7,693 matches
-
din acele vremuri ale începutului republicii populare, de a-i surprinde, pe goldăneșteni, în cele mai jenante ipostaze, astfel încât, femeile și bărbații să fie munciți nu numai fizic, ci și în alte rafinate feluri de tortură. Chicotitul de hiene al oaspeților se intensifica, atunci când, în grupuri de câteva zeci, intrau în casa celor care nu se înscriau în colhoz și constatau că, la domiciliu, nu se afla decât țăranca și copiii săi, urlând și zbierând spăimos, de năvala și de mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
adică Ali Străilaș, când a văzut că ne-am înmulțit în năpastă și nu mai suntem singuri sub ursită și-a sticlit dinții lui albi, iar Corneliu Braiu, cel tânăr, parcă înțelegându-i inima, a șăguit Zicând: poftim! Poftim! Pentru oaspeții lui Ali, curtea-i luminată! Iar noi, ceilalți, i-am dezbrăcat de ce aveau pe ei și le-am stors hainele și i-am urcat sus, pe geamblacul sondei, unde era mai cald, decât la fața apei Și eu, și Enea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
n-a vede, în fața fărădelegilor acelora. Acestea, organele, au procedat conform recomandărilor de partid și de stat, astfel că multe abominabile episoade, din acele vremi, ne vor rămâne ascunse, până dincolo de secolul XXI. (Rânduri necenzurate din Neștiuta Cronică de la Arborea) Oaspeți la Vartolomei Beteagul Mașina, albă ca laptele, cu bot zăbrelit în gratii argintii, se opri sub gard. A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
semn din cap, a tăgadă: Mănâncă fără grijă, pe săturatelea, că asta nu e Koșon! Pe urmă, târziu, foarte târziu, când adormise și bufnița bătrână, care ședea cu chirie în scorbura veche a nucului din partea de la Miazănoapte, Vartolomei își petrecu oaspeții, mânându-i din urmă, cu o cană de vin, umplută pentru a nu știu câta oară, pe care o ducea cu grijă în mâna stângă. Intrară în casa cea mare, camera pentru musafiri, unde Vartolomei sau Trandafira nu înnoptaseră nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici măcar o singură dată în toată viața lor și unde, de la Crăciun și până în primăvară, domnea aroma gutuilor și a perelor pietroase, care se fac, în cele din urmă, așa de moi, de poți să le mănânci numai cu buzele. Oaspeții făcură ochii mari, rămânând cu gura căscată de atâta zestre: clituri întregi de scoarțe, țesute în alesături de lână și împodobite numai cu trandafiri îmbujorați ca focul, perne albe în puf de gâscă și, pe laturi, cu horbotă de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pâine mare, coaptă în cuptor și cu bolta undelemnie. Vartolomei și el a scos, îndată, cana cea de sticlă, cu vin profiriu, din care pureci de argint săreau în sus, de mai bine de-o șchioapă. Turna vinul în paharele oaspeților și spunea păreri: Iarna nu-i ca vara: iarna, viața e mai îndelungată! Dacă, pe Pământ, ar fi numai iarnă, omul ar trăi mai mult. Dar cu mai puțină mulțumire, grăi el, râzând, cum fac oamenii, la hramuri și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Bandă de codoși și de poponari! Ceată de poștărițe! Măcar să vă fi aliniat în careu de front, așteptându-ne, special, pentru când sosirăm noi, boșii! Pufni într-un râs cu hohote, emisar cu rol împăciuitor, provocând urletele de entuziasm ale oaspeților, care se speriaseră cumplit la prima lui manifestare de aparentă ostilitate și de prigonire nemeritată. Întreaga învălmășeală de petrecăreți, ajunși la un grad înalt de turmentare, se buluciră după magnatul complexului de la Sans-Souci, urcând de îndată scările de marmură în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fuseseră deflorate, încă din adolescență, în secvențe tulburi și ținute în secret de ele însele. Încercă să se încadreze episodului, să-și asigure confortul psihic necesar și să se acomodeze pe deplin cu starea de spirit a celorlalți din tagma oaspeților. Fiindcă, în cinstea sa, amfitrionul, care se străduia să-i sublinieze dragostea frenetică, îi convocase pe cei mai tineri și mai stilați argați, angajându-i cu carte de muncă oficială și în regulă, Vladimir începu să tatoneze terenul prin genuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
