6,536 matches
-
toți, vorbind cu eleganță în greacă. — Destinul fusese scris, îi spuse, și părea patern când rosti aceste cuvinte. Căsătoria neașteptată stârni entuziasmul poporului; un cortegiu de senatori și matroane porni de la Roma; străzile erau înțesate de lume; toți spuseră că mireasa era o tânără încântătoare, iar mirele - un tânăr frumos, căruia zeii păreau să-i fi dăruit farmecul tinereții lui Germanicus. Tiberius, care rămăsese închis în Villa Jovis, se bucură în taină de subtilitatea lui. După mult timp, Gajus își revăzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mică, dar somptuoasă, aflată pe locul numit astăzi Torre Astura, la câteva mile de Antium. „Să fie închiși acolo, numai ei doi, fără alte distracții“, se gândise Tiberius; iar Silanus, după ce duse acolo toate bogățiile posibile, o trimise pe doica miresei copile să stea cu ei în zilele acelea delicate. Tânăra mireasă era cam prostuță și fragilă, nici măcar foarte frumoasă. Doica ei îi făcuse nenumărate recomandări. Iar când ușile fură închise solemn, mulți făcură glume pe seama primei nopți de dragoste a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
câteva mile de Antium. „Să fie închiși acolo, numai ei doi, fără alte distracții“, se gândise Tiberius; iar Silanus, după ce duse acolo toate bogățiile posibile, o trimise pe doica miresei copile să stea cu ei în zilele acelea delicate. Tânăra mireasă era cam prostuță și fragilă, nici măcar foarte frumoasă. Doica ei îi făcuse nenumărate recomandări. Iar când ușile fură închise solemn, mulți făcură glume pe seama primei nopți de dragoste a fetei de paisprezece ani, speriată și lipsită de experiență, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
depindea de visele dinastice ale ambițiosului său socru. Întreaga Romă aștepta, de la el și de la trupul acela căruia îi descoperea farmecele banale, moștenitorul imperiului. Îl aștepta cât mai curând, înainte ca bătrânul împărat să moară. Și fiindcă între el și mireasa adoelscentă nu fusese vorba nici o clipă de dragoste, Gajus făcu apel la fantezie pentru a-i învinge pudoarea, apelând la trucurile învățate de la sclavele rafinate din casa Antoniei, în timp ce sub ferestre se auzea murmurul mării. În dimineața următoare, intrând autoritară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe când se odihneau în triclinium - aflat pe o stâncă transformată într-o mică insulă, ce comunica cu vila printr-un pod îngust și devenise locul jocurilor lor zilnice, lipsite de orice rușine -, iar el ținea în brațe trupul micuț al miresei, care, încăpățânată până la mojicie la început, acum zâmbea cu o nerușinare triumfătoare; când doica îi întrebă binevoitoare ce voiau să mănânce la prânz, Claudilla încetă deodată să râdă, o privi pierdută pe doică, își apăsă pieptul cu mâna și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la metru cele mai prețioase marchetării pentru reședința de la Capodimonte. În 1860, ruinele devastate - cuibul orgiilor lui Tiberius, potrivit povestirilor unor personaje ca Svetonius și Dio Cassius, reluate cu pasiune pornografică de succesorii acestora - au fost încredințate unui eremit. Vila miresei copile de la Antium. Rămășițele ei au fost găsite după multe secole: fragmente de coloane, scheletul unui portic scufundat, bazine cu apă de mare. O punte unea vila cu o insuliță care a fost mărită artificial, fiind transformată într-un triclinium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luat-o razna pe aleile cartierului fără să văd pe unde merg. (astăzi) Ascult Bach, cât mai mult Bach; așa evadez din cotidian și reușesc să gândesc. A. se mișcă În jur Împroșcându-mă cu o senzualitate difuză ca o mireasă proaspăt dezvirginată. Se comportă firesc și ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic Între noi. Deși o repudiez fizic de când am descoperit că mă-nșeală, am o dorință obsesivă de a o poseda toată ziua. Camera noastră e invadată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de culoarea cerului În zori, când albastrul mai poartă Încă urme de-ntuneric, părul fă-mi-l lung și unduios la nesfârșit, asemenea valului de mare, sufletul colorează-mi-l alb și Îmbracă-mă-n el ca-n văl de mireasă. Iar pentru clip-aceea unică, pe care-am crezut-o Împlinire, pune negru. 28 mai 1965 (vineri) Așteaptă-mă la malul mării. Îmbracă-te Într-o cămașă albă și las-o să fluture ca să te recunosc de departe. Poți să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
