4,919 matches
-
a 2-a Militară (1953-1957). A devenit apoi cadru didactic la Academia Militară din București, îndeplinind succesiv funcțiile de șef al Secției de cercetare științifică, profesor, locțiitor și șef al Catedrei de Tactică generală, șef de Facultate (iunie 1957) și locțiitor al comandantului pentru învățământul tactic-operativ (1960-1969). În anul 1967 deținea deja gradul de general-maior (cu o stea). De asemenea, a îndeplinit și funcții pe linie operativă, în calitatea de șef de stat major al Comandamentului Infanteriei și Tancurilor (octombrie 1969
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
anul 1967 deținea deja gradul de general-maior (cu o stea). De asemenea, a îndeplinit și funcții pe linie operativă, în calitatea de șef de stat major al Comandamentului Infanteriei și Tancurilor (octombrie 1969 - octombrie 1975), precum și în aceea de prim-locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Direcției Operații (octombrie 1975 - 1983). În august 1974 a fost avansat la gradul de general-locotenent, iar în 1983 a fost trecut în rezervă. La data de 4 ianuarie 1990, generalul-locotenent (cu două
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
Tancuri, apoi devine comandant al aceleiași brigăzi (1996-1998). După un stagiu în Statul Major al Forțelor Terestre, ca șef al serviciului personal și mobilizare și șef al serviciului operații, revine la conducerea operativă în calitate de comandant al Brigăzii 282 Mecanizate (2000-2001), locțiitor al comandantului Comandamentului 2 Operațional (fosta Armată a II-a) (2001-2002), locțiitor al comandantului (2002-2006) și comandant (1 octombrie 2006 - 15 noiembrie 2007) al Corpului 1 Armată Teritorial din București (fosta Armată 1). A fost înaintat la gradele de general
Ion Bârloiu () [Corola-website/Science/311904_a_313233]
-
Statul Major al Forțelor Terestre, ca șef al serviciului personal și mobilizare și șef al serviciului operații, revine la conducerea operativă în calitate de comandant al Brigăzii 282 Mecanizate (2000-2001), locțiitor al comandantului Comandamentului 2 Operațional (fosta Armată a II-a) (2001-2002), locțiitor al comandantului (2002-2006) și comandant (1 octombrie 2006 - 15 noiembrie 2007) al Corpului 1 Armată Teritorial din București (fosta Armată 1). A fost înaintat la gradele de general de brigadă (cu o stea) la 25 octombrie 2000 și general-maior (cu
Ion Bârloiu () [Corola-website/Science/311904_a_313233]
-
Corpului 1 Armată Teritorial din București (fosta Armată 1). A fost înaintat la gradele de general de brigadă (cu o stea) la 25 octombrie 2000 și general-maior (cu două stele). Începând din data de 15 noiembrie 2007 îndeplinește funcția de locțiitor al șefului Statului Major al Forțelor Terestre. Generalul Bârloiu este căsătorit și are 2 copii. De-a lungul carierei sale militare, generalul Bârloiu a primit următoarele distincții:
Ion Bârloiu () [Corola-website/Science/311904_a_313233]
-
comandant. A urcat rapid în ierarhia militară, fiind numit succesiv: șeful operațiilor, șef de stat major la Inspectoratul General al Artileriei, comandant al Brigăzii 8 Artilerie Mixtă (9 ianuarie 1990 - 23 ianuarie 1991), șef al Artileriei Trupelor de Uscat și locțiitor al șefului de stat major al Forțelor Terestre pentru pregătire de luptă și învățământ. În decursul celor 41 de ani de carieră militară, fost înaintat la gradele de general-maior (cu o stea) la 28 noiembrie 1994 și general de divizie
