KorAP: Find »[drukola/base=nemurire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...187 188 189 190 >

4,729 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

diferitelor sanctuare, pentru Îmbogățirea propriilor divinități cu noi atribute, calități și puteri, prin imitarea sau deposedarea altora. 5. Nemurirea zeilortc "5. Nemurirea zeilor" a) Afirmarea conceptului Separarea dintre zeu și om devine o prăpastie de netrecut odată cu afirmarea conceptului de nemurire. Aceasta este o prerogativă exclusiv divină și privește În mod clar zeii și sfera cerească. Am putut observa deja (cf. subcapitolul 3.1a ) că, potrivit concepției mesopotamiene, nemurirea divină nu se confundă cu veșnicia, care este absolut străină izvoarelor mesopotamiene

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeu și om devine o prăpastie de netrecut odată cu afirmarea conceptului de nemurire. Aceasta este o prerogativă exclusiv divină și privește În mod clar zeii și sfera cerească. Am putut observa deja (cf. subcapitolul 3.1a ) că, potrivit concepției mesopotamiene, nemurirea divină nu se confundă cu veșnicia, care este absolut străină izvoarelor mesopotamiene. Prerogativa nemuririi divine contrastează strident cu situația concretă a omului, care, deși este puternic sedus de aceasta, se vede totuși sortit inexorabil morții, de altfel profund Înspăimântătoare. b

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este o prerogativă exclusiv divină și privește În mod clar zeii și sfera cerească. Am putut observa deja (cf. subcapitolul 3.1a ) că, potrivit concepției mesopotamiene, nemurirea divină nu se confundă cu veșnicia, care este absolut străină izvoarelor mesopotamiene. Prerogativa nemuririi divine contrastează strident cu situația concretă a omului, care, deși este puternic sedus de aceasta, se vede totuși sortit inexorabil morții, de altfel profund Înspăimântătoare. b) Sublinierea conceptului de moarte umană În miturile lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Adapaxe "Adapa" 1

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
inexorabil morții, de altfel profund Înspăimântătoare. b) Sublinierea conceptului de moarte umană În miturile lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Adapaxe "Adapa" 1) Ghilgameșxe "Ghilgameș" - distincția radicală care se face, În mintea mesopotamienilor antici, Între zeu și om În lumina contrastului dintre nemurire, pentru primul, și moarte, pentru al doilea, este clar exprimată În mitul (epopeea) lui Ghilgameș, marele poem akkadian, cu rădăcini adânci În tradiția sumeriană (un adevărat ciclu epic), care și-a primit expresia fundamentală În perioadă babiloniană antică și În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care, prin Însăși existența ei, subliniază realitatea tristă a legii contrare. Iar autorul anonim al epopeii Ghilgameș se agață de aceasta pentru a o Înfățișa ca atare, prezentându-l pe eroul epopeii ca pe un om dedicat În Întregime „căutării nemuririi”, În numele unei Întreprinderi Înălțătoare, dar, În realitate, de neatins. Ghilgameșxe "Ghilgameș" decide să Înfrunte călătoria eroică spre insula unde trăiește Utnapiștimxe "Utnapiștim", cu intenția de a Învăța de la el secretul nemuririi. Dar scopul călătoriei este o iluzie, după cum Îl avertizează

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
epopeii ca pe un om dedicat În Întregime „căutării nemuririi”, În numele unei Întreprinderi Înălțătoare, dar, În realitate, de neatins. Ghilgameșxe "Ghilgameș" decide să Înfrunte călătoria eroică spre insula unde trăiește Utnapiștimxe "Utnapiștim", cu intenția de a Învăța de la el secretul nemuririi. Dar scopul călătoriei este o iluzie, după cum Îl avertizează zeul Șamaș și, mai ales, hangița Sidurixe "Siduri", pe care o Întâlnește În timpul călătoriei (tab. X, col. III, 1-5): Ghilgameșxe "Ghilgameș", unde fugi? Nu vei găsi viața pe care o cauți

