6,924 matches
-
Ușa nu mai văzuse un strat nou de vopsea de ani buni. Vremea și viespile Îndepărtaseră ultimul strat, lăsând lemnul gol și decolorat și un număr din fier prins cu șuruburi În mijloc, dar ilizibil acum din cauza ruginei și a mizeriei. Nici clanța nu arăta mai bine. Și deasupra, era acel număr șase, mare, alb și scris cu mâna. Logan ciocăni. Se opriră și așteptară. Și așteptară. Și așteptară. Și... — Doamne, Dumnezeule! Logan abandonase ușa, luând-o printre buruieni și Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era alunecoasă din pricina masei vâscoase și a fluidelor corporale. Doctorul Wilson, Îmbrăcat regulamentar În salopeta de hârtie albă, era aplecat În fața mormanului de cadavre, cu trusa medicală deschisă așezată pe un teanc de saci de gunoi, ca să nu stea În mizerie. Logan Își trase pe el o salopetă. — ’Nă seara, doctore, spuse el, pășind cu grijă. Doctorul de serviciu se Întoarse. O mască albă Îi ascundea partea de jos a feței. — Cum de sunt eu chemat mereu când e câte-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
luat pe Peter Lumley, aici ar trebui să fie. Logan vedea cum Miller se strâmbă În spatele ochelarilor de protecție. — Dacă voi căutați alt copil, atunci cum de-l căutați așa? De ce examinați toate chestiile, una câte una? De ce nu răscoliți mizeria până-l găsiți? — Pentru că e posibil să nu-l căutăm pe tot. Încă mai lipsește o bucățică din David Reid. Miller privi teancul de mortăciuni și pe polițiștii și polițistele care umblau cu mâinile prin grămadă. — Isuse, Îi căutați puța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
inspectorul Insch și la capul lui chel. — Când ați găsit-o? Când ați găsit-o pe Lorna? — Ieri. — O, Doamne... Se lovi cu plama peste gură. — El e, nu? Omul din ziare! A omorât-o și-a Îngropat-o În mizeria aia! — Liniștiți-vă, doamnă Henderson. Îl avem În arest. Nu se duce nicăieri. — Ticălos murdar! Aruncă cu cana de ceai de perete. Aceasta explodă, Împroșcând cu bucăți de porțelan, pătând tapetul cu ceai călduț, lăptos. — Mi-a luat copila! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vin. Și-ai fi surprins să afli câtă cocaină poți băga-n gaura unei fufe lituaniene. — Grămezi Întregi! — Și ce-are asta cu Geordie? — Ajung și la asta. În orice caz, eu Îmi făceam numărul de Clark Kent: sap prin mizerii, povești de-a dreptul mortale. Adică, ajung să fiu nominalizat la tot felul de premii În dreapta și-n stânga și peste tot. Jurnalistul de investigație al anului, contracte pentru cărți, tot tacâmul. Numai că eu aflu cine conduce afacerea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fusese cândva alb, acoperit la partea de sus cu un strat de zăpadă Înghețată, iar În rest cu trei degete de jeg. Un șmecheraș mâzgălise obișnuitele „AȘ VREA SĂ FIE ȘI NEVASTĂ-MEA AȘA DE MURDARĂ“ și „SPALĂ-MĂ“ pe mizerie. Scrisul strălucea În lumina farurilor lui Miller, În timp ce-și croiau Încet drum prin oraș către Summerhill. Casa sigură nu părea cu nimic deosebită de celelalte de pe stradă: doar o altă cutie de beton, cu o grădină micuță În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când Logan Îi vorbise de plată. În orice caz, nu conta. Îndesă tot ce ținea de moartea lui Geordie Stephenson În dosar, inclusiv raportul său despre Întâmplările din ziua precedentă. Avea să fie ceva hârțogărie de rezolvat ca să scape de mizerie, dar, În afară de asta, cazul era la fel de mort ca Geordie. Aceastea fiind puse la punct, În micuța cameră de anchetă a lui Logan mai rămase doar fata necunoscută. Fața ei moartă Îl privea cu ochi goi. Unul gata, Încă unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
El a fost de de vină! Mereu era el... Insch se Încruntă, dar nu mai spuse nimic. — Nu vorbea engleză, așa că a-nvățat-o el să zică niște chestii. Știți voi, Își Îngropă el capul În mâinile care-i tremurau, mizerii. Nu știa ce-nseamnă. Așa că ai abuzat-o. Ai Învățat-o să zică „fute-mă-n cur“ și-apoi ai pus-o s-o și facă. — Nu! Nu! N-am putut... Un val de roșeață Îi cuprinse fața. Geordie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așteptă ca parbrizul să devină din nou transparent. Sunteți sigur că-i bine? Îl Întrebă el pe inspector, care găsise un pachet deschis de bomboane cu aromă de vin În buzunarul hainei și era acum ocupat să culeagă scamele și mizeria din buzunar de pe ele. — Hmmm? Insch băgă una roșie În gură și-i oferi lui Logan