5,136 matches
-
-te pradă propriei naivități și dorinței de-a avea. Rate la mobilier, la frigidere, la calculatoare, dar și la iubire. Cea mai adevărată este iubirea În rate, aceea pe care o programezi și-o afișezi impudic pe pereții clădirilor, prin metrouri, aeroporturi, spitale ș.a.m.d. Antoniu Își strânge picioarele lipindu-le unul de celălalt, ca un elev pentru care pupitrul este prea mic și-i Îngrădește mișcările. Se gândește la apropiatul sfârșit al lui Kawabata, și, un sentiment de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să vorbim despre cerșetori și cerșetorie. De dimineață tot caut un cerșetor așa, mai prezentabil și Îmbrăcat mai curat. Însfârșit, l-am găsit...Să ne dăm puțin la o parte pentru a nu-i Împiedica pe cei care coboară În metrou sau pe cei care ies. -Dragă Plăcințica... -Nu vă supărați, dar mă numesc Genoveva. Nu-mi place numele, dar nu mi l-am ales eu. -Cum, nu ești tu Plăcințica? n-ai locuit o vreme În ghetoul de dincolo de calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
umilitoare confruntări cu acest proaspăt absolvent, al Închisorii. Înrăit, violatorul-criminal Își arăta agresivitatea, așa cum Își arată un culturist mușchii bombați și lucrați ani de zile. Antoniu Începuse să tresară la fiecare cuvânt al lui ba, mai mult, cerșea zilnic la metrou, pentru a-i umple stomacul. Bruta dădea târcoale și șandramalei lui Ben, mirosise că e rost de ceva bani și mâncare În plus, și nu-i lăsa bietului Antoniu, când se Întorcea din cerșit, nici un minut de tihnă, amenințându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei. Am încercat să forțez ușa.Atunci,m-a anunțat că se sinucide.Nimeni nu știa cum să mai procedeze.Am apelat la vecini.In zadar. Nu și-a părăsit jocul cu Bruce Willis. Am plecat de acolo dezorientat. La metrou l-am întâlnit pe Fane Ferescu. -A,Fane...Ce mai face? -Fane mi-a vorbit de Agenție. L-ați ajutat în cazul cu Andreea... Ea vrea să divorțăm...E vreo speranță? Gina aprinse o noua țigara și îl privi din
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
13 decembrie '89.Tov. Gheorghiță trece îngândurat pe b-dul „Victoria Socialismului”. Lumina este insuficientă.Vitrinile sunt cufundate în întuneric.Flori de gheață.O femeie ține de mână un copil care recită ceva.” Ceaușescu băbălăul !”. Privește speriat în jur. Nimeni. In metrou,un copil i-a atras atenția unui bărbat, pe când citea ziarul.” Tată,uite-l pe ăla,pe care-l înjuri,tu!”. Reveni grăbit la „Turist-Hotel”. A doua zi merse în audiență la primul-ministru pentru o repartiție de gaz metan necesară
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
totul deosebită. De când doream să ajung în acest oraș! In primele ore ale după amiezii, după ce trec de un complex universitar, sunt deja în oraș și iau metroul care mă va duce la un centru pentru tineri, lângă stația de metrou Jolimont. Acesta este destul de mare, are camere cu două sau trei paturi, iar eu nimeresc într-o cameră cu un tânăr din Bretagne, Alain, care a venit aici ca să-și caute locuință cu chirie pentru perioada studiilor. Seara ies în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și În familie, concurența e lege! — Te Înșeli! În weekend, de pildă, când orașele se golesc - unde crezi că dispar toți? Dispar În familie! — Dar și În filmele lor - nu ai văzut că te atacă teroriștii, te atacă huliganii În metrou și nu Îți sare În ajutor nimeni?! Dar el, la vârsta, la banii, la situația lui de acolo, n-are de ce călători cu metroul! ... — Dacă și-ar avea și ei familiile lor, atunci de ce și-ar mai lua de la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
kilometri depărtare de chioșcul ei obișnuit. Dar cel puțin nu va trebui să meargă de una singură acolo, pentru că Geraldine o va lua de acasă - Geraldine cea care arată perfect și are un prieten bogat. ― N-o să iau afurisitul de metrou, spunea Geraldine ieri după-amiază, când am întrebat-o cum ajunge acolo. Am o mașină excelentă, adăugase ea, fiind perfect conștientă de faptul că întregul birou era invidios pe noul ei BMW strălucitor, mașină plătită în parte de prietenul ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și aspirații în priviri. După Finchlley Road, pe Arkwright Road, facem o scurtătură prin Church Row, iar eu mă uit cu invidie la casele unde locuiau cândva artiști și scriitori