5,080 matches
-
și a stropit-o, iar doamna Mary a tresărit, după care i-a explicat cine e acest “Domn Criminalistico”. Sherlock a rămas uimit. A plecat foarte grăbit din apartament cu echipamentul lui de ultimă performanță și i-a întrebat pe localnici unde se ascunde acest criminal. Mulți au zis ca nu știu, dar unul i-a zis că se află în golful părăsit de la marginea vestică a mării, însă l-a avertizat pe Sherlock să nu meargă acolo. Sherlock a dat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
părăsit de la marginea vestică a mării, însă l-a avertizat pe Sherlock să nu meargă acolo. Sherlock a dat din cap nepăsător și s-a îndreptat spre golf unde l-a întâmpinat o ceață deasă. Locul era sinistru. Avea dreptate localnicul, dar lui Sherlock nu îi era frică. Era obișnuit de multă vreme cu astfel de situații. S-a asigurat că nu era nimeni în jur și a montat camerele de luat vederi. Imaginile puteau fi văzute pe laptopul lui special
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
l-a spionat cu insistență și așa l-a prins. A chemat poliția care l-a dus pe „Domnul Criminalistico” în cea mai chinuitoare închisoare care exista pe Pământ. Cu ajutorul lui Sherlock, Hawaiul a scăpat, din fericire, de acest criminal. Localnicii l-au onorat pe Sherlock, iar el s-a decis să rămână puțin mai mult decât și-a dorit la începutul aventurii sale în Insulele Paradisului. Mihordea Roxana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
numeau insularii Între ei cînd vorbeau despre Chantal Pérec. Cu toate astea, ea trăia la Lands’en de douăzeci de ani. Mai mult decît unui ostracism Întru cîtva meschin, ea datora porecla asta ridicolă unei Înfățișări prea sofisticate pentru gustul localnicilor, precum și felului de a-i face să simtă că nu avea nimic În comun cu ei. Cu atît mai mult cu cît se născuse la Rennes. Cu corpul ei zvelt și musculos, cu dinții strălucitori și gura cărnoasă, la patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șase insulari au decis să facă să naufragieze bricurile care navigau În largul coastei. În nopțile cu furtună, agățau felinare de coarnele vacilor și le plimbau pe faleză În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau supraviețuitorii și jefuiau Încărcăturile. Polițistul se opri la un detaliu de un realism barbar: unul dintre jefuitori, ținînd de păr o femeie tînără Într-o atitudine imploratoare, Îi tăia gîtul Într-un val de sînge. - „Ospitalitatea“ văd că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acopere vîjÎitul vîntului. - Spuneți să facem apel la voluntari? Prinse din zbor banderola galbenă folosită de poliție, cu care se lupta Stéphane și care tocmai Îi scăpase, luată pe sus de o rafală. - Se vede că nu-i cunoașteți pe localnici. În cel mai bun caz au să mă scuipe În față, În cel mai rău au să-l ajute pe junele Kermeur să se dea la fund... Asta e, la revedere. Închise telefonul, apoi Îl ajută pe sergentul de jandarmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o, cît de mult! Ce se petrecuse cu complicitatea care Îi unea mai Înainte? Fersen intră În jandarmerie. Cu douăzeci de minute mai Înainte primise Întăriri. Și le instruise rapid la coborîrea de pe bac. - Vreau să-i interogați pe toți localnicii, unul cîte unul. Luați-i tare pe amicii tînărului Kermeur, dar și relațiile lui Chantal Pérec. Vreau să știu dacă unul sau altul, sau amîndoi, au fost văzuți sau zăriți după miezul nopții. Luați-i la Întrebări pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o scurtă ezitare, Lucas făcu semn din cap că așa era. - Da. Dar asta nu e tot, Marie, adăugă el cu blîndețe. Au descoperit și urme mai vechi. Urme de sînge. Cel al lui Gildas Kermeur. M-am alăturat grosului localnicilor de pe insulă care Își reluaseră căutările și i-am ignorat ostentativ, la fel ca ei, pe jandarmii sosiți pe post de Întăriri. Orășelul, portul, faleza, estuarele... Știam că ne iroseam timpul, dar absența mea ar fi părut suspectă. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întîmple așa, trebuia s-o Înțeleagă, după fratele ei asasinat, Nicolas dispărut... Christian tresări auzind că se deschide ușa bistroului. Anne Îi citi pe chip decepția și obida văzînd vreo zece jandarmi care intrau cu zgomot În bar. Cei cîțiva localnici aflați de față se Întoarseră, concentrîndu-se asupra paharelor cu vin alb. Afacerea lua tot mai multă amploare, tot mai mulți continentali aveau să vină să umble creanga prin Lands’en. Cu un gest brusc, Christian Își apucă sacul de voiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bac. Marie aruncă o privire Îngrijorată În jur și se aplecă spre urechea tatălui ei: - Unde e Loïc? Milic avu o strîmbătură care Însemna că habar n-avea. O luă de braț și Începu să meargă În urma sicriului, dînd semnalul localnicilor insulei, care alcătuiră un cortegiu Înaintînd agale În direcția cimitirului. La cîțiva metri distanță, pe chei, Fersen și Morineau supravegheau descărcarea unei platforme. Deodată, cablul macaralei scîrțîi, se rupse brusc, platforma se răsturnă și toate lăzile căzură În apă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
seama despre ce era vorba Înțelese că Marie nu putuse depăși oroarea unei premoniții și se simți aproape ușurat că starea de inconștiență În care căzuse o cruța de sinistra descoperire. Trupul fără viață al lui Nicolas. * * * Din superstiție, nici un localnic nu voi să dea o mînă de ajutor jandarmilor ca să degajeze tumulusul. Fersen nu izbutea să se Îndepărteze de Marie, doar mînia că nu vedea sosind mai iute elicopterul Protecției civile Îl făcea să se desprindă o clipă de neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Împreună cu cele două victime. Deși cerneala era decolorată, iar scrisul aproape ilizibil, recunoscu pe dată marginile rupte, care dovedeau că era vorba de paginile lipsă din registrul personal al bătrînului Pérec. Cu veșmintele și părul turtite de suflul palelor, numeroși localnici veniseră să asiste la decolarea elicopterului care o lua pe Marie, tot inconștientă, ca s-o ducă la Brest. Lucas, din reflex profesional și ca să uite că Își simțea inima profund tulburată, Îi scrută atent din ochi pe fiecare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doar un lucru, tăicuțule: primăria are prioritate, avînd drept de preempțiune asupra terenurilor de vînzare, iar eu mă fac luntre și punte să conving consiliul municipal să mă urmeze, ca să stăvilim megalomania celor din familia Kersaint. - Mă Îndoiesc foarte că localnicii vor mai avea chef să aleagă primar pe fiica unei ucigașe, răspunse el Întinzînd mîna. Mingea! - În pofida reușitei mele, nu mi-am tăgăduit niciodată originea modestă. SÎnt una dintre ai lor, PM, oamenii de aici știu asta. Tot așa cum știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își strînse instinctiv copiii lîngă ea. Unele comentarii mormăite În dialect breton o evocară pe Carridwen, luna dublă, zeiță și demon totodată. Nimeni nu venise s-o aștepte pe Yvonne, Însă În mod obișnuit s-ar fi găsit măcar un localnic s-o Însoțească o bucată de drum. De data asta plecă singură, și pe jos. Avu parte cam de aceeași primire la fabrica de faianță, unde comentarii susurate cu glas scăzut se făcură auzite la trecerea ei prin ateliere. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să redevenim o familie. În penumbra Încăperii mari, dar deloc Înalte din casa familiei Kermeur, luminată doar de zeci de lumînări, mobilele fuseseră Împinse de-a lungul pereților, iar cele două sicrie erau așezate pe niște capre de lemn improvizate. Localnicii defilau unul după altul, sub discreta supraveghere a lui Fersen și Morineau, și depuneau flori ca omagiu adus dispăruților. Arthus ținuse să se deplaseze și să vină să ia parte la durerea lui Jeanne, fidela lor menajeră. Se Înclină În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de oameni încearcă să prindă un măgar. Îl hăituiesc din toate părțile și-l strigă zeci de glasuri. A scăpat din grajdul lui și pesemne avea să distrugă grădina. Din gloată nu se mai distinge care sunt vilegiaturiști și care localnici sau stăpâni ai măgarului. Sunt îmbrăcați sumar, în pantaloni scurți, maieuri sau bluze de pijama. Au fețele umflate, obosite, roșii și ghiftuite și răcnesc din toți rărunchii la măgarul rătăcit și confuz, ce-o apucă în toate direcțiile. Măgarul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Prieto în speranța că-l voi întâlni. Serile și nopțile este liber să se plimbe singur, ziua somnambulizează și noaptea bate cârciumile din Ouro Prieto de unul singur, căci nu caută niciodată tovărășia nimănui. Mai stă de vorbă circumstanțial cu localnicii ce-l abordează din curiozitate, dar fără prea multă convingere, fiind cunoscut că virtuțile lui din starea de veghe