își dăduse seama că el ar fi soțul perfect. Dar nu! Nu, fir-ar să fie; n-o să cadă din nou în capcană. Sex, da. Atașamente, nu. Repetă aceste patru cuvinte în timp ce prin minte îi dansau imagini cu rochia de mireasă Monique Lhuillier la care visa (fără mâneci, dar cu bretele, lungă până la podea, cu o eșarfă roz pal legată în talie) și cu meniul ei perfect (aperitiv cu salată de roșii cu lămâie, urmată de o bunătate de ton gratinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
insistă că e singurul weekend din următorii doi ani când clubul e liber deoarece a anulat cineva, și le convine și părinților lui Russell să vină atunci, așa că o facem. Chiar nu contează. Ridică din umeri. — Ai vorbit ca o mireasă fericită, spuse Adriana. Leigh ridică din nou din umeri. — De ce să mă stresez din cauza datei? O să ne căsătorim la un moment dat, deci ce contează când se va întâmpla asta? — Vai, Leigh, mă omori cu atâta romantism, spuse Emmy. Intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
va fi perfect. Nu era tocmai neadevărat. Leigh știa că nu se grăbea cu planurile. Pe de o parte, era o lipsă de interes pentru toate lucrurile legate de nuntă — ea nu era genul care să-și aleagă rochia de mireasă încă de la vârsta de doisprezece ani — pe de altă parte, era îngrozită ca va avea de-a face cu mama ei și cu mama lui Russell, dar, dacă era să recunoască, Leigh știa că era mai mult decât atât. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Caii scot aburi pe nări și cerul se boltește la fel de mat deasupra lor. „Mă bucur, prietene, că ai venit În locurile mele de exil, sunt pustietăți În care adevărul și dreptatea sunt socotite doar de vânt! Poate Îți iei vreo mireasă de pe aici! Avem mirese multe, e surplus! Ți-a plăcut chestia cu adevărul și dreptatea? Ce zici, e a mea sau nu? Adevărul mă, nu dreptatea! Ce baftă poți să ai să pleci de aici cu-n lup și c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nări și cerul se boltește la fel de mat deasupra lor. „Mă bucur, prietene, că ai venit În locurile mele de exil, sunt pustietăți În care adevărul și dreptatea sunt socotite doar de vânt! Poate Îți iei vreo mireasă de pe aici! Avem mirese multe, e surplus! Ți-a plăcut chestia cu adevărul și dreptatea? Ce zici, e a mea sau nu? Adevărul mă, nu dreptatea! Ce baftă poți să ai să pleci de aici cu-n lup și c-o mireasă! Hai, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aici! Avem mirese multe, e surplus! Ți-a plăcut chestia cu adevărul și dreptatea? Ce zici, e a mea sau nu? Adevărul mă, nu dreptatea! Ce baftă poți să ai să pleci de aici cu-n lup și c-o mireasă! Hai, lasă-mă, fără sentimentalisme ieftine, de doi bani, pleacă și gata, mai ales că oaspeții ce-i am vor să mă afle singur!” „Ce oaspeți?” Îl Întreabă prietenul. „Lupii, prietene, lupii!”. „Și ei?” „Ei, ce? Uite așa, și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iubești o femeie. Reapere În viața ta Gaetana. Zi de zi, seară de seară, lună de lună un buchet de flori În fiecare zi, În fiecare seară, de la ghioceii cruzi și violetele mirosind a pământ și a seră, până la floarea miresei și trandafirii de sfârșit de iunie. Plutind peste zăpezi, peste iarba parcurilor, peste asfaltul trotuarelor, zi de zi cu Gaetana, iubind nemărturisit, până la sfâșiere, și ochii negri ai Gaetanei, strălucind râsul ei biruitor, privirile ei triste recuperând neștiute amintiri, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fă-l cadou profesorului vostru, dacă este cumva filatelist. A, era să uit. Vezi că prin Trieste au trecut Fouché și Joyce. Servus! În lumina acelui octombrie al anului 1983, pentru prima dată În viața ta, duci În fața altarului o mireasă. O fată tânără, aproape un copil, și În 13 august 1984 vine pe lume fiica voastră, Maria. Nunta se termină la ora 22, când localul se Închide conform orarului de funcționare. După o lună de miere săracă, mușcați cu sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe deasupra capului, pasărea reușise în sfârșit să-și ia zborul spre cer. În curte aerul era din nou nemișcat și greu. Furtuna va rămâne departe. M-am întors în casă și m-am spălat pe dinți. Ce pot să fac, mireasa mea, în noaptea asta am chef