pachetul. Următoarea era verde Închis și fără scame. — Adică, spuse Logan, luând bomboana din ambalaj și aruncând-o În gură. Dacă se-ntoarce? Insch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Gajus crezuse cu tărie că limba greacă - pe care el o stăpânea cu atâta eleganță - era cel mai înalt mod de exprimare de pe fața pământului. Observă că și tatăl său tăcea. Dinaintea tăcerii lor, sacerdotul poporului înfrânt și ajuns în mizerie zâmbea ușor, obosit, un zâmbet în care nu era nici măcar ură. Pe pielea lui de culoarea cretei vechi, lumina brăzda toate ridurile. Spuse că, milenii de-a rândul, acel templu se numărase printre cele mai mari din Aegyptus-ul de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu neputință de evaluat, se uniseră treptat bogățiile lui Augustus, numeroasele proprietăți confiscate de la Marcus Antonius și de la partizanii lui înfrânți, inepuizabilele venituri din provincia Aegyptus. „Dar au absorbit în mod rușinos până și proprietățile Juliei, care a murit în mizerie la Rhegium, și pe cele ale prietenilor ei“, strigară. „Au adăugat bunurile celor condamnați de legea De majestate, bogățiile confiscate de la Agrippina și de la fiii ei uciși, deci chiar și averea lui Germanicus.“ Batjocura durea mai tare decât spolierea economică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aș fi garantat pentru ingenuitatea ei de fată mare. La fel descopăr și identitatea reală a altei colege, Cati M.: „Fetelor, știți ce mi-a făcut ăla nebunu’ azi? M-a ras acolo jos...!“, și râde singură de propria-i mizerie. „Altceva nu ți-a făcut?“, Întreabă O., un tip soios cu o privire libidinoasă de escroc, disprețuitoare inițial, apoi din ce În ce mai docilă. Dacă-l fixez În ochi, Își Înmoaie toată mândria Împăiată, se gudură, se preface, te-mbălează cu vorbe, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nimeni, toți Îmi admiră voința și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt pentru că sunt sportivi, și În patinaj sunt invincibilă. Pe când În viață... Toți mă ocolesc, caracterul meu displace tuturora, le sunt antipatică pentru că le demonstrez mizeria morală În care se scaldă, fug de mine și se ascund unul În spatele altuia. Între ei mă simt stingherită, străină și mă retrag În mine, unde pot visa patinoarul În tăcere și pot să sufăr, fără ca mândria mea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sclipește artificial, dat cu prea multă briantină; Îl poartă lipit de craniu, ca acei actori americani buni cascadori, precum Kirk Douglas. Mă rog, se vede imediat că personajul se aranjează mult În fața oglinzii Înainte de a descinde În arenă, numai că, mizerie! Citește cu asiduitate din prefețele sovietice apărute la scriitorii francezi traduși În limba rusă; oare chiar pentru acest lucru să-l fi ales marele poet Lucian B. ca asistent al său la Facultatea de filosofie din Cluj? Clevetitorii susțin că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se auzi prin telefon vocea bărbatului. - S-a jucat de-a detectivul, nu? îl întrebă cu malițiozitate Charles Gradz pe avocat. Cu malițiozitate, nu cu sarcasm. Procurorul nu avea nimic personal cu Joseph Roth, care, deși era reprezentant al tuturor mizeriilor, era un avocat al apărării care reușea destul de bine să separe adevărul de minciună din spusele clienților săi și care mereu trata polițiștii și procurorii cu respect. Charles Grady era la fel în raport cu el. - Se pare că da. A dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pună mâna pe tine sau să-ți spună chestii. Ca tipii care umblă după Andy. Și ei zic tot așa. „N-am mai făcut niciodată așa ceva. E prima dată când mă simt așa - sunt un om însurat, fericit“ și toate mizeriile-alea. Sunt o chestie obișnuită-n fiecare seară, zice Andy, cu servietele lor și costumele de afaceri, încearcă să cunoască băieți pentru una mică înainte să se ducă acasă la familiile lor. Dar umblă mulți dintr-ăștia după tine, Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cartonașele alea aplatizate cu mâna stângă, iar în dreapta avea o pilă de unghii - nu mă refer la una din aia de carton cu șmirghel, ci o chestie din aia de metal demodată, pe care le folosesc oamenii ca să-și scoată mizeria de sub unghii. Dar clar nu asta făcea mama cu a ei. Acum știam exact ce făcea, dar tot nu mi se părea logic. Mă privea și încă nu-mi spunea nimic, gura o avea ușor deschisă, iar ochii ficși - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mustății mele, nerase acum mai des de o dată la trei sau patru zile, este vârstată de alb și negru, ca un bursuc, izbucnind de pe fundalul feței mele murdare. Tăietura scumpă a costumului meu, strălucind acum de la mâncarea vărsată și de la mizerie, contribuie doar la ciudățenia efectului: un vagabond bine-mbrăcat. Doar că până acum înfățișarea animală nu reflecta omul de dedesubt: în ciuda a tot ce avusese loc, în ciuda modului crud în care-mi tratasem familia, măcar rămăsesem rezonabil de uman în acțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