boemi, și în care locuiesc acum afaceriști bogați; chiar la metrou, în jos pe strada principală din Hampstead, taximetristul se oprește, parchează și blochează astfel o altă mașină - pentru că, firește că nu există locuri de parcare - după care oprește aparatul. ― Păstrați restul, spun eu după ce-i dau 6 lire, pentru că azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fuga acasă, la celălalt, pregăteam cina, ne îmbăiam tacticoși împreună și făceam sex pe podeaua din bucătărie, pe podeaua din baie, pe podeaua din sufragerie, pe podeaua din hol și pe podeaua din dormitor. Dimineața plecam împreună și luam același metrou spre serviciu. Luke avea întotdeauna pregătit discursul din stația de metrou: când cobora în centru, mă săruta în văzul tuturor călătorilor din metroul A și-mi spunea „Ne vedem diseară. E rândul meu să gătesc“. Fericire domestică! Miercuri, toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făceam sex pe podeaua din bucătărie, pe podeaua din baie, pe podeaua din sufragerie, pe podeaua din hol și pe podeaua din dormitor. Dimineața plecam împreună și luam același metrou spre serviciu. Luke avea întotdeauna pregătit discursul din stația de metrou: când cobora în centru, mă săruta în văzul tuturor călătorilor din metroul A și-mi spunea „Ne vedem diseară. E rândul meu să gătesc“. Fericire domestică! Miercuri, toată ziua, m-am simțit nasol. Dar eram obișnuită ca la serviciu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
meu să gătesc“. Fericire domestică! Miercuri, toată ziua, m-am simțit nasol. Dar eram obișnuită ca la serviciu să mă simt îngrozitor, așa că nu am acordat mare atenție senzației. Abia în drum spre casă, după ce am ieșit din stația de metrou, am început să mă simt cu-adevărat ciudat. Mi-era când rece, când cald, mă durea tot trupul, iar privirea îmi era încețoșată. Abia m-am târât pe scări, către apartament. Picioarele îmi erau aproape paralizate. Sus, Luke a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bară în traficul asfixiant, aerul cu miros de motorină cutremurându-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu puteam să fac față energiei în stare pură cu care era îmbibat orașul. Sau numeroșilor idioți care stăteau lângă mine în metrou sau mă acostau pe stradă. Totul era mult prea înăbușitor. Primele trei zile le-am petrecut ascunsă în camera mea de la cămin, dormind și citind reviste, cu jaluzelele trase. N-ar fi trebuit să vin, mă gândeam nenorocită. Nu făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
uneori cu bățul lui în tren și de fiecare dată îmi făcea într-un fel complice cu ochiul ca și cum ar zice: „lasă-mă să câștig și eu, cum pot, o pâine”. Acum noi am scăpat de ei, fiindcă au invadat metrourilor Parisului, Londrei, și altor orașe occidentale, au infestat orașele lumii cu duhoarea lor de veșnic nespălați, au uimit lumea prin lenea lor, au speriat oamenii cu metodele lor uneori agresive de a cerși, au pus pe drumuri toate polițiile Europei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
față. Acum știi de ce am ales să plec. Călătoria cu trenul devenise un fel de rutină; cu trenul urban, dar dacă închid ochii picotind, cum fac în fiecare dimineață pe traseul Unirii-Eroilor, pot să-mi imaginez situația de acum. În metrou mă trezesc încercându-mi aptitudinile de detectiv-urmăritor pe o fată frumoasă, după toate semnele elevă, cu părul șaten-negru alungindu-i ovalul modiglianesc al feței, pe urmă curgând în bucle naturale peste haina roșie-bordeaux, lungă până aproape de oul piciorului. Poartă pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
argintie pur ornamentală, în care n-ar putea să încapă mai mult de un mic telefon mobil sau de țigările din care a apucat să fumeze una întreagă așteptând autobuzul în stație la Apaca. Afară poartă mănuși negre, dar în metrou am apucat să-i studiez și mâinile, cu unghii nevopsite, doar eventual lăcuite. Nu pot să nu-mi amintesc de Femeia în roșu, romanul celor trei optzeciști - dacă nu mă înșel, era tot romanul unei urmăriri, prin alte timpuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care veniți să luați locu’, uite-aicea, lângă mine, începu să se fandosească alta, crăcită pe două scaune. Stai, fă, se-aude din spate, uite ce puțin mai am și-o termin... Nu știi că eu sunt ca alcolistu’ ăla din metrou, ăla, fă, care