să intru în trupul unei femeiuști, să mă frec de capul ei de rafie. Am chef de o răsuflare caldă, de un câine care îmi linge mâna pe întuneric. Este ultima oară, îți jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se oprească din scârțâit ne strică buna dispoziție. Italia se ridică, se duce să se așeze pe scăunelul de fier, împinge o dată, apoi încă o dată. Picioarele i se îndoaie în aer, spatele se apropie și se îndepartează. Pantofii albi de mireasă i-au căzut din picioare, nu a încercat să-i rețină. A doua zi o găsesc pe coridor, s-a împrietenit cu cameristele, urmărește căruciorul lor care se mută de la o cameră la alta, le ajută, se apleacă să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmi dădeam seama, zăpușeala luase în stăpânire încăperea. Suturam și căldura mi se lipea de păr, de vârful degetelor. Diagrama bătăilor cardiace era normală. Vâram acul în carne ca un croitor grijuliu care face ultimele retușuri la o rochie de mireasă. Noaptea trecuse. Peste puțin, în sfârșit aș fi putut să mă așez pe scaunul care se afla în spatele meu. De două zile nu mă spălam și nu mă rădeam, și totuși mă credeam un înger. Cu ochii închiși și ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
orizont, acolo unde răsărise soarele. Adio, iubito, adio. Era în sicriu, cufundată în mătasea cu care acesta era căptușit. Îi aranjaseră bluza în fustă și îi pieptănaseră părul. Luxul aranjamentului aceluia ascundea originea ei umilă, îi dădea un aer de mireasă de țară, o țărancă sfântă, bună de dus în procesiune. Poate îi dăduseră cu ceva pe față, ceară sau cremă, obrajii Italiei luceau puțin și tocmai lucirea aceea o sărăcea. — Lipsește un pantof, zise omul de la pompele funebre. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-l mai delecteze cu o poveste legată de călătoriile cu trenul - de astă dată despre o pereche aflată În voiaj de nuntă, nevoită să solicite sprijinul controlorului. —Și Îți dai seama, Efraim, care este aici adevărata poantă? Nu comportamentul miresei, ci stupiditatea mirelui. Era un adevărat shlemazel. Fima repetă În gând cuvintele doctorului Eitan: „I-aș spânzura pe-amândoi“. Dar care e diferența dintre un nătâng și un ghinionist știi, Efraim? Nătângul e cel care varsă Întotdeauna ceaiul fierbinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai fiu. Baruch Nomberg a murit - semnat Dumnezeu. Chestia cea mai comică din Întâmplarea perechii aflate În luna de miere nu e faptul că amărâtul de mire e nevoit să-i ceară controlorului instrucțiuni ca să știe cum să umble cu mireasa. Nu și nu. E amuzantă tocmai asocierea cu găuritul biletelor. Deși dacă stai să te gândești mai bine, spune și tu, te rog: ce e de râs aici? Nu ți-e rușine să chicotești? Mai degrabă ți se rupe inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
arză-l-ar focul, că la douăzeci de ani eram caporal. Duminica o porneam înspre maidanul bâlciului. Acolo crăpam între dinți semințe de dovleac până se făcea alb pământul. Trăgeam la semn cu pușca și când cădea oblonul de fier, „mireasa” venea de-a-nvârtitelea, clătinându-se pe vârful pantofului alb. Când mi se făcea, treceam pe ulița cu fete și iubeam de două ori la rând, plătind numai o dată. Așa le-am păcălit pe toate. Și iar mă duceam pe maidan să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vârful pantofului alb. Când mi se făcea, treceam pe ulița cu fete și iubeam de două ori la rând, plătind numai o dată. Așa le-am păcălit pe toate. Și iar mă duceam pe maidan să trag la semn, să văd „mireasa”, și iarăși mă întorceam în ulița cu fete. ...Dihania asta de golan s-a născut să mă ucidă, izbucni mânios Zaharia coșciugarul cu spuma balelor pe buza crudă. Câteodată, îl mai iau cu binișorul, zicându-i: „Scoală, băiatul tatii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cobește, povestește mai departe Zaharia. Țin minte ce cuminte și supusă a fost din prima noapte a căsniciei: băusem după cununie ca la vreo vadră de vin și înspre ziuă, când dădui plapuma deoparte, mă minunai ce-mi văzură ochii. Mireasa purta niște pantaloni albi, lungiți până peste genunchi, și cu o broderie, prin care trecea panglici albastre. „Ce-o mai fi și asta, domnișoară”, ce legătură are chestia noastră cu pantalonii dumitale?” Și după ce și-a scos izmenuțele, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]