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
resemneze În fața imposibilității de a evita moartea prin propriile forțe. Dezamăgit, se Întoarce la Uruk, glorioasa sa cetate, hotărât să se mulțumească cu faima care Îl va face nemuritor În memoria urmașilor. 2) Adapaxe "Adapa" - Imposibilitatea omului de a dobândi nemurirea este exprimată Într-un mod nu mai puțin tragic În mitul Adapa, pentru că eroul omonim pierde ocazia de a o obține, evident În mod excepțional, chiar din cauza tatălui său, Ea (Enkixe "Enki"), zeul Înțelepciunii. Mitul lui Adapaxe "Adapa", ale cărui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ajunge să Îi ofere „pâinea și apa vieții”, care l-ar fi făcut nemuritor. Dar Adapa, urmând până la capăt Învățăturile tatălui său, temându-se că ar putea fi vorba despre „pâinea și apa morții”, refuză oferta și, odată cu aceasta, și nemurirea. Pentru că nu se poate crede că zeul Înțelepciunii ar fi făcut o asemenea greșeală, sfătuindu-l rău pe fiul său să fie prevăzător și să nu accepte nici un fel de ofertă de pâine sau apă, nu ne rămâne decât să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe pământ. 3) Divinitățile trimise la moarte pentru a crea alte ființe vii („morții rituali”) - Și În acest caz, ne aflăm În fața unei aporii destul de puternice, dar acceptabile În final, pentru că, de fapt, nu există contradicții reale În ceea privește nemurirea divină. Se poate afirma chiar că avem de-a face cu morți „În aparență”, din moment ce aceștia produc vieți noi, alte ființe vii, divinizate; cu alte cuvinte, zeul ucis Învie Într-o creatură, la a cărei formare a participat cu vitalitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a fost decapitat un zeu, al cărui nume nu este menționat. Textul lui Berossos afirmă explicit că, astfel, se obține „o ființă rațională, participantă la conștiința divină”. 6. Limitele concepției despre divintc "6. Limitele concepției despre divin" a) Absența veșniciei Nemurirea zeilor, adică ideea că viața lor nu se va sfârși niciodată, se află În acord perfect cu un alt punct al doctrinei sumero-akkadiene conform căreia zeii au avut un moment de Început În timp. Cu alte cuvinte, zeii mesopotamieni nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai puțin fericite 2 , Întâi de toate În mediul familial. În acest sens, sunt foarte grăitoare Îndemnurile, aparent utilitariste, dar pline de un pesimism tragic, adresate lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" de hangița Sidurixe "Siduri", privind tema inutilității Încercării de a dobândi nemurirea (tab. X, col. III, 6-14; cf. subcapitolul 3.5b): Ghilgameșxe "Ghilgameș", umple-ți pântecele șcu mâncare din belșugț! Bucură-te zi și noapte și sărbătorește În fiecare zi, zi și noapte cântă și dansează! Veșmântul tău să fie curat, trupul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Tantal", care profită de privilegiul care Îi fusese acordat de către zei, cel de a lua parte la banchetele lor ca să răspândească printre oameni nectarul, ambrozia și „misterele” lor: un act de hybris ce are scopul de a le obține oamenilor nemurirea. Apare astfel un soi de lume răsturnată În care eroii furnizează modele negative, al cărei scop pare să fie o supraevaluare a prezentului În care trăiește omul grec (subcapitolul 1.4). În cea mai mare parte, faptele eroice ocupă spațiul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
subcapitolul 3.3), tot În acel trecut erau plasate rădăxe "Odiseu"cinile unei opțiuni, pe deplin omenești, a morții. Ca să se Întoarcă În Itaca soț, suveran și om, Odiseuxe "Odiseu" respinsese oferta nimfei Calipsoxe "Calipso", care voia să Îi acorde nemurirea și tinerețea veșnică. La rândul său, mitul Întemeierii Misteriilor din Eleusis oferă imaginea unei familii umane aproape supraevaluate În comparație cu cea olimpiană, În același timp În care anulează pentru om posibilitatea de a deveni nemuritor În schimbul unor bunuri materiale și cea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și divină. În acest fel, perisabilitatea viscerelor și a cărnurilor destinate făpturilor omenești și ascunse În stomacul, gastèr, boului ca Într-un sac se asocia cu firea lor muritoare, În timp ce fumul oaselor și grăsimii animalului, rezervat zeilor, se potrivea cu nemurirea lor. Însă această separare, rod al Înșelăciunii lui Prometeu, care le-a oferit zeilor oasele Învelite sub grăsimea lucioasă, devenise un „rău” pentru oameni, rău urzit de Zeusxe "Zeus" (ibidem, 559-590), ca pedeapsă definitivă a condiției umane. Împărțire primordială ce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cel dintâi om” sub semnul culturii. Separarea unei zeițe din Olimpxe "Olimp" apropiase lumea zeilor de cea a oamenilor; În schimb, inițierea lui Demophon Îi Înălțase pe oameni spre zei fără să Înlăture firea lor muritoare. Pentru cultura greacă, extinderea nemuririi la oameni ar fi fost ceva de neconceput, dar zădărnicirea intervenției Demetrei asupra lui Demophon, dacă Îl dădea pe om Înapoi morții, dobândea În schimb darul inițierii, ce putea fi extins, În principiu, la toți „oamenii care trăiesc pe pământ

