6,003 matches
-
mai ținem atîta umbră unii altora"76. (Chestiunea singurătății, sub forma singurătății comunitare, îl va urmări pe filosof în multe din reflecțiile făcute în perioada interbelică.) În însingurarea pe care o trăiește un popor, Noica descoperea o anume formă de naționalism 77. Judecățile sale erau elaborate la sfîrșitul deceniului patru al secolului trecut, un veac tensionat, pe care nu înceta să-l numească al omului viu și mediocru, un timp al colectivităților dar și al elitelor, o perioadă în care după
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mai exact de unde provenea acest eșec provizoriu. Era doar sentimentul unui colaps, deoarece credința religioasă va antrena în anii '30, cel puțin în spațiul nostru spiritual, mari mase de oameni, alimentînd, îndeosebi prin curentul pro creat de revista Gândirea, substanța naționalismului românesc (a fi român va însemna, pentru teoreticienii acestei atitudini, a fi ortodox; mai mult, chiar viceversa era adevărată). Lui Cioran i se potriveau, încă din 1931, cuvintele pe care le spunea el însuși despre Erwin Reisner: "Curajul în idei
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
economie. Eugeniștii transilvăneni conturau în fapt tendința liberalizării pieței politice a genelor naționale. Iar dacă trebuie să fixăm, totuși, anumite borne de referință, căci ideile celor de la Cluj n-au apărut pe un teren viran, ipotezele de lucru ale acestui naționalism biologic din interbelicul românesc cu încărcătură culturală, sprijinit pe tradiția și credința locului glisau între orizonturile european și american, din care și împrumută, la începutul deceniului cinci, elemente de legislație biopolitică. Discuția despre eugenie, dacă ar fi fost purtată într-
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Foloasele sufletești ale vacanței" și "Un biet om izolat", pp. 160-167, scrise în aceeași vreme. 76 Ibidem, p. 119 (v. integral eseul " Încotro merge spiritul contemporan", conferință rostită la Radio București, 2 decembrie 1937, pp. 115-119). 77 Ibid. (v. eseul "Naționalism și individualism", pp. 124-129). 78 v. Noica, Eseuri de Duminică, Editura Humanitas, București, 1992, p. 108. 79 Ibidem, pp. 111-112. 80 v. Nicolae Balca, Criza spirituală contemporană și menirea tinerei generații, Sibiu, 1938. 81 v. Noica, "Despre nesuferita inteligență", în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mici scoruri Freedom House) sunt și cele în care cetățenii se simt cel mai puternic atașați de comunitatea politică din care fac parte. Problema este cum interpretăm acest atașament. Poate fi vorba de patriotism, dar poate fi vorba și de naționalism. Nu este exclus ca adeziunea la astfel de comunități să fie instrumentată prin vaste campanii publice naționaliste, așa cum era cazul în România național-comunistă a anilor '80 (Fisher, 1989; Verdery, 1991). În ceea ce privește evaluarea în abstract a democrației, nu există nici un model
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
socialiștilor, Michel Dreyfus Fascismul și nazismul, Jean-Claude Lescure Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori Limitele libertății, James Buchanan Marile curente ale filosofiei politice, Michel Terestchenko Măștile puterii, Machiavelli, Frederic II, Mussolini Mitul statului, Ernst Cassirer Mituri și mitologii politice, Raoul Girardet Naționalismele europene, Paul Sabourin Naționalism și națiune, Raoul Girardet O teorie economică a democrației, Anthony Downs Omul și statul, Jacques Maritain Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl Politica și statele, Raffaella Gherardi Poporul
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
și nazismul, Jean-Claude Lescure Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori Limitele libertății, James Buchanan Marile curente ale filosofiei politice, Michel Terestchenko Măștile puterii, Machiavelli, Frederic II, Mussolini Mitul statului, Ernst Cassirer Mituri și mitologii politice, Raoul Girardet Naționalismele europene, Paul Sabourin Naționalism și națiune, Raoul Girardet O teorie economică a democrației, Anthony Downs Omul și statul, Jacques Maritain Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl Politica și statele, Raffaella Gherardi Poporul contra democrației, Guy Hermet
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Cornea și Sorin Antohi, Stelian Tănase și Dan Pavel și alții. Toți au schimbat, în mod profund și cu evidentă eficacitate, modul de gândire și exprimare al comentariului ideologic. Un progres considerabil față de compilațiile marxiste anterioare. Dar și față de tezele naționalismului și iraționalismului interbelic, revenite masiv la suprafață, fără însă nici o recepție critică serioasă. Două convingeri, simple și profunde, inspiră această culegere organizată de texte din perioada anilor '80 și '90. Ele se resimt, în mod evident, de impactul acestui moment
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
