5,303 matches
-
tinereții, care au marcat atât de aspru viața lui Gajus Caesar - numit de istoricii potrivnici Caligula -, ne-au rămas, risipite în diferite muzee, diferite portrete. Strămoșul său Julius Caesar este reprezentat, poate în cea mai autentică expresie a sa, în marmură moale, la Muzeul Pio Clementino. Nu a împlinit încă cincizeci de ani? Sau, poate, a întâlnit-o deja pe Cleopatra? Orajii îi sunt scobiți parcă de oboseala acumulată în război, celebra chelie e aproape inexistentă. Gura îi este închisă, maxilarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ascunsese? Există în acest portret un amestec inextricabil de senzualitate și putere. Antonia se află la Museo Nazionale Romano: părul îi este prins în onduleuri perfect împletite, încât par o diademă. Un surâs imperceptibil, cu buzele strânse, îndulcește duritatea marmurei în jurul gurii; își înclină ușor capul, ca și cum ar asculta pe cineva care vorbește ridicându-se pe vârful picioarelor. O altă reprezentare a ei se găsește în prezent la British Museum; și aici stă cu capul ușor aplecat și are părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din urmă, în muzeu. Octavia, Agrippina, Tiberius și Gajus Caesar continuă să ne spună de acolo povestea lor. La Roma însă, la Musei Capitolini, îl întâlnim pe Augustus, foarte demn, destul de tânăr, purtând o cunună de mirt. Pe chipul de marmură lucrat cu meșteșug se citește o blândețe voluntară, calculată. Omul pare că se află în spatele unui ecran. Gura e închisă, fără să fie strânsă; singurul element dur îl constituie bărbia ridicată. Pe când poza, era probabil cufundat în gânduri, iar artistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umeri. Gura e foarte bine conturată și ar putea părea senzuală dacă nu ar fi linia voluntară și puternică a bărbiei. Pare tânără, dar se poate să nu aibă vârstă și să fi fost reprezentată după moartea ei, fiindcă din marmură se desprinde un aer obosit, o ușoară adâncire a obrajilor. Așezată cu fața spre noi, privește ca și cum, după multă vreme, deși a uitat vechea ură, denunță totuși ceva. Din vremea când multe din toate acestea nu se întâmplaseră încă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adâncire a obrajilor. Așezată cu fața spre noi, privește ca și cum, după multă vreme, deși a uitat vechea ură, denunță totuși ceva. Din vremea când multe din toate acestea nu se întâmplaseră încă, din zilele victorioase ale gloriei, rămân plăcile de marmură ce acoperă pe toate laturile Ara Pacis Augustae de la Roma: într-un cortegiu ritual, însă familial și spontan, înaintează Augustus și Livia, senatori și sacerdoți, Germanicus, pe atunci foarte tânăr, și amiralul Agrippa, care urma să dispară peste câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aflată în spate, îl mângâie pe cap; urmează Julia, tânără încă, surâzătoare. În urma Juliei vine Tiberius, care are același chip ca în reprezentările din perioada cât a fost împărat. Toți merg în ordine, de la o placă la alta, pe albeața marmurei. Capitolul V Amintirea mamei. Tânărul împărat care a adus în brațe la Roma urna cu cenușa mamei sale a trezit o vie emoție în sufletele oamenilor. Arheologia - lapide, inscripții, monumente, monede - ne oferă o mărturie mai imparțială decât istoricii: multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
monumente, monede - ne oferă o mărturie mai imparțială decât istoricii: multe orașe au ridicat în cinstea familiei persecutate cenotafuri sau monumente comemorative, cum este cel dedicat lui Drusus, descoperit la Bergomum, Bergamo de astăzi. Sau cenotaful, cu splendide reprezentări în marmură, din insula Pantelleria, pe care cineva l-a salvat de la distrugere ascunzându-l sub o grămadă de țigle. Sau, în vechea Velleia, în apropiere de Piacenza, o superbă statuie a Agrippinei, pe care Maria-Luiza de Austria, soția lui Napoleon, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în apropiere de Piacenza, o superbă statuie a Agrippinei, pe care Maria-Luiza de Austria, soția lui Napoleon, a găsit-o și a pus-o într-un muzeu. Cea mai emoționantă descoperire arheologică legată de această poveste este un cub de marmură gol pe dinăuntru. Făcea parte din monumentul funebru al Agrippinei și conținea urna cu cenușa ei, deoarece pe el se află o inscripție dictată, cu siguranță, de fiul său ajuns împărat. În partea de