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
asceza filozofico-religioasă. Analogiile profunde care Îi Înrudesc au dat loc unei frecvente folosiri improprii a expresiei „orfico-pitagoreic” pentru indicarea doctrinelor și practicilor care se aseamănă cu acestea. Nu există Îndoială că orfismul și pitagoreismul dau dovadă de multe asemănări, ca nemurirea și transmigrația sufletelor, practica vegetarianismului și a ritualurilor catarctice. Cu toate acestea, fiecare pare să fi avut un specific propriu care ne Împinge să limităm orice suprapunere la dinamicile schimburilor culturale. Deja Pitagora, fondatorul pitagoreismului, este un personaj istoric, născut

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sacrificiu sângeros Îl refuza, pitagorismul năzuia totuși să „reeduce” cetatea, participând câteodată activ chiar la guvernare. Dimpotrivă, orficii rămâneau marginali și pribegi, rupți de viața politică, de la care se sustrăseseră deliberat. Dacă orficii și pitagoreicii au În comun noțiunea de nemurire a sufletului, refuzul modelelor tradiționale și un stil de viață de tendință ezoterică, aflat În antagonism cu caracterul public al cetății, ei se disting oricum unii de alții printr-o perspectivă cosmologică diversă. Rod al unei speculații abstracte, lumea fizică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
această cauză Îl putea elibera de mijlocirea polisului. Cu toate acestea, orfismul rămânea o știință ezoterică, fără funcție publică, ci rezervată mântuirii individuale. În unele cazuri, de altfel limitate, ea se putea traduce Într-o divinizare după moarte, ca dobândirea nemuririi atribuită lui Empedocle sau ca zeificarea defunctului proclamată de două dintre așa-numitele „tăblițe orfice” găsite la Thurii, În Grecia Magna. În orice caz, aceste mișcări, fără să poate fi readuse la o aceeași matrice, trebuie să fi gravitat probabil