terorist. Totul pus sub emblema cultului personalității. La data redactării textului, fenomenul aberant al Cântării României nu se cristalizase încă. Dar toate notele sale sunt surprinse în germene: suprimarea culturii profesioniste și specializate, desființarea culturii clasice și a influențelor sale, naționalismul și șovinismul, negarea criteriului estetic. Acesta introduce și apără spontaneitatea, individualismul și libertatea. Adică tot atâtea primejdii grave pentru ordinea totalitară în cultură. Caracterele sale sunt: omogenizarea și controlul general, ficțiunea ideologică și clișeele propagandistice, logocrația și antiintelectualismul. Trei aspecte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe față, și a rămas, un spirit de dreapta. într-un articol 15, el scria între altele (dar astfel de exemple sunt mult mai numeroase): (...) în fața unei ideologii dizolvante și atomizatoare, adică democratismul, proslăvitor al individului, există o singură soluție: naționalismul. Acesta a îmbrăcat și la noi formele totalitare cunoscute. în 1940, Constantin Noica a colaborat cu articole doctrinare la oficiosul legionar Buna Vestire și a fost chiar redactorul său șef, o perioadă. într-o scrisoare pe care ne-a adresat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
filozoful nostru, fără îndoială, a fost și a rămas. Și sub acest unghi el putea privi cu o anume simpatie și înțelegere (măcar în parte) orientările naționaliste ale regimului Ceaușescu. După cum și acesta putea, la rândul său, asimila un anume naționalism noicist, recuperabil, în total sau în parte, în sensul său. Mai ales că, între timp, el fusese făcut și total inofensiv din punct de vedere practic opoziționist. 2. Ideologia politică de dreapta a fost în același timp și profund antioccidentală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
4, a rămas practic neobservată. La noi, nu calitatea ideilor contează, ci sistemul de relații al autorilor. Și, mai ales, dacă sunt simpatici sau nu. Lucrarea amintită se ocupă doar de o singură polarizare culturală esențială: Occident/Orient, tradiționalism/europeism, naționalism/internaționalism, popor/elită occidentalizată. Două Românii, într-adevăr, mai mult decât evidente. Dar nu sunt singure. Atenția se cere îndreptată și spre noile stratificări și ierarhii sociale urmate de modificări radicale și profunde ale mentalității colective. Ne aflăm, efectiv, în fața
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
valori europene în domeniul culturii, că singurul teren pe care-l pot domina este spațiul cultural românesc, și singurul instrument de dominație pentru că elita culturală i-a tratat întotdeauna drept reprezentanți minori ai culturii române este cel politic și anume naționalismul. Iar instrumentul de bază rămâne, în continuare, Ministerul Culturii și întreaga rețea de instituții culturale oficiale, strict centralizate, lipsite de orice autonomie de decizie și financiară. Linia de clivaj cultural între cele două Românii trece deci, în același timp, prin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și financiară. Linia de clivaj cultural între cele două Românii trece deci, în același timp, prin dirijism cultural, ierarhii oficiale, festivism ieftin, Cântarea României, Călugăreni de operetă (proastă), cu Mihai Viteazul călare... cu ceas la mână, cât și prin etnicism, naționalism, xenofobie. Cât timp acest proces va rămâne acut, problema celor două Românii va rămâne și ea, din nefericire, acută și nerezolvată. Cartea Alinei Mungiu nu este deloc optimistă. Dar ea obligă este meritul său esențial la un profund examen de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
puțin restructurate, reformate în sens democratic. 2. Un fenomen cultural distinct al epocii este perpetuarea ideologiei comuniste, inclusiv în cultură, sub forma național-comunismului. Cum s-a observat foarte bine, în toate țările din est, unde regimurile comuniste s-au prăbușit, naționalismul a rămas singura formă de supraviețuire posibilă a comunismului ideologic. Ceaușismul a fost forma românească a național comunismului și el are încă vitalitate. El rămâne singura modalitate de supraviețuire a comunismului în regim de libertate ideologică. întreaga repulsie a comunismului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
replici, demascări și teze oficiale, în stil pur publicistic, n-are cum să se impună, să fie recunoscută nici de specialiștii adevărați din țară și nici, mai ales, din străinătate. Stilul violent, polemic, alarmist, demascator, foarte departe de principiul maiorescian naționalism în marginile adevărului, este însă din păcate mereu cultivat 4. Se găsesc aici tot felul de scuze, cu infinite menajamente pentru regimul ceaușist, ce n-a sprijinit astfel de lucrări, de a nu avea încă echivalentul românesc, editat în străinătate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o dublă identitate. Eul lor este multiplu. Ambivalența lor este reală și perfect legitimă. Departe de a vedea un defect în această ambiguitate, văd în ea un progres și o formă de integrare superioară, într-o nouă realitate istorică. Oricâte naționalisme și șovinisme s-ar mai dezlănțui, am intrat într-o perioadă de globalitate istorică: a comunicațiilor electronice universale și a economiei libere de piață. Aceste realități au învins, în esență, comunismul. Că el a produs un sistem de cadre și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adevărat original, atât cât are, fără exagerare, ea a încetat să mai fie doar o simplă colonie a arondismentului 6 al Parisului. Dar într-o astfel de reacție nu intră precizăm cu toată energia și claritatea posibilă nici urmă de naționalism sau, și mai grav, de șovinism. însă în originalitate și personalitate credem și trebuie să credem. Numai personalitatea este binele suprem, spunea și Goethe, care la timpul său era viu preocupat, și în mod foarte convins, de aceleași probleme europene
