poeziile de mai târziu”) acoperă de fapt cu perfecțiunea rece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
altfel spus, până la sinteza, pe spirala spiritului, dintre teză și antiteză. Sinteza de apolinic și dionisiac, aspirația către absolut și experiența intensă, orgiacă, a trăirii, tensiunea dintre un acolo, sus și un aici, jos se vor dovedi extrem de fecunde pentru lirica barbiană. Un poem se intitulează chiar Nietzsche, un altul, Panteism, se încheie cu două versuri definitorii („Cutremurând vertebre de silex ori granit, / Va hohoti, imensă, Vitala Histerie”); sufletul universal vorbește - și se exprimă - prin glasul „munților” (soliditate, „supremă încordare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
natura orfică a poeziei; poemul său nu mai narează un act necugetat de magie (precum După melci), ci, prin materia sa verbală, efectuează el însuși unul - de data aceasta, în urma unei intense concentrări. Ca un șarpe schimbând piei după piei, lirica barbiană se dispensează de învelișul anecdotic, de pitoresc, de filonul popular, de Anton Pann; nu se poate ajunge altfel la „rarefierea lirismului absolut”, e nevoie de o eliminare a tuturor elementelor ce amintesc - și sunt „îmbibate” - de contingent. „Fiind o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
dificil al unei evoluții, ci într-un „zbor invers”, de la punctul cel mai înalt către contingentul „fatal”, de la concluzie către premisele ei, văzute și interpretate acum într-o altă lumină, mai caldă, mai omenească, mai artistică. Indicând sensul pe care lirica modernă e datoare să-l urmeze, excepționalul volum barbian arată, totodată, că poezia nu poate respira, mereu, la nesfârșit, un aer cu oxigenul atât de rarefiat. Ea trebuie, pentru a supraviețui, să se deschidă către tot ceea ce B. a încercat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
bogat este sectorul propriu-zis literar. Aici intră mai întâi producțiile redactorilor și ale celor apropiați redacției: Nichita Macedonski oferă (iscălind și Nik, Niki, Nikita, Pavel M. Florentin ori Paul Florentin) versuri, poeme în proză și schițe; Leontin Iliescu dă „peisaje”, lirică erotică, precum și multe sonete; Victor Bilciurescu e autorul unor amintiri despre literați cunoscuți; Nicolae Țincu e prezent cu poezii originale și traduceri (Ierusalimul liberat al lui Torquato Tasso), dar și cu piese de teatru (Bacalaureata, Femeia cu ochii verzi); Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Balcic, Morarul, Noapte de Crăciun). Poezia de dragoste, limitată în faza anterioară la o contemplare lucid-distanțată a sentimentului, se modifică, încercând tonuri noi, nostalgice, interiorizate (Final, Elegie). Unele sonuri și imagini mărturisesc influența discretă a poeziei bacoviene, dar în ansamblu lirica lui J. rămâne una minoră, cantonată în surse și formule uzate prin folosire îndelungată. SCRIERI: Vechiul refren (în colaborare cu Gh.I. Chițibura), Cluj, 1926; Icoane, Craiova, 1928; Cu duhuri rele, Craiova, 1928; Arabescuri, Craiova, 1929; Liniște, Craiova, 1934; Versuri, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
în banal și cotidian. Cuvinte și expresii simple, antistil, antifrază devin instrumente utile în alimentarea efortului vizând deconvenționalizarea tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând convențiile anterioare prin eliberarea semnificantului, poezia pornește în căutarea unui limbaj al esențelor revigoratoare. Prima etapă a liricii lui Tristan Tzara, constituită din așa-numitele poezii naive, infantile, propune, alături de elemente ce țin de registrul simbolist, o reformă radicală la nivelul lingvistic și prozodic, rupturi de sintaxă, asocieri de imagini șocante, menite să-l surprindă pe cititor, invazia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
cu majusculă), axis mundi, simbol al divinului, loc în care transcendentul coboară. P. nu apelează niciodată direct la retorica religioasă, dar spațiul cântat este sacralizat, totul pare străluminat de semnele grației, așa cum simțea Sfântul Augustin. Nu e vorba de o lirică mistică în înțelesul comun, ci de o poetică mistică. Cealaltă carte, Aurea saecula, conține în titlu o superbă ironie cu țintă politică, dar are, ca miză de profunzime, un conținut existențial cu totul străin de istoricitate. Se produce acum o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]