5,648 matches
-
ca om activ al cetății - și-a spus răspicat cuvântul de adversar al totalitarismului comunist!!!... și încă ceva: autorul sporește numele „lighioanelor” incriminate adăugând: lipitoarea, căpușa, lingăul, stârpitura, porcul, scroafa, bicisnicul, căpușa parlamentară etc., toate potrivindu-se ca o fină mănușă în originala noastră trecere de la comunism la capitalism. Spre exemplificare, mă voi opri doar la câteva din fiecare categorie de fabule (cele de ieri și cele de astăzi). Caracteristic pentru ambele feluri este o accentuată și categorică opoziție a scriitorului
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
totul, cum s-a întâmplat, și dup-aia cercetăm. - Și cu amprentele? - Vreți să vă luăm amprentele? - Amprentele răpitorului. Domnul Popa simțea el că ăsta cam face mișto, dar era prea important să rezolve problema. Scoase meticulos o pereche de mănuși de cauciuc galben. O băbuță cu poșeta tăiată ca o gură mare, din care ieșeau câteva pungi de plastic, se uită cu respect la el. Cu yo-yo-ul în mână, de un roșu frumos în mănușile galbene, domnul Popa fu purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Scoase meticulos o pereche de mănuși de cauciuc galben. O băbuță cu poșeta tăiată ca o gură mare, din care ieșeau câteva pungi de plastic, se uită cu respect la el. Cu yo-yo-ul în mână, de un roșu frumos în mănușile galbene, domnul Popa fu purtat pe la toate birourile. Cel puțin îi înveselise pe polițiști. Doamna de la poză l-a rugat chiar s-o lase să-i facă mai multe clișee, cu număr fictiv și autograf, în care domnul Popa ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
because of them din vina whisky-ului and a whisky-ului. Cumplitul nume îi arătă Marianei ce gust cumplit are trădarea: totul este și va fi din cauza cochetăriei ei. Horațiu alias Romeo alias Nexus, cu ghiveciul în brațe, aștepta ridicarea mănușii. - Ce... ce... ce comunicat? încercă Mișu să mai tragă de timp. - Comunicatul pe care ți l-am trimis! - Nu cunosc nici un comunicat, nu te cunosc! - Nu mă cunoști? Mariana, trăgându-și în jos bluzița decoltată Dolce&Gabanna și în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai banală dimineață dacă nu ar fi fost geamantanul tatei gata pregătit și cu rotițele șterse de praf. Jacheta lui odihnea peste mânerul negru. Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile și șosetele, iar polița de la oglinda din baie era aproape goală, în afară de rujul și peria mamei, nu mai rămăseseră decât
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ce conținea geamantanul, dar acum îmi închipui că era mașina de scris. — Cât urma să stea? — Până astăzi dimineață, mi-a spus că trebuie să prindă neapărat un tren. Polițistul făcu semn medicului că poate ridica cadavrul, apoi își scoase mănușile chirurgicale, își strânse trusa, își puse haina și părăsi clădirea. În geanta sa se afla într-o pungă de plastic foaia din mașina de scris. Și rămăsese acolo după ce vorbise cu barmanul de la bufetul gării și cu taximetristul. Uitase complet
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
putea deveni aievea. Dădu drumul la radio și se duse să deschidă. În secunda următoare simți răceala peretelui pe obraz. Fu îmbrâncit, percheziționat și legitimat. Nu avea voie să se miște și cu atât mai puțin să se întoarcă. O mănușă din piele îi cuprindea ca o gheară imensă gâtul și ceafa. Îi era imposibil să scoată un cuvânt. După ce s-au convins că nu avea asupra lui decât o pijama transpirată, agenții i-au permis să se așeze. Era în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și doream să o salvez și eu pe Laura doar ca să o văd în pantalonii ei albaștri și cu părul lăsat pe spate. Spre sfârșitul verii își făcură un obicei să iasă zilnic să cutreiere orașul, politicoși și amabili, căutând mănuși, becuri incandescente și albume de artă. Acasă erau atenți unul cu altul, iar eu credeam că între ei era altceva decât ura, o obișnuință blazată în chiar mijlocul unei furtuni pătimașe. Speram să mă fi înșelat liniștea sau vreun cuvânt