nu ar fi diferite de cele ale unui om normal. Îmi place efervescența acestui orășel mai scrie ea format dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe pământ, domnule profesor. Sărbători fericite! Alieta Ster P.S. Locul recluziunii mele voluntare așa cum Îl găsiți scris În documentele de cancelarie, cărți funciare, hărți de cadastru ori topografice, este o ficțiune deoarece, În timp ce eu vă scriu din Feldiu, oricare alt localnic v-ar scrie din „Felghi” fără ca această grafie să redea fidel pronunția toponimului În cauză. Renunțarea la rostirea comunitară neaoșă ar echivala, În mintea țăranilor de aici, cu o strămutare Într-un loc necunoscut, așa cum Îmi pare și orașul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Viena de la Mânăstirea Neamț! Fecior de her din Viena! De fapt el era din Salzburg, ca și Trakl și, după tată, tot din familie de șvabi bănățeni, ca și poetul, dar acest oraș nu avea nici pe departe În urechile localnicilor rezonanța pe care o avea Viena. Căci doar la Viena se putea naște un mecanic În stare să pornească o fabrica de cherestea cu motoare nemțești ajutat doar de șase muncitori care nu știau nici ei o boabă românește, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cinșpe kilometri de Ensenada, la sud chiar lângă drumul de coastă, într-o râpă abruptă deasupra oceanului. Locul era marcat de o cruce mare în flăcări. Dolphine trase pe dreapta lângă ea și opri motorul. — Să nu-ți închipui cine știe ce. Localnicii păstrează nenorocita aia de cruce aprinsă tot timpul, fiindcă nu știu cine-i îngropat acolo și mulți dintre ei au în familie dispăruți fără urmă. E un soi de ritual. Dau foc la cruci, iar jandarmii tolerează situația. O consideră un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Duel sub soare - „distribuție de cinci stele“. Casa de bilete era pustie, așa că am intrat direct în cinematograf și m-am îndreptat spre bufet. Individul din spatele tejghelei m-a abordat: — S-a-ntâmplat ceva, domnule polițist? Am mormăit, nemulțumit că localnicii m-au ghicit - la cinci mii de kilometri de casă. — Nu, nu s-a-ntâmplat nimic. Dumneavoastră sunteți directorul? — Nu, patronul. Ted Carmody, se prezentă el. Sunteți de la poliția din Boston? I-am arătat în silă insigna. — LAPD. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
strada paralelă cu Beachwood, iar muncitorii strigau ceva despre niște scurgeri de gaze din conducte. Pompierii erau gata de acțiune, cu furtunurile îndreptate spre mormanele imense de moloz. Pe trotuare erau aliniate buldozere și escavatoare, iar gardienii îi țineau pe localnici la distanță de un eventual pericol. Iar mai sus, deasupra capetelor noastre, vodevilul era la el acasă. Un sistem de scripeți era fixat pe coasta muntelui Lee, susținut de schelării înalte, înfipte în pământul de la poale. „A“-ul din „Hollywoodland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trezit, singur, fără să știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că, pentru a ajunge la țărmul oceanului, trebuia să străbat un deșert. M-am hotărât să încerc. Localnicii mă priveau lung, neîncrezători. Cum, fără cămilă? Mi-au dat totuși fructe. Apă. Un fierar mi-a făcut un cărucior cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, „acolo unde există o voință, există un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai spună ceva, dar preotul îi făcu un semn și căpetenia tăcu, înghițind un nod. Apoi zise cu glas uscat: Pregătește-te să pleci chiar acum înainte. Te vor însoți câțiva soldați, dar ia și un rob sau doi dintre localnici, dintre cei care cunosc bine locurile. După ce ajungeți aproape de oaza cu oameni albi mașauașa, vă opriți. Să faceți focurile așa ca să nu se vadă decât dinspre noi, din spatele tău când stai cu fața spre răsărit. Sfârșind aceste porunci, Puarem se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Unii oameni negri spuneau, fără s-o fi zărit vreodată, că acolo, la obârșia acestui râu, unde oamenii n-au umbră la amiază, ar fi o mare întinsă cu apă dulce; dar cine putea ști dacă era adevărat sau nu... Localnicii din Ta Kemet ziceau că Hapi vine de foarte departe, din niște munți stâncoși și pustii, păziți de un șoim și un uliu. Într-o peșteră de sub munte șade veșnic zeul Hapi, vărsând fără întrerupere din două ulcioare apa dătătoare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]