7,995 matches
-
după ce ai pierdut-o. Mi se părea ciudată, de pe altă lume, dar, cum ajunsesem să fiu dependent de ea și fizic, mă atrăgea în aceeași măsură în care, câteodată, mă exaspera. Avea o imaginație exaltată, fierbinte și-mi era cu neputință să-mi dau seama cât adevăr conțineau poveștile pe care mi le spunea. Obișnuia să repete că modul cel mai sigur de a scăpa de o ispită e de a-i ceda, însă, de câte ori am încercat să mă lămuresc ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
După aceea a izbucnit într-un plâns nervos și mi-a trebuit foarte mult s-o calmez. Era o ființă cu un echilibru extrem de șubred. I se deslușea pe față fie o cumințenie tristă, de copil, fie ceva pervers, cu neputință de numit, care-mi amintea de avertismentul colegului meu de la spital în legătură cu plantele carnivore. Când i-am pomenit de acest avertisment, a râs cu poftă și m-a asigurat că n-a interesat-o niciodată să facă victime. Nu i-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Juan Lastarria cu o telegramă În mînă. Bobby era dus la un prieten, iar Julius se culcase. Servitorii le-au ieșit Înainte să-i primească așa cum se cuvine și cînd au aflat au Început să ridice brațele În semn de neputință, spaimă și disperare, În sfîrșit strigătul Nildei a rănit de moarte Întreg palatul. Și apoi Încă unul și Încă unul. „Liniștiți-vă, dar vă rog, liniștiți-vă odată, că o să treziți copiii“. I-au trimis să-l caute repede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
los Heros văzu că nu se uita În pămînt cînd mergea și profită de ocazie pentru a scoate piciorul din bancă pregătindu-se să-i pună o piedică grozavă. Fernandito se apropie, rotindu-și ochii peste toată clasa, era cu neputință să fi văzut piciorul care-l aștepta, cum naiba și-a dat seama, Întrebarea asta probabil că și azi Îl frămîntă pe de los Heros, fapt e că scoase un au! de durere și-și trase Înăuntru piciorul cu tibia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre casă nu era chiar atît de primejdios și de pustiu cum crezuse. Nu erau multe case deocamdată, dar erau mult mai puțin neprimitoare decît terenurile virane unde dădeai mereu peste cerșetori și hoți de copii. Dar acum era cu neputință să n-o ia pe-aici. Bunicuța se obișnuise să-l vadă venind la o anumită oră. Fusese un ghinion și nimic altceva, fiindcă la Început el se Întorcea Întotdeauna pe străzile alea curate și tocmai În ziua cînd i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Tocmai atunci suise, urmat de Celso, care aducea, pe o tavă de argint, o sticlă de whisky, două pahare de cristal de tip caleidoscop și o nouă provizie de gheață. Descoperindu-l alături de ea, Susan făcu un gest delicios de neputință, nu din pricina lui Bobby, ci din pricina halatului de baie, probabil că arăt Îngrozitor, dar pentru ea nu era greu deloc să devină Încîntătoare și a fost de ajuns să-și dea capul ușor pe spate aranjîndu-și În același timp părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cingătoare, din noap tea isto riei și până atunci. La glezna unui picior, o brățară de piele cu un citat arab, din Coran, poate. Fata nu era frumoasă, ci era însăși imaginea sen sibilă a fru museții. Mi-e cu neputință să spun dacă era doar un obiect estetic lipsit cu desăvârșire de psihologie sau dacă, dimpotrivă, era numai psiho logie, derealizată, proiecție a privirilor fasci nate ale celor din jur. Privind-o, înțelegeam de ce se spune câteodată „frumusețe răpitoare“: eram
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ideea cu centura?” “Mmm... A fost norocul meu. Și-al tău, Ioane.” De undeva, de nu prea departe, se aude țiuitul unei sirene. Agentul de circulație coboară. Prima lui întrebare: “Unde-s victimele?” “Care victime?” “Pasagerii mașinii” “Noi suntem” “Cu neputință!” “Dacă vă spunem...” Nu-i vine să creadă. Privește cu mare atenție la mașina sfărâmată și la foștii ei călători. “Chiar vorbiți serios?” “Nu ne-am putea permite luxul să vorbim altfel. Mai ales acum!” “De necrezut! În cazul ăsta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-și închipuise că simptomul ăsta bizar și instabil avea să dureze atât de mult. Stând nemișcată timp de o oră, pe un snop de iarbă bărboasă care revenea la viață, înăuntrul unui balon de tăcere în sălbăticie, își simțea