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se lasă prins, iar Bogdan iși termină replica următoare): Bogdan: (către Dan) Uite-l colo! Uite-l dincolo! Prinde-l Dănuț Zvârle bundița... zvârle căciulița... așa... Acum alergi mai ușor! Așa... acum ai să-l prinzi mai ușor! Bravo! Zvârle mănușile,zvârle fulărașul, zvârle pieptărașul... așa...Ce te-ai mai îmbujorat la față! Dan: Gata! Te-am prins! Ciprian: (își scoate masca) Ba, ai prins ... oleacă de sănătate! Dan: Tu erai? Ciprian: “Noi”... eram! Iar tu, de azi încolo, sper să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Dirigintele, cu ochii rotunjiți de plăcere că va sta de vorbă cu o persoană atât de drăguță, care desigur îl va ruga ceva, ne făcu semn amabil să ne așezăm și se adresă vizitatoarei: ― Doamna? ― Marinescu. Îi întinse mâna fără mănușă, pe care profesorul o prinse elegant, rotindu-și ochii către clasă și ezitând să sărute degetele fine. Mama elevului Marinescu Gheorghe! adăugă ea. ― Ah... da! făcu omul școalei. V-am chemat, stimată doamnă Marinescu, ca să mă plâng că fiul dum-nea-voastră
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bântuiau spiritele răposaților, și de ce apăruse tunsă și sulemenită, la un restaurant de lux, Înconjurată de pahare și de bărbați străini!? De ce râdea În hohote și Își dădea mereu, ca o cocotă, ochii peste cap!? Ba pe deasupra purta poșetă și mănuși și pufăia dintr-o țigară... Cu ce greșise oare față de bunul Dumnezeu? În nopțile de insomnie, când se sucea Încoace și Încolo, negăsindu-și locul pe cuptor, bătrâna se gândea În fel și chip cum să se descotorosească de cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își lăsa mâinile În poale și nu mai scoteai de la ea nici un cuvânt. „De, natura feminină e plină de enigme. Și enigmele astea te lovesc cu copita-n cap când nici nu te-aștepți... E mai bine să umbli cu mănuși când ai de-a face cu așa ceva...“, Își spuse Extraterestrul, privind pe geam la mesteacănul care Începu să foșnească și să se legene, ca și cum afară ar fi fost cuprins de furtună. Or, vremea era liniștită și nu bătea nici un firicel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se ridicară până la masă și apoi până la cuptorul pe care ședea babulea tot sumețindu-și fustele și trăgându-se Îndărăt În fața acestor Însemne ale diavolului ce-i invadară casa... Ippolit vru să-i moaie degetul În călimară, dar babulea Își pusese mănuși de fier pe mâini. Atunci tovarășii o descălțară și, mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unde se află acum doctorul Andrei și oficiantul sanitar Busuioc. La școala din Câșlița veniseră cadre noi: Dănăilă Ion, învățător, Elena Brânzescu, educatoare. Învățătorul Moraru Afanase fusese deportat cu toată familia. Dobru revenise la direcția școlii. Umbla îmbrăcat militar, cu mănuși albe, defilând pe ulițele satului în disprețul majorității. S-a impus și a reușit să preia președenția Cooperativei de consum dar și comanda subcentrului militar. Dar nici lumea nu-i croită după mintea, orgoliul și obrăznicia cuiva. Comanda subcentrului premilitar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sătesc apoi am inițiat șezătorile bine primite și mișcate de la o casă la alte. Se întâlneau cu bucurie cântecele românești cu cele ucrainiene și rusești, se cosea, se împletea după aceleași cântece. Din lâna recoltată de prin sat se împleteau mănuși, ciorapi și fulare pentru front. Am înființat cooperativa școlară, muzeul și infirmiria școlară. Am luat mobilier pentru Căminul cultural și un aparat de radio "Phillips". Cum toate cărțile fuseseră arse de armata sovietică de ocupație, am luat alte cărți și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se dovedi a fi corectă. De undeva, din tavan, o voce total străină, spuse pe un ton aspru: - Prizonierul era singura noastră legătură cu ceea ce ni s-a întâmplat. Așa că stoarceți de la el tot ce știe. Nu vă purtați cu mănuși și acționați cât mai repede. Gosseyn avu timp să-i dea numele de Vocea Patru. În momentul acela, Vocea Doi prinse viață. Și spuse foarte politicos: - Domnule, să-l deconectăm pe prizonier de la sistemul de întreținere? Răspunsul fu de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ajută la menținerea aspectului său fin; mușețelul și lavanda ne ajută să ne relaxăm. Este important ca toate produsele de care ai nevoie să nu fie mai departe de o Întindere de braț: uleiurile de baie, sărurile, gelul de duș, mănușile de masaj. Apa din cadă trebuie să fie la o temperatură moderată, timp În care se adaugă produsele preferate, pentru a se omogeniza cu apa. Momentele petrecute În cadă pot fi prelungite cât vreți de mult. La fel de importante sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