faci în trei? Te vei apuca de băutură și droguri? — Vei învăța să-ți placă cu metroul? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios. Leigh se înfioră. — O, Doamne, nu, nu asta. Zâmbi. Emmy o bătu ușor pe mână. — Știm, scumpo. Mizeria, zgomotul, programul imprevizibil... — Toți oamenii ăia! adăugă Adriana. După doisprezece ani de prietenie, i se părea că o cunoaște pe Leigh mai bine decât se cunoștea pe ea însăși. Dacă era vreun lucru care s-o scoată din minți — chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de ziare. — Bună. Adriana oftă teatral și se strecură lângă ea. Leigh nu ridică privirea, doar aruncă la coș un catalog de lenjerie intimă Victoria’s Secret. — Nimic nu te face să te simți ca un rahat cum te face mizeria aia, spuse ea. Mă rog, nu pe tine, evident, pe noi, celelalte. — Oh, te rog, ești superbă, spuse Adriana automat, deși era mulțumită — și întrutotul de acord — cu aprecierea lui Leigh. — Încotro în seara asta? Încă un oftat. — Cu Toby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fine, dar pregnante, ale portretelor la Început stilizate, fabulos legendare, apoi precise și plastice. Observația este și ea facultatea definitorie a prozatorului Petru Maier-Bianu. Prima parte a romanului este o adevărată amintire din copilăria bucureșteană, un basm realist cu contrapunctele mizeriei, cruzimii, ipocriziei din „Epoca de aur”. Un altfel de contrapunct Îl constituie nostalgia satului ardelenesc, unde elevul Își petrece vacanțele mari. Apare și aici o Întreagă galerie de personaje - bunicii, rudele, ciobanii, toți cu destine aparte, cu propriile istorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu câțiva ani, ne vom aminti de aspectul acelui București În care se reflectau toate contradicțiile orânduirii capitaliste, În care domnea din punct de vedere urbanistic haosul și În care tot ce era bun era rezervat clasei exploatatoare, lăsând În mizerie și lipsuri masa largă a celor obidiți. Trecând cu hotărâre la remedierea acestei situații, partidul și guvernul au acordat și continuă să acorde o atenție deosebită capitalei țării și nevoilor cetățenilor săi, dând În același timp indicații organelor de resort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o băltoacă În mare viteză. Tocmai azi să te tăvălească În noroi, tocmai azi, când colega ta de bancă ți-a strecurat În carnetul de note fotografia ei pe care scrie: nu uita originalul, tocmai azi te-au terfelit prin mizerie, fără să scoți un cuvânt, fără să poți riposta, fără să te aperi măcar. Peste noapte va ninge și albul ca o poemă finală va acoperi această lume de noroi. Anul internațional al soarelui, cum a fost decretat de Națiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
focă bătrână, cu burta În sus, trăiește și el În Epoca de Aur, ca și Demi, regizorul filmului, de altfel, care o să fugă În Australia cât de curând. Ți-a spus și ție, pe șest, că Îl cam doare ficatul. Mizeria e sfântă În țara asta, are sare și piper. În românește spun: Ceaușescu Magyarul mendem: Ceaușescu Ich sage Deutsch: Ceaușescu Somnul de după prânz. Fiecare În chilia lui. Hârtia dormind. Cântece umblând prin vise. Liniște ca la Siliștea-Gumești. Călduri ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
TU stai tăvălit pe spate În iarba Înaltă din vârful dealului armonios Îmbrățișat de păduri. O gâză Îți intră pe după guler. Puțin Îți pasă. Nu te surprinde această supărare egoistă. Nici fâșâitul coasei care se apropie. Susură În mintea ta mizeria de sunete a orașului. Ca o haită rătăcită În depărtări abstracte. Dincolo de ultimele depărtări, acolo unde se rup opincile de fier. Nu ai nici o teamă. Ești În concediu, și În timp ce te cobori spre sat, se apropie ora cinci, ca să prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]