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
talie europeană în domeniul culturii, că singurul teren pe care îl pot domina este spațiul cultural românesc și singurul instrument de dominație pentru că elita culturală i-a tratat întotdeauna drept reprezentanți minori ai culturii române este cel politic, și anume, naționalismul. Prin această ideologie ei combăteau atât sentimentele lor de inferioritate, cât și cel al unei părți a clasei politice și a populației, își afirmau disprețul și neatârnarea față de valorile europene, unde nu aveau acces 10. Este practic imposibil să demonstrezi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Problema, pusă cu acuitate și între cele două războaie, rămâne foarte actuală și azi. Prezența unor importante caracteristici rurale este semnalată critic și de diferiți observatori actuali (recent Stelian Tănase). Deoarece de aici provin o serie de obstacole capitale: izolaționismul, naționalismul etnicist, xenofobia (cu vechi reflexe și antisemite), antioccidentalismul agresiv. în genere, toate barierele și forțele, care se opun direct și indirect integrării euroatlantice. Pe toate planurile. Despre oraș, o întreagă ideologie țărănistă sămănătoristă-poporanistă a întreținut mituri perimate și prejudecăți grave
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al epocii, ilustrează, între multe altele, și o enormă eroare de ordin istoric. Au existat, există și vor exista, desigur, cele două Românii. Am subliniat acest fapt incontestabil și anterior. Doar că România noastră este... diferită. Și, în definitiv, de ce naționalismul și decuplarea de Europa, preconizată în deceniul trei, ar constitui un model cultural? în epoca actuală, mai ales, după atâtea experiențe negative? Dorim o societate și o cultură aliniate cât mai intens și profund posibil standardelor europene. Vom lămuri mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a conștiinței literare a secolului următor. Orizontul 2000 al culturii și literaturii nu mai are nici o legătură, să spunem, cu la peur de l'an mille. în sfârșit, o ultimă condiție de fapt capitală a integrării europene este respingerea oricărui naționalism și izolaționism cultural. Are deci o valoare emblematică o confesiune, ca aceasta, directă și radicală, a lui H.-R. Patapievici: De ce îmi displace naționalismul nostru. Pentru că este exclusiv paseist și profund dăunător intereselor reale, concrete, prezente, ale țării. Naționalismul nostru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
an mille. în sfârșit, o ultimă condiție de fapt capitală a integrării europene este respingerea oricărui naționalism și izolaționism cultural. Are deci o valoare emblematică o confesiune, ca aceasta, directă și radicală, a lui H.-R. Patapievici: De ce îmi displace naționalismul nostru. Pentru că este exclusiv paseist și profund dăunător intereselor reale, concrete, prezente, ale țării. Naționalismul nostru verbal se împacă foarte bine cu superficialitatea, indolența și indiferența cu care ne urmărim interesele naționale specifice 21. Obstacolul naționalist are profunde consecințe socio
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oricărui naționalism și izolaționism cultural. Are deci o valoare emblematică o confesiune, ca aceasta, directă și radicală, a lui H.-R. Patapievici: De ce îmi displace naționalismul nostru. Pentru că este exclusiv paseist și profund dăunător intereselor reale, concrete, prezente, ale țării. Naționalismul nostru verbal se împacă foarte bine cu superficialitatea, indolența și indiferența cu care ne urmărim interesele naționale specifice 21. Obstacolul naționalist are profunde consecințe socio politice și, mai ales, implicații ideologice: rezistența vechilor structuri pe de o parte, intensificată de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
structuri pe de o parte, intensificată de virulența național comunismului pe de alta. Xenofobia, antisemitismul, șovinismul și specificul agresiv, antioccidentalismul și mitul luminii care vine de la răsărit se opun radical oricărei integrări europene reale și în adâncime. în plus, orice naționalism de acest tip alunecă, inevitabil, în extremism. Partida se joacă deci, încă o dată, la nivel ideologic. Fără o serioasă și militantă cultură ideologică, democratică, de centru, care să echilibreze orice excese, progresele nu pot fi mari. Pentru un observator străin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]