opriră chiar În fața mesei lor. Noimann le Întinse câte o halbă. Birjarul Îi deschise portiera, Îndemnându-l să urce pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa. Noimann Îi Întinse birjarului În frac negru și joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
grămăjoară de bile, Înăuntrul cărora se află Înscrise niște cifre, și alături o alta de bancnote. În fapt, prestația doamnei, judecată dintr-un punct de vedere stric profesional, nu are nimic magic. Făcându-și vânt cu evantaiul, distinsa văduvă, purtând mănuși până la cot, culege una câte una bilele de pe măsuță și le ascunde Într-un anumit loc, mascat de combinezonul său. După ce ultima bilă pătrunde În interiorul ei, pe care inginerul, dintr-un spirit de pudoare, Îl numește a doua urnă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păpușarul să miște un deget pentru ca medicul să simtă În interiorul său o neliniște și teamă ce nu puteau fi stinse nici cu o cisternă de alcool. Norul de gânduri negre ce-i pluteau prin cap nu năvăleau acolo de la sine. Mănușile și fracul lui Satanovski Îi puneau tălpile pe jar. Halucinațiile Își aveau sorgintea În pachetele de cărți de joc pe care inginerul Edward le ținea ascunse În șosete, În mâneci, sub gulerul cămășii sau În buzunare. Acolo se amestecau iluziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o întrebi: — Lentil? Femeia se întoarce, ea e. La gât îi scânteiază diamante adevărate. Părul lung, strălucitor, se unduiește în valuri roșii și brune. În jurul ei aerul are aroma blândă a trandafirilor și liliacului. Haina ei de blană. Mâinile în mănuși de piele netedă și pală, mai frumoasă decât pielea feței tale. Femeia se întoarce și-și ridică ochelarii de soare pe creștet. Se uită la tine și zice: — Te cunosc? Ați fost la școală împreună. Când erați tinere... mai tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-s decorațiuni ieftine pentru pomul de Crăciun. Sunt pe drum, spune ea în telefonul mobil. Îl pot lua pe cel de la trei jumate, dar numai pentru jumate de oră, spune. Mai spune la revedere și închide. Îți atinge mâna cu mănușa ei moale, catifelată, și-ți zice că arăți bine. Te întrebă ce mai faci. O, ce făceai și până atunci, îi răspunzi. Te ocupi de picioare. Ți-ai făcut o clientelă fidelă. Lentil își mușcă buza inferioară privindu-te, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înăuntru. În dormitor un bărbat e culcat cu fața în jos pe un uriaș pat rotund cu așternuturi albe de mătase. Poartă o pijama de mătase albastră, lucitoare, și picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața bărbatului, doar părul negru pieptănat lins și dat cu ulei, și urechile lui mari cu smocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Afară, în stradă, un paznic oprește un taxi pentru Angelique. Intrând pe bancheta din spate, Angelique îți înmânează o carte de vizită. E numărul de telefon al unei clinici de vindecare holistică. Sub număr scrie de mână: „Cere cu Lenny”. Mănușa de piele moale, parfumul ei de trandafir, sunetul vocii ei, toate îți spun „Sună-mă”. Oamenii au tot felul de motive pentru care se apucă de făcut laba piciorului. Ideea că poți oferi familiei tale o viață mai bună. Părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
umerii lui, de la spate, și Angelique spune: — Las-o pe mami să-ți arate cât de mult te iubește, puiule... Îl ghidează să se așeze pe saltea. Să se întindă. Îi scoate șosetele îngălbenite. — Hai puiule, spune ea. Scoțându-și mănușile, spune: Știi ce grozav masez eu... Apoi Angelique face un lucru pe care nu l-ai mai văzut. Îngenunchează. Deschide gura larg, cu buzele întinse și subțiri, și-și trece limba pe talpa lui Lenny. Angelique îi prinde călcâiul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]