5,003 matches
-
felul ăsta am fost căutat și arestat și dus la Brăila... Încadrarea pe care am aflat-o ulterior a fost „uneltire contra ordinii sociale, gravitatea crimă”. Cum s-a desfășurat ancheta? În timpul ăla nu erau prea pregătiți... Era bătaie... unde nimereau: cu pumnul, cu o bară de lemn sau cu baston de ăla de cauciuc... și ținut Într-un picior zi și noapte... Și ancheta se făcea noaptea, sub reflector, care Îți bătea În ochi... Cam vreo două săptămâni a durat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tras, au fost răniți, și după aceea a urmat măcelul. Au fost scoși din celule, trecuți prin cordon de ciomăgari... Și acum Îi văd, În maiou și cu ciomagul În mână... Și se trecea prin cordon și fiecare lovea unde nimerea... Și n-au făcut asta numai cu camera frontieriștilor, ci au Început să ia pe rând și alte camere, unde știau că au nesupuși, unde știau că se organiza câte ceva. Și a venit și rândul camerei noastre. Și de la etajul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dar care mai caută totuși un mijloc de salvare. Ne-au Împărțit În grupe... Eram 51 În brigadă și al 51-lea era brigadierul, Însă era nominalizat de ei. Când le venea lista spuneau: „Ăsta este brigadier”. Și s-a nimerit că la noi era un constănțean, Sapeta, un evreu, fost maistru de marină. Înalt, solid, iar noi ne-am ales În grupă cei zece tineri, În parte nominalizați deja de mine mai devreme. Mi-am dat seama la puțin timp
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-a cerut să ieșim din rând și nu ne-am dus spre ei... Am zis: „Stați uniți, aici grămadă, că nu poate să tragă În toți!”. Și atunci au slobozit câinele... Norocul câinelui a fost că nu a fost nimerit cu tarpanul de Gheorghe, că dacă Îl nimerea cred că Îl reteza. Gheorghe era un tip puțin mai săltat, dar aproape pătrat. Muncise atât de mult la cuptor, la forjă, și făcea și două schimburi, pentru că fratele lui, Mihai, făcea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu ne-am dus spre ei... Am zis: „Stați uniți, aici grămadă, că nu poate să tragă În toți!”. Și atunci au slobozit câinele... Norocul câinelui a fost că nu a fost nimerit cu tarpanul de Gheorghe, că dacă Îl nimerea cred că Îl reteza. Gheorghe era un tip puțin mai săltat, dar aproape pătrat. Muncise atât de mult la cuptor, la forjă, și făcea și două schimburi, pentru că fratele lui, Mihai, făcea liceul la seral. Și el lucra ca Mihai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dă-i drumul În spate! Dă-i drumul În spate!”. Adică să Încarce cât mai mulți. Unul dintre sigheteni, Costică Radu, când o urcat În camion, ia o botă din asta zdravănă, un ciomag pe spate, dar lovitura l-o nimerit În raniță, cum era cu ea În spate. N-am să uit niciodată momentul... Se oprește, se pune cu mâinile În șolduri și zice: „Mai dă o dată!”. (râde - n.n.) Ăsta o prins bota cu amândouă mâinile, da’ când să lovească
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avut noroc că am prins Gherla după ce s-o făcut greva foamei... Pe urmă, gardienii stăteau cu bâtele de-o parte și de alta și, când Îi duceau la plimbare câte 10-15 minute, apăi Îi loveau pe care cum Îi nimereau. Și când se Întorceau la fel... Și la Aiud, când am fost eu, am avut parte de izolare... Atunci Koller a introdus și el bătaia... Am auzit că mai trăiește prin America. Atunci ori Îl băga la izolare pe deținut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe rând? Păi, noi eram Înșirați În fața priciului, ăștia noii veniți... Ăia vechi stăteau acolo, cei care fuseseră bătuți. Și ei din față ne băteau. În grup, așa dădea, nu alegea, că pe mine sau pe ălălalt... Dădea cum se nimerea. Ce s-a Întâmplat după această primă tură de bătaie? A Început munca de lămurire... Ne-a ținut un discurs În care ne spunea că am fost niște bandiți și că plătim pentru faptele pe care le-am făcut, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era potop mare era pericol de evadare, că nu se vedea la doi pași, și atunci te ținea „pe cracă”... Și ce să facem și noi? Atunci țineam prelegerile... Pe câte niveluri erau „crăcile”? Craca avea trei nivele. Eu am nimerit În pat cu unu’, Korpas, frontierist, care a venit din Germania Occidentală. Stăteam sus la cucurigu’ și, cum era făcut tavanul din balegă de cal cu pământ, crescuseră niște ciuperci, pălăria-șarpelui, și se Întorseseră În sus, așa ca niște candelabre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sănătății mele, pe care o bănuiesc a nu fi prea bună, mă neliniștește și mă indispune. Prefer deci să evadez, decît să mă macin în griji care s-ar putea - sper eu - să nu aibă temei. Uimitor ce le mai „nimeresc” comparatiștii noștri! într-un articol despre real și imaginar, Roxana Sorescu, cercetătoare la Institutul „G. Călinescu”, afirmă, între altele, că Lumea în două zile e o „replică expresă” la Pe strada Mîntuleasa și la Noaptea de Sînziene de Mircea Eliade