sus, mare, disproporționat, este gravat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus, mama lui Gajus Caesar Augustus Germanicus princeps“. Nimic altceva; nici condamnarea, nici uciderea, nici felul în care a murit; jumătatea de jos a acelui spațiu a rămas liberă. După multe secole, când mausoleul fusese devastat și jefuit, recipientul de marmură, cu inscripția lui tăioasă, a călătorit mult prin Roma. În secolul al XIV-lea, spațiul interior gol a fost mărit, iar cubul a fost folosit pentru cântărirea grâului la piață. Nimeni nu mai înțelegea acum vechea inscripție, iar pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spațiul interior gol a fost mărit, iar cubul a fost folosit pentru cântărirea grâului la piață. Nimeni nu mai înțelegea acum vechea inscripție, iar pe oameni nu-i interesa: ei uitau latina și istoria. În cele din urmă, cubul de marmură a ajuns la Musei Capitolini. Monedele imperiale. Lista monedelor imperiale bătute de Gajus Caesar Augustus Germanicus în patru ani este cu mult mai lungă decât cea a monedelor bătute de Tiberius în douăzeci și trei de ani. Dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
facem o vagă idee cu privire la eleganța care îi cucerise pe romani în vremea tânărului împărat. O idee vagă și, probabil, limitată, fiindcă marea majoritate a țesăturilor găsite la Antinoe aparțin perioadei de decadență. Mărturii ne oferă și puținele reprezentări în marmură care nu au fost distruse, cum este fascinanta sculptură, aflată astăzi la Muzeul din Villa Albani de la Roma, în sobrul veșmânt de pontifex maximus. Materialul care îi acoperă capul este, după cum se poate vedea din drapaje, foarte subțire și fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Curând a venit însă Evul Mediu, cu ura lui ideologică și furturile de lespezi de piatră, cărămizi și țigle. Din superbele edificii augustiniene avea să rămână prea puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire arheologică. Din cele cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului lui Tiberius, de unde au fost furate marmura, coloanele, pereții de la nivelurile superioare, a zăcut vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului lui Tiberius, de unde au fost furate marmura, coloanele, pereții de la nivelurile superioare, a zăcut vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost ridicate mai multe mănăstiri și mici biserici. În Renaștere s-au înregistrat jafurile pseudoarheologice. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cele două corăbii scufundate, a rămas în amintirea populară. Nimeni nu cunoștea povestea lor; se știa doar că rămășițele zăceau acolo jos, fiindcă plasele pescarilor se agățau în ele și, uneori, aduceau la suprafață bârne, bucăți de țigle sau de marmură. În Renaștere, enigma din jurul lacului a atras atenția erudiților: după veacuri de dezinteres, se descoperea că ceea ce povesteau cărțile vechi despre măreția Romei era nimic în comparație cu ceea ce era îngropat în pământ: ruine, coloane, temple, statui, morminte, bijuterii. Astfel, mulți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bloc de o grosime excepțională, un solid amestec de calx - var de piatră calcaroasă arsă - și harena fossitia, din rocile eruptive din Pozzuoli. Pe el se afla o grămadă de pavele, cărămizi de diferite forme, conglomerate, fragmente de pardoseală din marmură. Aceasta demonstra că, într-adevăr, pe o corabie de lemn se construise un edificiu cu ziduri. Cineva a scris că semăna cu un templu: „...o bisericuță cu nicchia“. Majoritatea cercetătorilor nu i-au acordat atenție. Însă în zilele noastre, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Încheieturile brațelor sunt subțiri; în mâini ținea niște obiecte ritualice isiace, care au fost distruse. Portretul poetului Phaedrus. Herma cu două chipuri (Phaedrus - Aesopus) pe care împăratul a dorit-o pentru poetul său a fost realizată cu adevărat. Obiectul de marmură, extraordinar de frumos și de ciudat, a scăpat de distrugerea timpului; abia recent a fost interpretată adevărata lui semnificație. Femeia care a fost mama lui Nero. La Museo Lateranense există o statuie a perfidei surori a împăratului. Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