Cornel Paraniac () [Corola-website/Science/311902_a_313231]
-
Revenit în România, este numit șef de stat major al Spatelui Armatei (mai 1949 - decembrie 1950) și urmează studii la Școala serală de partid (1949-1951), după care este înaintat la gradul de general maior (august 1950). Generalul Floca devine prim-locțiitor al șefului M.St.M. și șef al Direcției Operații (decembrie 1950 - septembrie 1952), prim-locțiitor al șefului M.St.M. pentru probleme generale (septembrie 1952 - octombrie 1955), urmând în paralel Academia Militară Superioară în U.R.S.S. (1953-1955). Este numit
Arhip Floca () [Corola-website/Science/311951_a_313280]
-
și urmează studii la Școala serală de partid (1949-1951), după care este înaintat la gradul de general maior (august 1950). Generalul Floca devine prim-locțiitor al șefului M.St.M. și șef al Direcției Operații (decembrie 1950 - septembrie 1952), prim-locțiitor al șefului M.St.M. pentru probleme generale (septembrie 1952 - octombrie 1955), urmând în paralel Academia Militară Superioară în U.R.S.S. (1953-1955). Este numit apoi comandant al Regiuni a 3-a Militare (octombrie 1955 - octombrie 1957), fiind înaintat la gradul
Arhip Floca () [Corola-website/Science/311951_a_313280]
-
în anul 1941. Generalul Susaikov a fost membru al Consiliului Militar al Fronturilor următoare: Briansk (1942), Voronej (1942), Frontul de Rezervă (1943) și Steppe (1943). În anul 1943 a fost numit membru al Consiliului Militar al Frontului 2 Ucrainean și locțiitor al comandantului Grupului de Armate Sud. La data de 28 februarie 1945, generalul-colonel , locțiitorul comandantului Grupului de Armate Sud, l-a înlocuit pe ge-neralul-locotenent Vladislav Vi-no-gra-dov în functia de vicepreședinte al Comisiei Aliate de Control din România. El a ordonat
Ivan Susaikov () [Corola-website/Science/311940_a_313269]
-
Briansk (1942), Voronej (1942), Frontul de Rezervă (1943) și Steppe (1943). În anul 1943 a fost numit membru al Consiliului Militar al Frontului 2 Ucrainean și locțiitor al comandantului Grupului de Armate Sud. La data de 28 februarie 1945, generalul-colonel , locțiitorul comandantului Grupului de Armate Sud, l-a înlocuit pe ge-neralul-locotenent Vladislav Vi-no-gra-dov în functia de vicepreședinte al Comisiei Aliate de Control din România. El a ordonat trimiterea pe frontul de Vest a unor unități militare române staționate în București și
Ivan Susaikov () [Corola-website/Science/311940_a_313269]
-
a scuipat pe jos demonstrativ pe parcursul întregii lor prezențe, iar generalul Susaikov a rupt o sabie chinezească din colecția sălii armelor, fără a-și cere scuze. Comportarea acestora semnala atitudinea lui Stalin fără de suveranul României. După război, îndeplinește funcțiile de locțiitor al comandantului Trupelor de Ariergardă (1948-1951), membru al Consiliului Militar al Regiunii Militar Turkestan (1951-1958) și inspector în Ministerul Apărării (1958-1960). A fost trecut în rezervă în anul 1960 și a decedat doi ani mai târziu, în 1962.
