5,006 matches
-
de 24 de ani, micuță, blondă, gălăgioasă. Îi făcea hatârul. Scotea moșul din toate cele. Printre râsete și vorbe goale mi-a spus că are doi copii acasă, la țară, și un soț care o bătea. O singură dată a oftat și-a zis: — Numai eu știu cum am câștigat bani și ce-am îndurat . Povestea că, la început, moșul i-a confiscat pașaportul, apoi i l-a dat doar când ea se obișnuise cu păcătoșenia. Era sigur că nu putea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vorbești românește? am întrebat o. — Da’ cum să nu?! Amesteca trei cuvinte italiene cu două românești și-și frân gea mâinile. Am zgâlțâit-o: — Ei, ce-ai, vorbește normal, că nu pricep! Ai luat-o razna? De unde ești? Atunci a oftat, s-a relaxat, mi-a spus că-i de prin Reșița, dar că pleacă acasă. Apoi iar începea să țipe că are copii și că-i este dor și că ea nu mai poate și că are deja bagajele făcute
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a curs apa mai mult. Seara aș fi vrut să mai citesc în camera mea înainte să adorm. Nu puteam: chiar și pentru cinci minute îmi re proșa că am consumat curent. De câte ori ne așezam la masă, înce pea să ofteze și să se vaite că e balonată, că n are poftă de mâncare, că ar fi bine să mâncăm și noi mai slăbuț, ca să nu pățim ca ea... Tertipuri ca să-ți treacă cheful și ție. Înce peam să mă gândesc
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
principiu eram contra plecării și îndepărtării de familie. Întâmplător, mă aflam odată în preajma unui vecin venit pentru două săptămâni acasă. Toți îl întrebau: — Măi, Mihai, și cum e, mă? E bine, e frumos? — E greu! a răspuns el și a oftat adânc. L-am privit cu atenție pentru că era un băiat vesel și volubil. Atunci s-a înnegurat. Nu a putut spune ce anume e greu. Era întrebat, dar nu putea explica ce greu e să fii singur prin străini. Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
asta în țară, n-aș fi înțeles. Zilele trecute am întâlnit o româncă din orașul meu. Am vorbit, e de trei ani aici, acum și-a adus și fata la muncă, dar doi ani și ceva a fost singură. A oftat și a lăsat privirea în jos: — E! Ce-am mai pățit și eu pe aici! Dar nu spune nimeni ce anume a pățit! Toți ascund pentru că le e rușine să admită că au fost ne voiți să rabde foame, frig
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
că la necaz, la mânie, la supărare cel mai repede îți vin în minte cuvintele limbii tale. Eu vorbesc italiană și cu pisicile, și cu cățelul, și cu florile de pe terasă... Când sunt foarte obosită și, în sfârșit, mă așez, oftez și spun tot cuvinte în italiană. Dar dacă mă lovesc înjur românește. Și-mi vine să râd apoi pentru că o spun cu atâta patos! E ca un medicament miraculos, care mă vindecă pe loc. Scrisoarea 94 Azi am cunoscut o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
rând de teamă că nu va mai putea să se întoarcă. Era înainte de intrarea în Uniune. Înainte să cobor din autobuz, am reușit să-l întreb: — Și după ăștia șase ani de chin ești măcar mulțumit? Ai realizat ceva? A oftat: — Mi-am crescut băieții. Altceva nu mare lucru! Scrisoarea 124 Mă străduiam din răsputeri să par indiferentă la schimbarea unui nou loc de muncă. Maria și Bocio... Știam că timpul trece și speram ca românca al cărei loc îl țineam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
le supravegheze copiii sau să aibă grijă de părinții bătrâni și fără putere vin acasă la părinte. El discută, ia numere de telefon și și notează numele femeii care pleacă și localitatea unde pleacă, intermediază salariul (mereu în favoarea femeii), apoi oftează când o vede plecând din casa lui. Se gândește: „Încă una care muncește!” Padre Leonello pune mare preț pe muncă! La slujbele lui se spune Crezul și în română și, de fiecare dată, se rogă pentru sănătate și spor la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ori ea? Ori Mă iubești mai puțin Decât eu pe tine? Ori Spune-mi ceva nou. N-am mai auzit asta? Bine ați venit la cireș, La tăcerea lui albă, Bunul lui simț Tihna lui. (Cireșul) Doi îndrăgostiți dorm și oftează după "ce nu-i niciodată acum" ( Când), se foiesc "între vise", și e ca și când Se scoală morții Și văd că e chiar adevărat de data aceasta Deși zac la întâmplare Unii lângă alții și aproape din obișnuință Îmbrățișați... Poemul e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