propria neputință. În timp ce ea se făcea tot mai mică, iar marea de iarbă se făcea tot mai întinsă, înțelese proporțiile vieții - milioane de teste încâlcite, mai multe răspunsuri decât întrebări și o natură atât de colcăitor de risipitoare, încât nici un experiment nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răspunsul. Aceeași întrebare îi bântuia scrierile. Ce anume avea specia asta de păstra simbolul și se descotorosea de ceea ce acesta reprezenta? Fata lui de șapte ani oftase. Tati, îi spusese ea, cu acea primă urmă de dispreț pentru maturitate și neputința ei de a înțelege evidența. E mai curat, pur și simplu. De fapt, fiica lui nu se uitase niciodată înapoi. După opt ani își construise singură un computer din componente. La optsprezece ani îl folosea deja ca să analizeze dârele luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să nu fie găsiți. Fața ei, la fel de nesigură ca a lui, simula nepăsarea. Ea găsi ușa și ieșiră din norul de fum și zgomot sub cerul plin de stele. Avu o senzație de liniște cât se poate de improbabilă, placiditatea neputinței, și își dădu seama că și ea se scursese în tăcerea aceea alături de el. Aerul era dens și uscat de recolta câmpului. Spulbera pietrișul cu picioarele în timp ce traversa spre mașină. Ea îl apucă de cot, oprindu-l. —Ssst. Ascultă! Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
merită să fie angajată, citise toate rapoartele pe care le întocmise vreodată Adăpostul. Și chiar de la început, Adăpostul îi încredințase responsabilități adevărate. Într-un mod care o făcea să se simtă vinovată, noile ei îndatoriri o scoaseră din troaca de neputință în care trăise de când cu accidentul lui Mark. Un loc care chiar avea nevoie de energiile ei; o determinare utilă a zilelor ei. La fel ca Daniel, lucra acum pe puțin cincizeci de ore pe săptămână. Mark n-avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
destinația era o casă ca a noastră, cu ferestre la fel de mici și mobilă la fel de masivă și lipsită de culoare, astfel că lumea de afară și lumea dinăuntru erau oglindiri ale uneia în cealaltă, un mediu închis din care era cu neputință să scapi. Cînd am mai crescut un pic și aveam, uneori, voie să ies din casă de unul singur, îmi era interzis să merg mai departe de colțul străzii. Trebuie să fi stat de sute de ori în dreptul liniei imaginare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
umeri, îi dau de înțeles că nu înțeleg foarte exact cum funcționează axa selecției și cealaltă, pe care am uitat cum o cheamă, din prea bine cunoscuta schemă a lui Jakobson. "Măi, măi", zic și pe dată mi se arată neputința omenească întrupată de sora Sânziana, cea de peste optzeci de ani bine viețuiți, la care mergeam eu, sîmbăta, din porunci gospodărești matriarhale ca să cer împrumut mașina de măcinat mac. Mărturisesc cu toată convingerea cum trecea sora duminica după masă pe când stăteam
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la alchimia subtilă care da naștere prăjiturilor "haioș-chifli". Trecea sora cu Biblia sfios proptită în dreptul inimii ca să ne dea de înțeles că ne pierdem viața în zădărnicii duminicale în loc să ne încredințăm veșniciei celei de peste fire. Ar fi de spus că neputința care îmi dădea ghes în fața versului aceluia publicat, după cum m-a încredințat junele meu hip-hopist în revista "Ateneu", (an III, nr. 9 [26], septembrie 1966, p.12), seamănă cu aceea a zvonului (poate că răuvoitor) care susținea story-ul după care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
E adevărat că, vorba lui Budai Deleanu, prin singular se întrevede universalul, așa că vezi bine: prin Mitică "să înțăleg ș-alții carii tocma așa au făcut și fac". Și tot el zice următoarele vorbe cu tâlc, punând capăt daraverii și neputințelor noastre: "Cel înțălept va înțălege!..." Îmi vine să mă râd Vorba unuia: oare cum or fi ducând acasă cele o sută șaizeci de milioane bani peșin pe care îi încasează cutare director de la cutare regie de stat falimentară. În tot