biserica Santo Stefano și, de cealaltă parte, între piața Collegio Romano și piața Minerva, mergând poate chiar mai departe de aceasta din urmă. Pe la jumătatea secolului al XV-lea, un grădinar care planta un pom a găsit un cap de marmură enorm și, pentru că oamenii curioși îl deranjau, l-a acoperit cu pământ. Apoi a fost descoperit un con de bronz imens, care a fost așezat într-o curte la Vatican, dând numele acesteia. Prin 1515 au ieșit la lumină două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și doi cinocefali așezați cu palmele sprijinite pe genunchi, simboluri ale meditației. Mai târziu s-a găsit un picior bărbătesc de dimensiuni colosale, din marmură - din statuia pe care o susținea n-a mai rămas nimic -, care a fost lăsat pe loc, pe un piedestal; străduța respectivă se numește astăzi Pié di Marmo. S-a descoperit, de asemenea, un tors feminin din marmură albă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
colosale, din marmură - din statuia pe care o susținea n-a mai rămas nimic -, care a fost lăsat pe loc, pe un piedestal; străduța respectivă se numește astăzi Pié di Marmo. S-a descoperit, de asemenea, un tors feminin din marmură albă, cu veșminte drapate potrivit ritului egiptean; poate că era statuia zeiței. Fără să-i înțeleagă semnificația, oamenii au mutat-o pe o latură a Palatului Venezia, lângă biserica San Marco. Era frumoasă, mare și misterioasă; nu avea nume. Poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la Urbino. Pentru a înțelege cum anume asemenea edificii gigantice au dispărut fără urmă, trebuie să excludem invaziile barbarilor, aluviunile și cutremurele. În schimb, trebuie să ținem cont de faptul că, de-a lungul întregului Ev Mediu, numeroase obiecte de marmură, statui și decorațiuni au fost arse în cuptoare de var; la fel s-a procedat și în Roma antică. Dar porticurile și coloanele nu s-au dărâmat singure; au fost distruse conștiincios, bucată cu bucată, fiind transformate în materiale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
amintirea vechiului imperiu era înecată în ură. Astfel, de foarte multe ori, pentru a avea o poveste istorică autentică trebuie să luptăm cu caracterul incomplet sau cu parti-pris-urile mărturiilor scrise. Însă descoperirile arheologice - edificii, inscripții, monede, morminte, ostraka, obiecte de marmură și bronz, fresce, bijuterii, țesături, monumente... - se ivesc din trecut, glasuri ale unor mărturii incoruptibile. Familia Julia-Claudia schemă v. original pp. 488-489 ............. linia familiei Julia ---------linia familiei Claudia condamnări și / sau moarte violentă Arborele genealogic reprezentat aici a fost simplificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Claudius al patrulea împărat Lucius (asasinat) Caius (asasinat) Julia M. (exil) Agrippina (exil și sinucidere) Agrippa Postumus (exil, asasinat) Nero (exil și sinucidere) Drusus (închis și asasinat) Drusilla și celelalte surori Caius Caesar Germanicus „Caligula“ al treilea împărat Piciorul de Marmură (it.), n. red. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Caligula tot.doc PAGE 1 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Caligula tot.doc PAGE 297
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei cu cîte un text în paginile acestui număr, alături de reproduceri din creația participanților la expoziție și de poeme semnate de belgienii Georges Linze (important colaborator, organizator extern al manifestării) și M. Seuphor. Construcții diagonale și spațiale, desene, sculpturi în marmură, lemn și metal, portrete, măști, machete, broderii, colaje, păpuși, mobilier - diversitatea lucrărilor expuse e, cu adevărat, impresionantă... Ecourile publice au fost destul de numeroase, manifestarea contribuind la legitimarea artei de avangardă în România deceniului al treilea. O consemnare expresivă (trucat postdatată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Schmeisel, Blumm. Plastică nouă de Prohazka, Toyen și I. Styrsky”. Numărul 75 conține o nouă notiță elogioasă de prezentare, în aceeași linie puristă: „Horizont, marea revistă de artă nouă din Cehoslovacia (Brezen) ne aduce de această dată o realizare în marmură a chinuitoarelor experiențe de simplificare pînă la gradul Artă. O statue a lui Smetana — Studii, eseuri, comentarii — Oglindă fidelă a reformei arhitecturale din Cehoslovacia, Horizont este o sfidare în plus adusă gustului pentru banalitatea înzorzonată, care mai stăpînește încă planșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]