uluiesc încă duplicitatea și superficialitatea unora. LV. Unde te simți mai acasă, la Londra ori la New York? ES. După atâția ani, tot la New York. Când mă duc acasă, mă simt de parcă mi-aș fi ținut mult timp respirația. Pot să oftez din rărunchi și pot vorbi tare, pot fi extrovertită ca toată lumea din jur. LV. A influențat New York-ul imaginile tale poetice? Care e pecetea New York-ului asupra sufletului tău? ES. Zumzăitul traficului pe podul Brooklyn a fost fundalul muzical al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la Tansa și pe vremea când eram copil) Sus la Poarta Raiului Stă Măicuța Domnului, O năframă ține-n mână Și tot plânge și suspină Trec îngerii și-o întreabă De ce plângi Măicuță, dragă? Cum n-aș plânge și-aș ofta Dacă lumea-i foarte rea! Dimineața cum se scoală Nici pe față nu se spală Și începe a face rău Și-a-njura pe Dumnezeu. Taci, măicuță, nu mai plânge Mâinile nu ți le frânge Că atunci când dau de greu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
copii-și lasă Daruri pe la cine-i spune: - Țină-i Domnul, am. La ferestrele de alt-dată An de an veni pe rând: - Ai copii? - Ba nu!- și plânsul Mâ-neacă în gât, iar dânsul Clatină din cap a milă Și pleacă oftând. Dar acum un an, deodată l-auzii că-mi bate-n prag - M-a trimis Sfânta Marie Să- ți aduc un dar și ție, Și te-a scos din sac pe tine Dragul mamii, drag!... "Crăciunul copiilor" de Octavian Goga
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
piciorușele. În sfârșit, păstorii ajunseră în fața staulului și-l găsiră pe prunc stând sărac și palid într-o iesle. Maria și Iosif erau foarte ocupați cu musafirii, pentru că nu numai păstorii, ci și magii au găsit drumul spre iesle. “of, oftă Maria, de-ar putea cineva să-l păzească pe copil de muște, să-i frece piciorușele sau să-i cânte un cântec!” Atunci nătângul sări numaidecât în față. Și când bătu în lung și-n lat că nu se afla
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
aproximativ un minut Vă centrați în prezent pe respirație. Respirați cu ajutorul abdomenului, calm, puțin mai lent ca de obicei. Lăsați să treacă mai multe secunde între fiecare respirație... În câteva secunde, veți inspira foarte amplu și veți expira ca și cum ați ofta cu ușurare. Haideți: ridicați bine pieptul și abdomenul, umpleți plămânii la maximum, blocați aerul câteva secunde... și lăsați să coboare din nou...expirați...relaxând toți mușchii... Foarte bine. Respirați normal, calm. Abdomenul se ridică și coboară liniștit...se ridică și
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
la Tansa și pe vremea când eram copil) Sus la Poarta Raiului Stă Măicuța Domnului, O năframă ține-n mână Și tot plânge și suspină Trec îngerii și-o întreabă De ce plângi Măicuță, dragă? Cum n-aș plânge și-aș ofta Dacă lumea-i foarte rea! Dimineața cum se scoală Nici pe față nu se spală Și începe a face rău Și-a-njura pe Dumnezeu. Taci, măicuță, nu mai plânge Mâinile nu ți le frânge Că atunci când dau de greu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
copii-și lasă Daruri pe la cine-i spune: - Țină-i Domnul, am. La ferestrele de alt-dată An de an veni pe rând: - Ai copii? - Ba nu!- și plânsul Mâ-neacă în gât, iar dânsul Clatină din cap a milă Și pleacă oftând. Dar acum un an, deodată l-auzii că-mi bate-n prag - M-a trimis Sfânta Marie Să- ți aduc un dar și ție, Și te-a scos din sac pe tine Dragul mamii, drag!... "Crăciunul copiilor" de Octavian Goga
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
piciorușele. În sfârșit, păstorii ajunseră în fața staulului și-l găsiră pe prunc stând sărac și palid într-o iesle. Maria și Iosif erau foarte ocupați cu musafirii, pentru că nu numai păstorii, ci și magii au găsit drumul spre iesle. “of, oftă Maria, de-ar putea cineva să-l păzească pe copil de muște, să-i frece piciorușele sau să-i cânte un cântec!” Atunci nătângul sări numaidecât în față. Și când bătu în lung și-n lat că nu se afla
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
o încântă, Vreodată, Ceva mai mult Ca mulțumirea zisă. De-o vorbă clară, Ce altădat N-ar fi putut fi spusă. Și munca strânsă Nu e întreruptă, Căci sunt destui ce vor Să spună „mamă”, Și atâtea mame care mai oftează. La ceas târziu, Se-adună-n jurui șoapte Ce se încheagă în cuvinte Și toate-i mulțumesc, Căci astăzi este Spiritual al doilea drag părinte. Te bucură, femeie minunată, Căci n-ai putea Să nu fii mulțumită, Când toți copiii Ce i-
