5,446 matches
-
să-l împuște pe maiorul Andrei. Genovezul îl împușcă însă pe von Görtz, dar Wilhelm, administratorul castelului, trage către Andrei, ucigându-l pe căpitanul Lemeni. Mercenarul genovez este iertat, iar contesa Esther moare izolată în castel, fără a fi eliberată. Maiorul Andrei împarte sătenilor banii câștigați de el la poker. În acest timp, reprezentanții Adunării Naționale a Românilor din Transilvania adunați la Alba Iulia decretau Unirea Transilvaniei cu România. În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„În octombrie 1918
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Într-un sat ardelenesc, așezat între Oradea și Cluj, un baron angajează, în 1918, mercenari pentru represalii nemiloase împotriva sătenilor români care i-ar fi incendiat hambarele. Maiorul Andrei îi dejoacă planul. Combinație, nu tocmai convingătoare, de western cu vampiri pentru ca realizatorul să-și exerseze mâna, iar Cozorici să compună un portret de întârziat Nosferatu.”"
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
posibilității unei ofensive limitate în Macedonia apuseană. Au fost concepute două variante ale defensivei din Epir, „IBa” - apărarea pe linia frontierei - și „IBb” - apărarea pe o linie mai retrasă. Alegerea variantei optime a fost lăsate la latitudinea comandantului local, generalul maior Charalambos Katsimitros. Un factor important al succesului defensivei s-a dovedit a fi obținerea de către serviciile de spionaj a unor informații despre cea mai probabilă dată de declanșare a atacului italian. În zona principală de atac al italienilor erau mobilizate
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
a durat aproape o oră, iar evenimentul a fost îndelung comentat de public. Succesul primei înălțări a determinat conducerea armatei să solicite balonul pentru un zbor în interes militar. Acesta a fost efectuat pe data de 20 iunie 1874 de către maiorii Constantin Poenaru, Iacob Lahovari și Dem. Dumitrescu. Misiunea lor era să observe la fiecare 10 minute altitudinile succesive ale balonului cu ajutorul barometrului holosteric, temperatura și umiditatea aerului, precum și posibilitățile de urmărire și recunoaștere a terenului în scopuri militare. Pentru acestea
Balonul Mihai Bravul () [Corola-website/Science/312126_a_313455]
-
Aerostatul a aterizat fără zguduiri la ora 17:45 în pădurea Prundu de lângă Greaca. Țăranii din sat au alergat și au dat o mână de ajutor la desumflarea balonului. Din cauza coborârii cu viteza de 5 m/s, auzul celor trei maiori a fost afectat simțitor pe moment. În timpul zborului, cei trei ofițeri au realizat prima hartă militară a împrejurimilor capitalei, pe ea apărând punctele de reper, drumurile, apele, satele și câmpul din preajma Jilavei pe care au avut loc manevrele militare din
Balonul Mihai Bravul () [Corola-website/Science/312126_a_313455]
-
fost afectat simțitor pe moment. În timpul zborului, cei trei ofițeri au realizat prima hartă militară a împrejurimilor capitalei, pe ea apărând punctele de reper, drumurile, apele, satele și câmpul din preajma Jilavei pe care au avut loc manevrele militare din 1872. Maiorii s-au întors în București cu trenul. Comparând observațiile făcute în balon cu cele ale lui I. A. Cantacuzino, s-au constatat pe baza calculelor următoarele rezultate: Temperatura a scăzut progresiv până la 15,5°C la altitudinea de 1717 m
Balonul Mihai Bravul () [Corola-website/Science/312126_a_313455]
-
român de miliție, care a îndeplinit funcția de șef al Inspectoratului General al Miliției (1960-1969). A absolvit Școala de ofițeri de Infanterie, Școala Superioară de Război (1947-1949) și Academia Militară a M.St.M. în U.R.S.S.(1950 - 1952), general maior - august 1954, general locotenent - decembrie 1961 În perioada 1954-1956, generalul Staicu a îndeplinit funcția de șef al Comandamentului Trupelor de Securitate (actuala Jandarmerie) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și al Direcției Generale a Trupelor M.A.I. între 1956 - 1958. Între anii
Stelian Staicu () [Corola-website/Science/311574_a_312903]
-
Ministerului Afacerilor Interne, unitate care se ocupa de protecția convorbirilor guvernamentale și de legăturile directe oficiale care se făceau la nivelul Biroului Executiv al PCR. În anul 1987 a fost numit șef de subunitate. În decembrie 1989, avea gradul de maior și răspundea de buna funcționare a mijloacelor de telecomunicații de la bordul aeronavelor prezidențiale . După Revoluție și-a continuat activitatea în cadrul aceleiași unități, redenumită în anul 1992 Serviciul de Telecomunicații Speciale. În anul 1993 a fost numit în funcția de adjunct
Tudor Tănase () [Corola-website/Science/311614_a_312943]
-
timiș un ultimatum Șerbiei, care a fost parțial respins. Austro-Ungaria a remis Șerbiei o declarație de război, ceea ce a însemnat izbucnirea conflagrației. Conducătorul acestor conspiratori militari sârbi a fost șeful Seviciului de Informații Militare Sârb, Dragutin Dimitrijević, mâna să dreapta, maiorul Vojislav Tankosić, si spionul Râde Malobabić. Maiorul Tankosić i-a înarmat pe asasini cu bombe și pistoale, apoi i-a antrenat. Asasinii aveau acces la aceeasi rețea clandestina de case-refugiu și de agenți pe care a folosit-o Râde Malobabić