Ivan Susaikov () [Corola-website/Science/311940_a_313269]
-
ani la Breaza pe funcție politică profesionistă plătită și dedicată, au avansat în Consiliul Politic Superior al Armatei devenind, pe rând șefii UTC în CPSA. Alt exemplu de general care ascunde acest lucru în CV este generalul maior Ion Ungureanu locțiitor al șefului SMFT. Profesia lor a fost așadar în acest interval de timp comisar politic bolșevic în Armată. Nu altă, nu de ofițer, nu există ofițer politic decât în bolșevism, ci de cu totul alte specialități, comisarul politic care este
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
colonelul Florian Pinta este înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) , fiind numit în funcția de comandant al Brigăzii 282 Mecanizate (2001-2003). Generalul Pinta îndeplinește apoi funcțiile de director al Statului Major al Forțelor Terestre (2003-2004) și locțiitor al șefului Statului Major General (2004-2006). Între timp, este înaintat la gradele de general-maior (cu 2 stele) la 9 iulie 2004 și general-locotenent (cu 3 stele) la 15 februarie 2006 . La data de 3 noiembrie 2006, generalul-locotenent dr. Florian Pinta
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
Militară Superioară de Ofițeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu (1972), Academia de Înalte Studii Militare din București (1982) și Colegiul Național de Apărare (1999). După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de șef de Stat Major la Armata 1, locțiitor al Comandantului la Armata 1, locțiitor al Comandantului la Corpul 1 Armată Teritorial, apoi pe cea de director al Statului Major al Forțelor Terestre. A fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea) la 1 decembrie 1999
Neculai Băhnăreanu () [Corola-website/Science/311949_a_313278]
-
Bălcescu" din Sibiu (1972), Academia de Înalte Studii Militare din București (1982) și Colegiul Național de Apărare (1999). După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de șef de Stat Major la Armata 1, locțiitor al Comandantului la Armata 1, locțiitor al Comandantului la Corpul 1 Armată Teritorial, apoi pe cea de director al Statului Major al Forțelor Terestre. A fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea) la 1 decembrie 1999 și apoi la cel de general-maior
Neculai Băhnăreanu () [Corola-website/Science/311949_a_313278]
-
a condus Corpul 4 Armată Teritorial "Mareșal Constantin Prezan" (fosta Armată a IV-a), cantonat la Cluj. A îndeplinit apoi funcția de șef al Direcției Operații din Statul Major General (1 decembrie 2004 - 1 martie 2005) și pe cea de locțiitor al șefului de stat major al Forțelor Terestre (din 1 martie 2005). A fost comandantul paradei militare organizate cu ocazia zilei naționale a României: 1 dec. 2002 - București, 1 dec. 2003 - Alba Iulia, 1 dec. 2005 - București, 1 dec. 2006
Neculai Băhnăreanu () [Corola-website/Science/311949_a_313278]
-
acest timp, a urmat Cursul de perfecționare pentru comandanți și șefi de state majore (1952) și cursul de comandanți de regimente (1952). A fost avansat la gradele de căpitan (1954) și maior (1955). Stelian Popescu avansează în ierarhia militară, devenind locțiitor al comandantului Regimentului 54 Artilerie (1956-1957), comandant al Regimentului 146 Artilerie (1957-1958) devenit apoi Regimentul 69 Artilerie (1959-1966). Își perfecționează pregătirea prin absolvirea Cursului academic superior de pe lângă Academia Militară Generală (1961-1962) și este promovat la gradele de locotenent-colonel (1959) și
Stelian Popescu (militar) () [Corola-website/Science/311950_a_313279]
-
în anul 1952, ca director al Bibliotecii școlii secundare rurale din satul natal. A devenit membru al PCUS în anul 1957. Începând din anul 1956 a activat în cadrul Comsomol ca instructor, secretar 2 și prim-secretar al Comitetului raional Comsomol, locțiitor de șef de secție și apoi secretar 2 al Comsomolului din Moldova. În anul 1960 devine instructor șef de partid în aparatul Sovietului de Miniștri al RSSM. A absolvit Institutul Agronomic "M.V. Frunze" din Chișinău (1965) și apoi Școala Superioară
Grigore Eremei () [Corola-website/Science/311968_a_313297]