era să piardă trenul că nu vroia să ia sticla de la gură... Gata, na! Aruncă țigara fumată până dincolo de filtru, până ajunsese s-o ardă chiștocul la degete, pe urmă se cocoață peste meterezul de saci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Căpătasem brusc certitudinea că va trebui să fac ceva irațional, să joc la șase din patruș’ nouă, într-o dimineață când plecam la serviciu, într-o stare de spirit pe care nici cafeaua opărită nu putea s-o strice. În metrou, vederea mea, altfel adormită, prinde titlurile de pe jumătatea de pagină de ziar pe care un domn bine, cu căciulă brumărie, o ține întoarsă vag spre mine. Fetei cu un aer rece de străină, care probabil va coborî la prima, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai văd rostul de-a mă bărbieri, spăla pe dinți, da cu aftershave, dezodoriza - pentru cine, dacă nu simt -, totuși o fac, fiindcă starea de neîngrijire aș resimți-o dureros, nu olfactiv, ci cumva parasenzual, reflexiv, peste vreo oră în metrou. În octombrie, pe strada noastră se pusese deja o peliculă de gheață, amestecată într-un cocktail dizgrațios cu frunzele descompuse. Pe vremea asta eu trebuie, cu un sentiment de autocompătimire, dar și cu plăcerea anticipativă a sezonului vodcii, să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
poliție; dar asta a fost înainte de zece dimineața. Pe la cinci, numai el știe de unde s-a întors, după o absență aproape la fel de lungă cât programul unui slujbaș normal. După weekend-urile lungi, mă regăseam luni dimineața, cu inspirația împrospătată de metrou, în fața calculatorului de birou, unde însemnările mele ar fi trebuit să se lepede de intimism. Sau de politizare. Când încercam să mă deplasez prin oraș per pedes, să-mi scot din haine mirosul de serviciu al BT-urilor domnului V.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dumneavoastră vreo sută de cópii, să le legați și să le distribuiți? Ideea e amuzantă până la urmă. Aseară, rătăcirile m-au adus prin pasajul de la Romană, unde nu mai ajung cu lunile de când serviciul meu e circumscris altui traseu de metrou. Îl căutam expres pe Costică, poetul famelic care-și expunea aici producțiunea, o recita, improviza catrene la minut pentru niște bani. Își scotea în felul ăsta masa unică a zilei, cina adormită cu vodcă populară. Vânzătorul de ziare, bătrânul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
părțile, Zina nu mai era. Ca să n-o prindem în holul blocului, nici n-a mai așteptat la lift... Cu petrecerea stricată, plecăm cu mama și unchiul Anton spre casă, în aceeași tăcere pe care numai unchiu-meu mai încerca, în metrou, s-o rupă cu observații care nu cereau nici un răspuns. Zina a apărut acasă hăt, după nouă seara, și la întrebarea nerostită, Unde-ai fost, a răspuns cu o voce uscată: Tu de ce n-ai putut să spui nimic când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și nu era asortată! De atunci nu mi-a mai fost frică de profa de mate, era foarte frumoasă și așa, neasortată. „Îi recunoști imediat pe cei din Est“, îmi spune M. la Berlin în 2002. „Cum?“ „Du-te în metrou. Să vezi cum sunt îmbrăcați.“ Mă duc în metrou și dau de „asortate“, de femeile alea îngrijite, cu haine cuminți. Dar mai văd ceva: citesc cărți bune. Ce mișto ar fi fost să fim băieți! Cu câteva tricouri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mai fost frică de profa de mate, era foarte frumoasă și așa, neasortată. „Îi recunoști imediat pe cei din Est“, îmi spune M. la Berlin în 2002. „Cum?“ „Du-te în metrou. Să vezi cum sunt îmbrăcați.“ Mă duc în metrou și dau de „asortate“, de femeile alea îngrijite, cu haine cuminți. Dar mai văd ceva: citesc cărți bune. Ce mișto ar fi fost să fim băieți! Cu câteva tricouri și o pereche de blugi, cu o pereche de ghete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
avut de fapt nicio destinație. Am vrut doar s-o plimb cu metroul. Acesta începuse să funcționeze abia cu câteva săptămâni în urmă și nu voiam ca ea să treacă dincolo fără să fi cunoscut această minune a tehnicii numită metrou. Bănuiam, nu spun că eram sigur, că avea să fie prima și ultima ei călătorie subterană. Ea însă avea un aer blând-resemnat, un surâs vag pe buze, semn că știa ce urmează... O primă încercare a fost scara umblătoare pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]