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
parțial respins. Austro-Ungaria a remis Șerbiei o declarație de război, ceea ce a însemnat izbucnirea conflagrației. Conducătorul acestor conspiratori militari sârbi a fost șeful Seviciului de Informații Militare Sârb, Dragutin Dimitrijević, mâna să dreapta, maiorul Vojislav Tankosić, si spionul Râde Malobabić. Maiorul Tankosić i-a înarmat pe asasini cu bombe și pistoale, apoi i-a antrenat. Asasinii aveau acces la aceeasi rețea clandestina de case-refugiu și de agenți pe care a folosit-o Râde Malobabić pentru înfiltrarea armelor și agenților în Austro-Ungaria
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
1996). Dumitru Iliescu a fost ofițer în Ministerul Apărării Naționale (MApN), ocupând, la un moment dat, poziția de secretar al Uniunii Tineretului Comunist la Comitetul Politic Superior al Armatei. În perioada Revoluției din decembrie 1989, Dumitru Iliescu avea gradul de maior de TAB-uri (Transportoare Blindate). Presa l-a acuzat că în noaptea de 21 decembrie 1989 el a executat ordinul de reprimare sângeroasă a revoluționarilor, trecând efectiv cu blindatele peste revoluționarii prezenți la baricada din fața Hotelului Intercontinental. Iliescu a negat
Dumitru Venicius Iliescu () [Corola-website/Science/311663_a_312992]
-
cu conducerea PCdR. După răsturnarea guvernării antonesciene și constituirea în martie 1945 a guvernului condus de Petru Groza, Doncea a fost înaintat (15 august 1945) la gradul de locotenent-colonel de infanterie. A primit la 18 martie 1950 gradul de general maior - arma artilerie (cu vechimea din februarie 1943). Pentru o perioadă, Doncea a fost membru în Comitetul Central al PMR și viceprimar al Bucureștiului (noiembrie 1947 - februarie 1948). A îndeplinit între februarie 1948 - martie 1950 funcția de adjunct al Ministrului construcțiilor
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
penal în care au fost învinuiți prim-secretarul de partid Ioachim Moga, generalul Iulian Topliceanu, comandant al Armatei a IV-a Transilvania, generalul Ioan Șerbănoiu, comandant al Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne, Constantin Nicolae, membru al Comitetului Politic Executiv, maiorul Valeriu Burtea și căpitanul Ilie Dicu. În urma investigațiilor, cei învinuiți au fost scoși de sub urmărire penală, judecătorii stabilind că militarii au acționat în baza ordinelor primite de la Nicolae Ceaușescu și de la ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, fapt care i-ar
Iulian Topliceanu () [Corola-website/Science/311733_a_313062]
-
penal în care au fost învinuiți prim-secretarul de partid Ioachim Moga, generalul Iulian Topliceanu, comandant al Armatei a IV-a Transilvania, generalul Ioan Șerbănoiu, comandant al Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne, Constantin Nicolae, membru al Comitetului Politic Executiv, maiorul Valeriu Burtea și căpitanul Ilie Dicu. În urma investigațiilor, cei învinuiți au fost scoși de sub urmărire penală, judecătorii stabilind că militarii au acționat în baza ordinelor primite de la Nicolae Ceaușescu și de la ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, fapt care i-ar
Ioachim Moga () [Corola-website/Science/311738_a_313067]
-
1995-1996). s-a născut la data de 24 ianuarie 1947in sat. Baduleasa, com. Putineiu, jud. Teleorman. A urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri - Trupe de Securitate și apoi ale Academiei Militare din București (1973-1975). În perioada Revoluției din decembrie 1989, maiorul Octavian Chițu a fost șef al Unității Speciale I Securitate București. În decembrie 1989 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, apoi în anul 1990 a devenit colonel. A îndeplinit funcția de șef de stat major al Comandamentului Trupelor de
Octavian Chițu () [Corola-website/Science/311763_a_313092]
-
înaintat la gradul de locotenent-colonel, apoi în anul 1990 a devenit colonel. A îndeplinit funcția de șef de stat major al Comandamentului Trupelor de Jandarmi între anii 1990 și 1999. În această perioadă, a fost înaintat la gradul de general maior - cu o stea (martie 1992). În perioada 1995-1996, generalul de brigadă Octavian Chițu a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române. A fost apoi adjunct al Comandantului Jandarmeriei, fiind destituit după mineriada din ianuarie 1999. Este numit ulterior ca șef
Octavian Chițu () [Corola-website/Science/311763_a_313092]
-
Ribbentrop, a fost inspector la Comisariatul Norodnic pentru învățământ din RSSM. Odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, a făcut parte din diferite unități militare ale Armatei Roșii, fiind avansat pe rând la gradele de locotenent, căpitan și apoi maior. În anul 1943, a fost selectat împreună cu alți 150 de ofițeri cunoscători ai limbii române, ca instructor politic al prizonierilor români de război (aflați în pădurile de lângă Reazan) ce vor face parte din Divizia română de voluntari Tudor Vladimirescu. După