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lumea interlopă la funeraliile unui cap al acesteia din Craiova este un semnal de alarmă pentru autorități și opinia publică. Resursele dezvoltării acestei adevărate industrii a ilegalităților își au originea în corupția la nivel înalt care împiedică fermitatea aplicării legii. Neputința justiției întărește ideea de largă răspândire populară că poți fi deasupra legilor dacă ai bani. Poliția și toate organismele de control financiar ale statului par cuprinse de corupție, atâta vreme cât nu se clintește nimic în deciziile judecătorești. Faptul că nimeni la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
înainte de el, nu ar mai putea fi redactate astăzi, fie datorită creditului istoric excesiv acordat de aceste opere povestirii biblice, fie datorită imposibilității actuale de a ajunge la un consens cu privire la datarea textelor biblice. În orice caz, înainte de a recunoaște neputința de a aduna destule informații despre cultul practicat în Israel și Iuda în perioada preexilică, voi căuta să prezint câteva date ce pot fi considerate realiste despre vechile lor practici de cult. Pentru a avea mai mult succes în această
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care ca niște uriași balauri se înaintau asupra soarelui, stingând viile sale raze în neagra lor întunecime. Umbra, întunericul venea să ascundă lumină; natura toată părea că se întristează, când dragul astru dispărea pe firmament. Omul în pruncia lui, necunoscând neputința sa față cu legile naturii, încorda arcul, arunca săgeata și credea că va alunga pe geniul cel rău ce învingea pentru un moment pe geniul binelui ce plutea în eter. Notițele rămase de la cei vechi ne înlesnesc a întrevedea că
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nume pentru Egeta. Găsim următoarea paralelă între Procopius și tabula Peutingeriană: Procopius - Tab. Peut. Lederata - Lederata Zernes - Tierna Zanes - Egeta Pontes -Ad aquas - Ad aquas Dorticum - Dortico Procopius pune evident puntea lui Traian mai în sus de Aquas, deci cu neputință în spre gura Oltului. Conform cu aceasta arată și Constantin Porfirogenitul (sec. al X-lea) că «în țara Ungurilor ar fi mai multe lucruri, vechi și înainte de toate podul lui Traian (adică ruinele lui), la extremitatea Ungariei. Belgradul este la trei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Prietene, erai mereu cu ea. Dacă m-aș gândi că ai păstra anumite informații... Se întrerupse, iar în ochii celuilalt apăru ceva, fiindcă spuse foarte repede cu un zâmbet lejer: - Bine, bine, nu te supăra, mă înșel, așa ceva este cu neputință pentru un om care poartă aceste haine. Astea-s legămintele. Părea să vorbească singur. Își ridică ochii spălăciți și zise: - Va trebui să am grijă ca printre copiii - copiii ce se vor naște - pe care-i voi avea de la sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sistemelor se arătau mai rezonabile. Partea din flotă care se oprise pentru a triumfa sau a distruge se mărginea atunci doar la lansarea unui contingent de ocupație și zbura spre următoarea bază a Ligii. Nu era cu putință apărarea. Cu neputință de reunit forțele suficiente pentru a se împotrivi asediatorilor, fiindcă nu se putea ști care era următorul sistem vizat. Cu o abilitate inumană, forțele invadatoare veneau de hac flotelor care se opuneau. Păreau să cunoască întotdeauna felul defensivei și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
voia mâini duioase de femei - dar se destindea și o lăsa să-i maseze picioarele, brațele, spatele. Ea se dădu la o parte în sfârșit și observă tentativele lui ezitante de a se ridica în capul oaselor. Pentru Gosseyn, această neputință era derutantă. Nu pentru că nu s-ar fi așteptat, dar va trebui, pe viitor, să aibă în vedere acest lucru. În timp ce încerca să-și pună mușchii la treabă, Leej îi scoase hainele dintr-un sertar. - Am curățat totul la spălătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă vizibil cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era rezultatul deducțiilor sale că Prescott ar înclina mai mult către non-A decât către bandă. Prescott o trădase. Dacă și ea ar fi făcut parte din grupul conspiratorilor, n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
gândurile. În rest, pot să-ți spun că, în realitate, el chiar era fiara care se credea. Capul îi căzu în piept, ochii i se închiseră, și, Gosseyn avu impresia că a intrat în comă. Simți că îl apucă disperarea neputinței. Șahistul era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]