-
1951-1952). A lucrat apoi în activitatea sindicală la Moscova, ca vicepreședinte al Sindicatului Sovhozurilor și președinte al Consiliului raional Octombrie al Sindicatelor din Moscova (1931-1934). În octombrie 1934, prin rezoluția CC al Partidului Comunist din Ucraina a fost repartizat ca locțiitor al comandantului politic al spărgătorului de gheață "Rusanov". Apoi, în anul 1935, a devenit locțiitor al șefului Direcției Politice a Glavsevmorputi (organizație care se ocupa de transporturile maritime în nordul URSS). În anul 1936 este numit secretar al Comitetului raional
Zinovie Serdiuk () [Corola-website/Science/311972_a_313301]
-
președinte al Consiliului raional Octombrie al Sindicatelor din Moscova (1931-1934). În octombrie 1934, prin rezoluția CC al Partidului Comunist din Ucraina a fost repartizat ca locțiitor al comandantului politic al spărgătorului de gheață "Rusanov". Apoi, în anul 1935, a devenit locțiitor al șefului Direcției Politice a Glavsevmorputi (organizație care se ocupa de transporturile maritime în nordul URSS). În anul 1936 este numit secretar al Comitetului raional de partid Sverdlovsk din regiunea Moscova, apoi în 1938 devine locțiitor de șef de divizie
Zinovie Serdiuk () [Corola-website/Science/311972_a_313301]
-
anul 1935, a devenit locțiitor al șefului Direcției Politice a Glavsevmorputi (organizație care se ocupa de transporturile maritime în nordul URSS). În anul 1936 este numit secretar al Comitetului raional de partid Sverdlovsk din regiunea Moscova, apoi în 1938 devine locțiitor de șef de divizie al organelor de partid din Partidul Comunist din Ucraina. A fost apoi secretar 2 al Comitetului Regional de Partid din Kiev (1939-1941 și 1943-1947). În perioada 1939-1956 a fost membru supleant în Comitetul Central al PCUS
Zinovie Serdiuk () [Corola-website/Science/311972_a_313301]
-
al Comitetului Central al PCUS (25 februarie 1956 - 29 martie 1966). De asemenea, a fost ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile 4-5. Este promovat apoi în conducerea PCUS de la Moscova, mai întâi ca prim-locțiitor al președintelui Comitetului Controlului de Partid de pe lângă CC al PCUS (1961 - 23 noiembrie 1962) și apoi prim-vicepreședinte al Comisiei de Partid (23 noiembrie 1962 - 6 decembrie 1965). La data de 6 decembrie 1965 a ieșit la pensie. Zinovie Serdiuk
Zinovie Serdiuk () [Corola-website/Science/311972_a_313301]
-
secretar al Comitetului raional Pryluky (1921-1922), șef al Direcției de instruire politică din Poltava (1922-1924), șef al Direcției de instruire politică din Cernigov (1924-1925) și secretar executiv al Comitetului raional Novhorod-Siverskyi (1925-1927). În anul 1927 este numit în funcția de locțiitor al directorului Cinematografiei din Ucraina, lucrând apoi ca activist politic în orașele Kherson, Odessa și Harkov și ulterior ca șef de secție în cadrul CC al PC din Ucraina. a îndeplinit în perioada 28 august 1935 - aprilie 1937 funcția de prim-
Zinovie Siderski () [Corola-website/Science/311978_a_313307]
-
de secție în Comitetul Central al Partidului Comunist din Ucraina. De asemenea, a fost membru al CC al PC din Ucraina și membru în Biroul organizatoric al aceluiași partid (3 iunie 1937 - 27 ianuarie 1938). Până în noiembrie 1937 a fost locțiitor al comisarului poporului pentru agricultură din RSS Ucraineană. Zinovie Siderski a fost arestat de către NKVD la 26 noiembrie 1937, fiind executat prin împușcare la data de 22 august 1938, la vârsta de numai 41 ani.
Zinovie Siderski () [Corola-website/Science/311978_a_313307]
-
tot restul vieții. După război, a avut parte de o ascensiune rapidă în structurile militare. Este avansat la gradul de locotenent (1946) și numit pe rând în funcțiile de comandant de pluton și companie în Regimentul 3 Infanterie voluntari, apoi locțiitor politic al comandantului Batalionului 3 Tancuri din Brigada 3 Tancuri (octombrie 1947 - 1948). Îndeplinește atribuțiile de locțiitor politic al comandantului Diviziei 2 Vânători de Munte (1949 - 1951), comandant al Diviziei 5 Infanterie (1951), al Diviziei 1 Vânători de Munte/Diviziei
Marin Dragnea () [Corola-website/Science/311326_a_312655]