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căci, din cele opt referate externe, dna Silvia Buțureanu, decanul Facultății de Filologie, a citat doar partea finală dintr-al meu, în care formulam o serie de observații bibliografice! La Casa Universitarilor, unde ne-am dus pentru „masa festivă”, am nimerit lîngă Pompiliu Marcea, de la care am aflat cu surprindere că a predat mai mulți ani în Franța și în R.F. Germania. „Lecțiile” lui din „Scînteia” nu numai că nu lăsau să se întrevadă așa ceva, dar, pur și simplu, mi-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îmi dau seama că n-am organizat bine procesul de producție!” etc. *S-au împlinit cinci ani de la 20 iulie 1978, cînd am fost operat de tiroidă (ablațiunea unei părți din glandă). Oare trăiesc toți cei cu care m-am nimerit atunci în salon? Colonelul era septuagenar, profesorul de horticultură Marin Neagu avea 68 de ani, Păsărescu - aproape de pensie, Hîncu. Doar morarul din Urziceni era tînăr. *Nicu mi-a vorbit, înăbușindu-și un oftat, despre „zidurile groase ale singurătății”. Deși poate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ținute la festivitatea de deschidere a anului școlar la Liceul „G. Bacovia”. Termenii cel mai frecvent auziți erau din vocabularul economic (investiție, beneficiar, procente etc.). Nimic despre educație. Excepția a constituit-o un absolvent, care a vorbit liber și a nimerit nota justă în cîteva momente. La sfîrșit, elevii au încercat, dar fără succes, să cînte prima strofă din „Gaudeamus igitur”. Lîngă mine, cineva a făcut observația: „Se vede că le lipsește profesorul de muzică!” „și cel de latină!”, am adăugat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doar l-a desenat! Anecdota a plăcut, astfel că, printre aplauze, cineva a strigat „Bravo!”. Mimînd modestia, E.V. a ținut să-mi precizeze că și-a compus cuvîntul „doar cu jumătate de oră înainte de a veni la expoziție”. „Lasă, ai nimerit-o bine - i-am zis. Poate, dacă stăteai mai mult, nu ieșea așa, ci dimpotrivă, îl stricai”. Constrîngerile materiale aduc vrajba în casă, dar de unele crize nu-s vinovate numai ele. Mai e, desigur, și altceva, sau altcineva. Ideea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
distrugi cu gelozia ta”, i-ar fi spus nevastă-sa. Citînd-o, adăuga imediat: „Am s-o distrug, căci sînt dur!... Ha, ha, ha! Vrea să fugă din tîrgul ăsta, dar n-are unde!...”, se amuza sadic. Aveam senzația că am nimerit într-un „happening”. Uneori îmi venea să rîd, alteori mă emoționam de anumite vorbe. M-am despărțit de el la intersecția de lîngă Policlinică, sfătuindu-l să se ducă acasă și să fie rezonabil. „Sînt sigur că M. nu-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
voce sugrumată de emoție, Ioan Petru Culianu a vorbit la timpul trecut (BBC, 4 decembrie 1987) despre Constantin Noica. Am luat (forma mea de omagiu) prima sa carte care mi-a venit sub mînă, ca să recitesc cîteva pagini. S-a nimerit să fie Despărțirea de Goethe: o „poveste” scrisă de un gînditor, care curge lent, asta pentru că sînt narate idei: „în orice mare despărțire este un dram de nebunie, spunea Goethe. De ce trebuie totuși să ne despărțim de el? Din două