războiului și ocupația germană a Parisului: Achtung! Groupir! Groupir! Nu sesiză nici un surâs de receptare a șăgalnicei invitații, ci doar unele circumspecte priviri ale damelor cu coafuri platinate și buze senzuale. La un timp, intenționând să majoreze frenezia dragostei față de oaspetele de onoare, amfitrionul, care râdea tot mai dezlănțuit, plesnindu-și șoldurile cu palmele, ca într-un gopac căzăcesc, porunci stewardeselor în sarafane roșii să aducă ditamai muntele de cristaluri pe tăvi de argint și un torent de șampanie veritabil franțuzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acoperite de pânzeturi albe. Ridicându-și cupa de șampanie în zare, Vladimir intonă o nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult mai mult decât ale oaspeților, încheindu-se printr-o prelungită pauză de respirație, aproape ca un râs cataleptic. Bufonii curții de la noul Sans-Souci, un smolit cu nasul într-o parte și confratele său care îl depășea în înălțime cu peste jumătate de metru, se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
somnul chefliilor din sala mare, explodă în specificele lui hohote zgomotoase, răsturnând pe podeaua de parchet lăcuit o întreagă tabla cu pahare. În vremea asta, bătea năprasnic din picioare, nerăbdător să-și recapete suflul. Când își reveni, țocăi răsunător obrajii oaspetelui scump, necunoscut, până de curând, făcându-i cu degetul: Hoțule, te-am zăpsit, aseară, cum te uitai la gagicile adormite și cum numărai efectivul de dame. Nu e timpul pierdut, să știi. Nu lipsește nici una dintre fufe... Că nu pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
special făcute pentru a-i întreține pe cei ce aveau să asiste, în exterior, sub cerul liber și înghețat de iarnă, la dezlănțuirea focurilor bengale. Haida, măi, bandă de codoși și de poponari, ceată de poștărițe! Ciocniți paharele în cinstea oaspetelui nostru! zbiera magnatul de la Sans-Souci, care, ca și în ajun, intonă, mai întâi, la armonikă, apoi și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scrierile utopice și trandafirii ale lui Ilici. Bubuiturile tobei le aminti și petrecăreților și pripășiților din satele de refugiați propagate în primitorul Bărăgan, încă din secolul XIX, de faimoasele înfrângeri ale echipelor de fotbal adverse. La fiecare explozie de artificii, oaspeții de la Sans-Souci se simțeau îmboldiți să urle, ovaționând, întrucât majoritatea dintre cheflii fuseseră, odinioară, oameni de ordine, cu distinctă banderolă roșie pe mână, angajați pentru supraveghere la mitingurile cu flamuri fâlfâind deasupra maselor entuziaste prin cutumă. În mijlocul străzii înzăpezite, înjunghiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zăpada albă. Cu mâini mânjite până la coate de sânge roșu, magnatul de la Sans-Souci își ridică spre asistența extaziată privirile-i înflăcărate: La școala de spițeri, să știți că am făcut numeroase ore de chirurgie, anunță el, spre a răspunde admirației oaspeților, uimiți de măiestria cu care tăiase baierile groase ale inimii vierului. Băură cu toții, ridicând paharele în onoarea îndemânării maistrului măcelar. Magnatul se grozăvi, răcnind din nou în aerul rece al iernii, cu o indescriptibilă înflăcărare: Vreți să vă fac demonstrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
într-o astfel de stare). Într-adevăr, Vladimir demară vijelios, ca un fotbalist din naționala Braziliei, năzuind, prin noapte și prin zăpadă, în direcția unde bănuia că ar fi halta de la Sans-Souci. Crucindu-se de paraponul nejustificat și de hachița oaspetelui, ce i se păruse blajin, cum se cuvine să fie moldovenii, Bibi Bleotu, abia într-un târziu, se strădui, înjurând furios, să poruncească depistarea șoferului de la jeep, pentru ca să-l expedieze în urma lui Vladimir. Mofturos și sătul de viața asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca și atunci când în liceu se forța să priceapă bazele Calculului diferențial, căută să nu-și tulbure mintea cu împovărări inutile. Până într-un final anume, el rămase unicul dintre cei care nu avură acces la respectiva identificare a provenienței oaspeților din salonul de onoare al restaurantului Bucovina. În mâna unui violonist de ocazie, care luase instrumentul de pe un scaun al orchestrei, ridicând-o la piept cu mână de maestru, vioara suspina în sonuri duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
