5,154 matches
-
decât o convertire a misterelor, fără însă a le schimba statutul fundamental. Prin actele sale, cunoașterea apără, de fapt, misterele de o cunoaștere în sens absolut. Adică, ea face fără să știe jocul Marelui Anonim. Cum spune Blaga, în ordine ontologică "cunoașterea individuată e un organ de convertire apologică a misterelor existențiale"196. Argumentația filosofului român urmează, impecabil întreținută. Orice aducere a unui mister existențial în conul de lumină al cunoașterii individuate este numită de către Blaga "revelație"197. Există foarte multe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ei este un capitol de antropologie, iar nu de stilistică sau retorică 216. Metafora este implicatul cultural cel mai amplu al modului uman de existență, care marchează întreaga creație a omului, de la mit și până la cunoașterea științifică, devenind "un moment ontologic în situația ontologică precară a omului"217. Aceasta se naște din permanenta dublă situare a omului în orizontul concretului și totodată al necunoscutului, al misterului. "El trăiește de o parte într-o lume concretă, pe care cu mijloacele structural disponibile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
capitol de antropologie, iar nu de stilistică sau retorică 216. Metafora este implicatul cultural cel mai amplu al modului uman de existență, care marchează întreaga creație a omului, de la mit și până la cunoașterea științifică, devenind "un moment ontologic în situația ontologică precară a omului"217. Aceasta se naște din permanenta dublă situare a omului în orizontul concretului și totodată al necunoscutului, al misterului. "El trăiește de o parte într-o lume concretă, pe care cu mijloacele structural disponibile nu o poate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
trăiește de o parte într-o lume concretă, pe care cu mijloacele structural disponibile nu o poate exprima; și el trăiește de altă parte în orizontul misterului, pe care însă nu-l poate revela. Metafora se declară ca un moment ontologic complementar, prin care se încearcă corectura acestei situații de două ori precară. Admițând că situația aceasta a omului rezultă din chiar ființa și existența sa specifică, suntem constrânși să acceptăm și teza despre rostul ontologic al metaforei, ca moment complementar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se declară ca un moment ontologic complementar, prin care se încearcă corectura acestei situații de două ori precară. Admițând că situația aceasta a omului rezultă din chiar ființa și existența sa specifică, suntem constrânși să acceptăm și teza despre rostul ontologic al metaforei, ca moment complementar al unor stări congenital precare. Metafora nu poate fi deci numai obiectul de cercetare și de analiză al "poeticei" sau "stilisticei", ce figurează în programele școlare; importanța ei se proiectează imensă pe zările meditației. Metafora
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
simplă modalitate a metaforei. În al doilea rând, importanța metaforei este redimensionată: aceasta nu mai e o problemă de stil, ci de substanță, fiind considerată o realitate ce ține de ordinea structurală a spiritului uman. În acord cu dubla precaritate ontologică a omului, Lucian Blaga distinge, în Trilogia culturii, două tipuri de metafore: plasticizante și revelatorii 228. Metaforele plasticizante se nasc în orizontul concretului, dintr-un "neajuns constituțional al spiritului omenesc"229, "incongruența fatală" între lumea concretă și noțiunile abstracte ale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
asuma antinomicul. Dimpotrivă, resping contradicția și tot ceea ce conține sau antrenează contradicții. Dar nu o fac doar în plan epistemologic, ci și metafizic. Principiul identității e instalat de către Parmenide în ființa însăși, ceea ce înseamnă că "imposibilitățile logice sunt totodată imposibilități ontologice"247. Altfel spus, eleații susțin că există doar ceea ce poate fi gândit logic, adică fără contradicții. În baza acestui principiu, ei declară lumea sensibilă sau concretă, cu contradicțiile ei latente, drept aparentă sau iluzorie. Astfel, pentru eleați există numai Ființa
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pentru eleați există numai Ființa, pentru că numai aceasta poate fi gândită rațional 248. De altfel, ea poate fi doar gândită, neputând fi sesizată prin simțuri. Eleații sunt, după câte se pare, primii în istoria filosofiei occidentale care dau logicului valoare ontologică absolută 249. De aici o imagine statică a existenței 250, din care sunt excluse mișcarea și pluralitatea. Pentru ei, Ființa este unică, veșnică și imobilă, adică fără părți, fără goluri și fără transformări. Dacă ar fi mai multe existențe, ar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