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu cele despre Calimandric, al cărui imitator perfect este. Ultima despre acest „personaj” (multora simpatic, nu și mie) e următoarea. Venit cu întîrziere și băut bine la recepția dată de Comitetul Județean participanților la un simpozion al naturaliștilor, C. a nimerit în fața academicianului Radu Codreanu și a soției acestuia, care, la un moment dat, a făcut observația că nu se atinge de vin, crezîndu-l un timid. „știți, doamnă, - i-a răspuns bătrînul cotoi, cu afectare, umezindu-și buzele - noi oamenii politici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care fac parte, compusă din 30 de inși, are dreptul la 3 (trei) pungi de carne. Ca să nu ne certăm, maistrul a hotărît să tragem la sorți. Pînă acum au luat 4, am mai rămas 26. Poate de data asta nimeresc eu biletul cîștigător: să am ce mînca de 1 Mai»”... V. tace, își suge zgomotos saliva, întinde gîtul în stînga și în dreapta, așteptînd să vadă cum reacționez. „Nea Jenică - îl asigur -, la ceea ce mi-ai povestit nu trebuie nici un sos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întîlneam, pe lîngă salut, schimbam de fiecare dată și cîteva impresii. Era un bărbat scund, rotofei, cu mers legănat, de cocotă. Privea cu siguranță în ochii interlocutorului și, inflexibil, nu se abătea cu un cuvînt de la convingerile sale, dacă se nimerea să fie în contradicție cu el. Avea reputația de excelent specialist („cel mai bun radiolog din Bacău”), dar și pe aceea de dur, care nu-și cruță bolnavii cu diagnosticele. Prin devotamentul cu care a lucrat pînă în ultima zi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întreprinderii comerciale de mărfuri industriale a trimis pe o vînzătoare să-i aducă săpunuri, deodorante etc. „de import, dar ieftine”. Asta, în loc să ajungă la Vochița, a ajuns la Natalița, cealaltă femeie-secretar, și lucrurile au fost luate de cine s-a nimerit de față. Fiind acolo, el însuși n-a scăpat ocazia să ia cîteva. Numai că, la plecarea din sediul partidului, hop, a apărut Vochița, care aflînd cele întîmplate, a făcut-o proastă pe vînzătoare și a recuperat ea însăși de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Trăsnea - fost angajat ca dascăl de către băneasa Anastasia Cichirdik - În 1854, pe seama bisericii Începute a se zidi În 1852 - pe moșia „D-sale” Lămășeni. Totodată, vor aduce și fotografiile ce așteptam. Dar, nu-i cum se gândește, ci cum se nimerește. Săptămâna trecută, poșta ne-a adus plicul cu fotografiile - pentru care mulțumim și rămânem Îndatorați, iar un alt plic - răspuns de la Suceava. Ambii expeditori ne-au dat adresa către care să fie Îndrumată... pălăria: Iași. 202 Pe lângă prof. Ion Arhip
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
August i-am scris din nou câteva rânduri de urări. Eu aci nu am dus-o prea bine În acest an și săptămâna trecută am fost chiar rău de tot, Încât am apelat aci la un doctor, care s-a nimerit să fie priceput În boala de care sufăr eu. Aștept de la mata un răspuns cu serbarea lui Ciurea. Cu prietenie d-nei și D-tale de la soția mea și de la mine M.V. Pienescu 8 C.P. Buc., 12 oct. 1973 Dragă D-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de mirare că funcționarii superiori ai acestei organizații sunt la curent cu situația schimburilor de mărfuri și proiectelor de colaborare tehnico-industrială cu țările în care în anii aceștia, sub ochii noștri, se desăvârșește revoluția socialistă, ca, de pildă, în România. Nimerisem la conferință deoarece, după ce m-am pensionat, am tradus în repetate rânduri materiale importante din și în românește pentru, să zicem, domnul Peter care, printre altele, se ocupă și de dezvoltarea schimburilor cu România. Într-o pauză a conferinței domnul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
căruia i se prezicea moartea. Iar la telefon i se spune că și securiștii români, la fel ca cei din Polonia, au la dispoziție lacuri de acumulare foarte adânci. De la Piața Romană, aproape de linia tramvaiului 26, prin Strada Povernei, se nimerește în str. General Coandă, fosta Pietății. Aici se află fortăreața cu porți înalte care adăpostește sediul filajului Securității, iar pe stradă staționează mai mereu tunuri cu apă menite să-i împrăștie pe bucureștenii care, eventual, s-ar aduna prea mulți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că autoarea nu Își propune o perspectivă globală asupra operei lui Kundera, ci ia În discuție, rând pe rând, textele acestuia. Dar, așa cum vă spuneam, În clipa de față, metoda aceasta analitică nu mi se mai pare chiar atât de nimerită; În sfârșit, trebuie să mai cumpănesc puțin lucrurile. Mă simt vinovat, Nicki, nu numai pentru faptul că nu v-am mai scris de atâta vreme, ci pentru că am Întârziat, totodată, să-ți trimit cartea lui Cornel Ungureanu despre Mircea Eliade
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]