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și acțiuni din lumea înconjurătoare duc la apariția unor imagini mentale. Astfel, ei reușesc să recunoască persoanele apropiate, obiectele și destinația utilitară a acestora. Viața trăită în preajma auzitorilor îi umanizează” și se manifestă și reacții afective cu semnificație socială: râd, oftează, se bucură, plâng, se întristează, etc. Auzitorul este capabil de analiză acustică fină a elementelor sonore din care sunt formate cuvintele limbii române. Perceperea corectă a vorbirii auzite formează concomitent cu dezvoltarea aparatului verbo-motor și comportamentul verbal. ca urmare în
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
se derulează, zbuciumul sufletesc și durerea voievodului cresc. Ideea aceasta este magistral exprimată de autorul anonim prin relatarea felului În care personajul reacționează după fiecare crimă. La Început se manifestă doar prin oftat și prin cuvintele adresate divinității (,,Brâncoveanu greu ofta/Și din gură cuvânta"/), apoi cuvintele capătă accent de ruga disperată, ca În momentul ultimei crime cuvintele sale să fie Învesmântate În lacrimile durerii nereținute (,,greu ofta/ Și cu lacrimi cuvânta"). De fiecare dată Însă cuvintele adresate sunt aceleași, evidențiind
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
Început se manifestă doar prin oftat și prin cuvintele adresate divinității (,,Brâncoveanu greu ofta/Și din gură cuvânta"/), apoi cuvintele capătă accent de ruga disperată, ca În momentul ultimei crime cuvintele sale să fie Învesmântate În lacrimile durerii nereținute (,,greu ofta/ Și cu lacrimi cuvânta"). De fiecare dată Însă cuvintele adresate sunt aceleași, evidențiind credință nestrămutata În Dumnezeu și În puterea lui: ,,Doamne, fie-n voia ta!". Aceeași fină nuanțare se observă și În replicile personajelor, prin care se relevă atitudinea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
gravură el acoperă cu mâna lumina artificială și de larg consum a lumânării. Pentru antici, mai toate făpturile astea hibride aveau și o parte bună - centaurii erau înțelepți, Sirenele inspirau, Sfinxului nu-i lipsea un anume fair play. − Ah, bărbații! oftă Trees. Ne împroprietăresc cu ceea ce avem deja fără să știm, dându-ne în dar ceea ce au primit tot de la noi. − Ții minte că Minos trebuia să-i sacrifice lui Poseidon taurul superb trimis lui de zeu din adâncul mării? Parșivul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ținându-se departe de autostrăzile supravegheate electronic și traversând în schimb sate și târgușoare atât de tihnite încât și ochiul legii moțăia, toropit, prin ele, în monotona prezență a ordinii păzite de rutină. "Ei, fir-ar mama ei de viață!" oftă flăcăul cu încântare. Altfel se vedea lumea din spatele unui volan de SAAB, mângâiat pe întrecute de aerul condiționat și canapelele de piele ca mânușa. Nu-i mai venea să coboare din mașină de teamă să nu sune pe-afară vreun
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
secretele antigravitației, Rică nu reuși să se ridice la înălțime; și, cum cei din jur îl priveau străpungător cu muchii glaciare, sub impactul lor nemilos orgoliul lui bărbătesc intră într-o imersiune de Titanic înecat impardonabil la mal. "Blestemele Marietei!" oftă cu năduf baiatul superstițios către blonda pătrunsă doar de cântecul în surdină al Sirenelor. Structura adunării rămăsese aceeași ca la intrarea lui în ea: în jurul nucleului angajat într-un vag partenariat erotic se aținea, la doar câteva zeci de centimetri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
încă de venit, de vreme ce doar ea îl împuternicea și desputernicea alternativ, mai mult într-un ritm al netraiului decât al traiului; dar restul combinației se obstina să rămână dincolo de orizont, la ceasul viitor al unei incalculabile conjuncții astrale. − Știu, știu, oftă Bart într-un târziu, sâcâind insistent un bob de mazăre cu furculița. Deși rupți în turul pantalonilor, trebuie să ne jucăm de-a nobilii. Și totuși, Ian, uneori îmi spun că a denunța frauda e cel puțin la fel de necesar ca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]