explică el lui Nae și contribuie la o traducere cât mai exactă a pasajelor din diferite cântări și din diferite texte străine. Peste răgazul a încă trei-patru pahare de scotch, se făcu târziu: după ce mai intonară o dată Shalom Alehem, plecaseră oaspeții din restaurant, se retrăseseră lăutarii, care atâta așteptaseră: să se golească salonul de onoare... Rămăseseră câțiva bețivi și doi ospătari ce erau dejurnă, cu cheile barmanului la ei. Vladimir nu se clintea din fermitatea-i inițială: Am văzut în piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna de aur. Falduri de marmură albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe chefuri, să constate tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în necuprinsul Bărăganului și în resturile Codrilor Vlăsiei. Așteptând la o coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
face cu un șaman, strămoș al șamanilor, care vede lumea prin prisma animismului? se interogă, aparte, Profesorul. Ori, poate, cu un vizionar, dinaintea căruia tainele devin consubstanțiale diafanei materii?... Ca și cum, auzindu-l, s-ar fi preocupat să-l cufunde pe oaspetele său într-o prielnică lumină a aflărilor și devoalării misterelor, Vânătorul vorbi cu o voce care sporea din sine însăși, ajutându-se concomitent prin gesturi elegante și sugestive, comportându-se, sub vârtelnița lui de pene unduitoare, asemenea unui sacerdot, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nevinovată a unui prunc! Rotindu-și cu solemnitate vârtelnița lui de pene colorate prin văzduhul vernil al poienii de pădure, Aborigenul surâse către neagra lucire a ochilor Fetei. Îi spuse cu blândețe: Copilă, fără de rost temătoare, când Albert, prietenul și oaspetele nostru, va urca în lumea lui cu case încălecate una peste alta de pe malurile Săratelor Mări, i se va fi spulberat deja înțelesul a ceea ce aude de la noi; se va ispiti îndelung să-și amintească pravila noastră, dar nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oracol cu forme stranii de consultare, întrebându-se cum de nimic din naturalețea acestora nu se păstrase în felul de a se machia al femeilor moderne? După încă o lulea terminată în fum albastru de reverii, pe când doamna aducea pentru oaspeții din spațiosul living al vilei în stil texan tava cu cești de porțelan de Sèvres, revărsând din ele ademenitoarea aromă a cafelei arabe, esențiala amintire pe care o căuta de atâta vreme începu să i se deslușească în fața ochilor. Apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
posibil! Spune-mi, ma biche! se opri el brusc în fața doamnei sale, care venise, din nou, să vadă ce pozne mai face în starea lui de pelerin în jurul mobilelor din interior. Spune-mi ce invitați avem, acum, în salonul de oaspeți? Îmbufnată de dialogul anterior, doamna lăsă trecerea unor secunde bune, înainte de enumerare: În living, se află câteva dintre prietenele mele, pe urmă, timida poetesă, care, totdeauna, șede, ascunzându-se lângă șemineu, Fernanda cu soțul ei, inginerul feroviar... De asemenea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mi-ai împuiat capul despre Vânătorul tău, cel cu țeasta plină de pene de papagal? Și despre Fata lui, cu cap frumos și suspendat pe o spirală de aramă, se scandaliză doamna. Frivola presupunere răzbi instantaneu în livingul spațios, unde oaspeții, după un episod de precipitate șușoteli, se acomodară cu ideea insolitului colocviu pe care îl propunea Profesorul. Acesta irumpse în living, consultându-și ceasul lui de aur și începând abrupt: Doamnelor și domnilor, vă fac cei dintâi auditori și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele lor pline de pulberile drumului străbătut cu destulă trudă, tropoteau spre umbrosul han al oaspeților de seamă. În locuințele cele simple ale greierilor, răbufniră contradictorii zvonuri și reflexii: Splendidă ocazie să mergem, ca vizită de răspuns, în ospeție la Cetatea furnicilor! glăsuiră chefliii amatori de pleașcă și de pomană, care visau totdeauna, lăsându-le gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Eu mi-s, însumi, stăpânul, așa să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a gerurilor. De aceea, în răgazurile dulci de vreme bună, noi ne dăruim pe de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]