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
a căsătorit și s-a angajat în cadrul Miliției locale. După zece ani, avea gradul de căpitan și fusese numit în funcția de șef al secției urmărire penală în cadrul Miliției din orașul Riga. Înainte de căderea Uniunii Sovietice, el avea gradul de maior al Detașamentului pentru acțiuni speciale (OMON) al Miliției din orașul Riga și îndeplinea funcția de locțiitor al șefului Direcției de urmărire penală a Miliției din capitala letonă. El a participat la o tentativă de lovitură de stat împotriva noilor autorități
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
de 8 iulie 1959. A fost înmormântat în secret noaptea lângă biserica de la Mănăstirea Slătioara, în locul ales chiar de el, agenții organelor de represiune din regiunea Suceava (procurorul șef al regiunii Suceava, Râciu, împuternicitul Cultelor și șeful Securității raionului Fălticeni, maiorul Constantinescu) nepermițând să se celebreze o ceremonie religioasă așa cum se cuvenea unui arhiereu . În prezent, mormântul se află în exteriorul bisericii de la Mănăstirea Slătioara (reconstruită între anii 1978-1982), lipit de peretele lăcașului de cult.
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
detașamente de partizani, formate în special din soldați ai Armatei Roșii și din localnici, comandați de ofițeri ai Armatei Roșii sau de activiști locali de partid, au început să fie organizate încă din primele zile ale războiului: detașamentul "Starasielski" al maiorului Dorodnih din regiunea Jabinka (23 iunie 1941), detașamentul Vasili Korj în Pinsk (26 iunie 1941) și altele. Primii partizani care au fost decorați cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice pe 6 august a fost detașamentul comandanților Pavlovski și Bumajkov. De-
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
de Infanterie din București fiind avansat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1910. A participat la luptele desfășurate pentru întregirea neamului românesc. După participarea la luptele de la Mărășești, ofițerul a fost avansat, la 1 septembrie 1917, la gradul de maior și promovat în funcția de comandant de batalion infanterie. Generalul a îndeplinit cele mai importante funcții de conducere în perioada celui de-al doilea război mondial. La 1 ianuarie 1941 a fost numit la comanda Brigăzii 2 Mixte Gardă. După
Gheorghe Ionescu-Sinaia () [Corola-website/Science/311805_a_313134]
-
militar a fondat la Wu Chang a unei școli militare după modelul prusac, dar fără a primi însă sprijinul autorităților militare chineze. În 1898 s-a mutat în zona germană de Jiaozhou fiind reprimit în armata prusacă, cu gradul de maior, în poziția „la dispoziție”, iar cu brevetul din 25 martie 1899 a fost numit atașat militar. Telegramele sale din China din timpul Răscoalei Boxerilor au atras atenția Kaiserului, favorurile imperiale conducând la o avansare rapidă culminând cu numirea sa ca
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
Berlin, iar la 20 februarie 1912 ca urmare a unor restructurări neprevăzute de personal, ete numit șef al statului major general al Corpului IV Armată din Magdeburg. În această poziție este avansat, la 22 aprilie 1912 la gradul de general maior. În acest timp, Falkenhayn a fost implicat și a jucat un rol important în organizarea manevrelor armatei imperiale germane. La 8 iulie 1913, în mod surprinzător, Falkenhayn a fost numit ministru de război al Germaniei. Din această poziție el a
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
este avansat sublocotenent și numit locțiitor politic al comandantului de companie la Centrul de Instrucție Grăniceri - Rădăuți, ulterior comandant de batalion de grăniceri. Căpitan în 1950. În perioada 1950 - 1952 urmează cursurile Academiei Militare "Klement E. Voroșilov" de la Moscova. General maior (30 iulie 1955); general locotenent (august 1967). La 8 octombrie 1954 a fost numit comandant al Direcției Trupelor de Grăniceri (subordonată Direcției Trupelor Operative și de Pază a Ministerului Afacerilor Interne) și de la 5 august 1955 a condus Comandamentului Trupelor
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
Dealu. Pe timpul campaniei din 1913, s-a evidențiat în mod deosebit ca ofițer din Marele Stat Major în controlul permanent și îndrumarea deplasării coloanelor Armatei Române la sud de Dunăre. La 1 aprilie 1916 a fost înaintat la gradul de maior și numit Șef de Stat Major al Diviziei 1 Infanterie cu care a luptat în Valea Jiului, apoi în retragere până pe aliniamentul Șiretul inferior- Valea Sușitei, dovedind exempu de curaj, rezistența, vitejie și înaltă pregătire. În perioada 7 ianuarie 1917- 5
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]