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
asigura În continuare hrana constituie garanția religioasă a faptului că defunctul continuă să mențină o relație socială cu familia lui. Cei vii dobândesc În acest fel certitudinea persistenței lor dincolo de moarte, chiar În absența unei credințe religioase sau filozofice În nemurirea sufletului și/sau În Învierea trupului. 2. Articulațiile personale și locale ale religiei romane, pe care le-am schițat, au suferit variații frecvente (Cancik, 1985/1986). a) La sfârșitul republicii, „colegiile, munții, satele, vecinătățile” formau celule vii (conventicula) pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
strămoși indieni; sunt spirite ale defuncților, cinstite liturgic, mai ales de Anul Nou. Tocmai această natură a lor, de spirite ale morților care trebuie liniștite cu ofrande plăcute (Söderblom, 1899), duce la recunoașterea În Farvași a unei credințe arhaice În nemurire, legată probabil la origini de o etică În principal aristocratică și războinică (Gnoli, 1982a), asimilată și adaptată apoi zoroastrismului. Cât despre cealaltă divinitate, numele ei, Khavernah, Înseamnă probabil „splendoare, glorie” (dar nu există un acord general: cf., printre alții, Baily

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și Puterea apar deja În G³th³ Într-o situație bine reliefată datorită frecventelor lor atestări (În principal pentru primele două). Într-un fragment din Spent³-mainyu G³th³, la cele patru abstracții-entități se mai adaugă două, Integritateaxe " Integritatea" (Haurvat³txe "Haurvata>t") și Nemurirea (Ameret³txe "Amereta>t"), În afară de Spiritul Bun și Domnul Înțelept. Având În vedere faptul că tradiția ulterioară le atestă În număr de șase sau șapte, incluzând Spiritul Bun și Domnul Înțelept, putem vedea În acest fragment o primă atestare a grupului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
demne de cult, pe lângă cei care constituie așa-numita „Heptadă” divină (Boyce, 1992). Fragmentul gathic este (Yasna 47, 1): „Pentru Spiritul Bun și pentru Celxe "Cel" mai Bun Gând, conform cu Adevărul, pentru faptă și cuvânt, lui Îi dau Integritate și nemurire: Domnul Sfânt este alături de Puterexe "Putere" și Devoțiunexe "Devoțiune"”. Nemuritorii Bunixe "Nemuritorii Buni" corespund, În mod clar, unor calități și facultăți care pot fi atât divine, cât și umane. Din acestea apare deci o doctrină originală de o natură care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Întregește, așa cum s-a spus, lista celor șase Nemuritori Buni cu Spiritul Bun, se obțin următoarele corespondențe: Gândul Bun este Vacaxe "Vaca" cea bună (goa spenta; În pahlavi g½spand); Adevărul este focul; Puterea, metalele; Devoțiunea este pământul; Integritateaxe " Integritatea", apa; Nemurirea, plantele; iar, pe primul loc, Spiritul Bun și cea mai importantă parte a creației, omul (Gershevitch, 1959, pp. 10 sqq.). S-a discutat mult despre natura și valoarea acestei corespondențe, inclusiv În lumina teoriei tripartite a indo-europenilor, elaborată de G.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
regiune locuită de oameni. În centrul mării Vourukașa sunt plantați doi arbori, unul numit Sa¶naxe "Sae>na" (Yașt 12, 17), care conține semințele tuturor plantelor, și unul cu puteri medicinale și miraculoase, Gaokerena (În limba pahlavi, G½karn), care dăruiește nemurire defuncților În momentul Învierii (cf. Boyce, 1975a, p. 138) și care este identificat cu patronul lumii vegetale, adică cu un anumit tip de haoma, numită h½m ș sp¶d, „haoma albă”. Celxe "Cel" de-al treilea capitol din Bundahișn (III

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
destinată unei stări incoruptibile, iar Minciunaxe "Minciuna" va fi eliminată (Yașt 19,89 și 90); Furiaxe "Furia" (A¶șmaxe "Ae>șma"; cf. supra, subcapitolul 2.2) va fugi; Gândul Bun (Vohu Manah) va Învinge; Integritateaxe " Integritatea" (Haurvat³txe "Haurvata>t") și Nemurirea (Ameret³txe "Amereta>t") vor Înfrânge setea și foamea; Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" va fi Învins și va deveni neputincios (Yașt 19, 95 și 96). Aceste idei sunt probabil rodul speculațiilor sacerdotale care au dezvoltat și Îmbogățit concepte deja prezente În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]