naturii la unitatea absolută a naturii ca întreg, căci rațiunea pură ajunge la antinomii, la contradicții ireductibile. Și ideea teologică este viciată, căci toate cele trei argumente pe care teologia rațională le-a adus în sprijinul existenței lui Dumnezeu, argumentul ontologic, argumentul cosmologic și argumentul finalist, sunt demontate ca greșite de către Immanuel Kant. Am să mă opresc acum la cosmologia rațională și la antinomiile pe care rațiunea le produce în legătură cu Ideea cosmologică, căci acestea ne interesează aici. Universul, ca unitate necondiționată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
necunoașterea ci, dimpotrivă, finețea cunoașterii metafizicii indiene l-a determinat pe Blaga să nu recunoască antinomicul transfigurat aici. Argumentul ar fi următorul: gândirea paradoxală simbolică indiană sugerează capacitatea spiritului, prin simbol, "de a străpunge, dincolo de rațiune și limbaj, ierarhia planurilor ontologice, pentru a se uni cu Absolutul"305. Or, Blaga nu era de acord cu acest lucru din chiar premisele filosofiei sale, fapt ce se vede din modul în care a gândit metafora și simbolul. El nu acceptă nici un fel de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Aici, unde cunoașterea catafatică ar fi insuficientă pentru sesizarea realităților-limită (...) și unde pura negație teologică s-ar mărgini doar să sugereze și să prevină confuziile, antinomia apofatică reușește să ne introducă într-un plan de realități unde se întâlnesc antinomii ontologice concrete, pe care le respectă în ființa lor proprie, inexprimabilă (...), dar pe care le comunică totuși efectiv, constituindu-se astfel în categoria fundamentală a unei viziuni spirituale dintre cele mai adânci ..."322. În construcția viziunii mistice lucrează o logică ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândirea tradițională religioasă brahmanică un transfer orientat spre o realitate superioară, o deplasare către transcendent, un salt dinspre realitatea empirică către transcendentul sacru. De la accepțiile religioase ale metaforei s-a trecut apoi, fără o etapă intermediară estetică, la valorizarea epistemologică, ontologică și metafizică. Toate trecerile dintre planuri antinomice, de la sensibil la inteligibil, de la individual la universal, de la unu la multiplu, au fost interpretate ca acte metaforice, astfel încât metafora a fost interpretată mai general ca trecere de la sensibil la inteligibil. "În această
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
structură contradictorie, primite aici cu mare ușurință. Este vorba în primul rând de "spontaneitatea logicului românesc", spune Vasile Bancilă 409, adică o libertate de gândire mai puțin limitată la tipare. În al doilea rând, este vorba de primatul realului, a ontologicului față de logic, care-l face pe omul acestor locuri să admită contradicția atunci când ambii termeni ai acesteia îi par adevărați. Metoda e subordonată realității, exact la fel ca și la Blaga. În sfârșit, dogmaticul e înlesnit de o anumită "toleranță
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
anume ondulațiunea. S-a scris suficient de mult despre acest lucru, astfel încât chestiunea prezenței acestui motiv în inconștientul cultural de aici nu mai are nevoie de argumentare. Voi încerca doar să îl leg de ideea antinomicului. Privită în esența ei ontologică, ondulațiunea este expresia mai plastică a ideii unei legături necesare între doi termeni antinomici care se succed, fie spațial, fie temporal, fără ca actualizarea unui termen să ducă la ruperea legăturii cu opusul său. Ei formează un sistem, cum ar spune
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se succed, fie spațial, fie temporal, fără ca actualizarea unui termen să ducă la ruperea legăturii cu opusul său. Ei formează un sistem, cum ar spune Ștefan Lupașcu. Cu alte cuvinte, motivul ondulațiunii presupune o anume legătură a opușilor, o simbioză ontologică a lor. O a doua trăsătură specifică pentru mentalitatea omului acestui spațiu, pe care am putea-o aduce aici ca argument, este echilibrul, care a fost considerat o "dimensiune generală formală a spiritului românesc"414. Este vorba de o virtute
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
această legendă, care cunoaște numeroase variante pe teritoriul românesc 420, lumea apare drept opera comună a Bunului Dumnezeu și a potrivnicului său, Diavolul. Lucru iarăși extrem de semnificativ este că, în aceste legende, Diavolul nu este creația lui Dumnezeu, "nu depinde ontologic de el", ci este prezent parcă dintotdeauna, "coetern lui Dumnezeu"421. Coparticiparea la crearea lumii și, mai mult de atât, coeternitatea celor două forțe opuse au fost interpretate ca o formă clară de dualism. Dualismul de tipul acesta are, însă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ceva în felul unei lipse ori a unei iluzii. Dimpotrivă, simți că are o anumită subzistență, chiar dacă nu primă în ordinea ființei, o natură aparte și o esență ireductibilă în ea însăși"430. Răul nu mai este valorizat etic, ci ontologic: prezența sa ține de economia creației, de echilibrul lumii. De aceea are un rol atât de mare în creație și apoi în lume. El nu este ceva ce trebuie în cele din urmă îndepărtat, ci ceva veșnic prezent. Cu alte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
apoi în lume. El nu este ceva ce trebuie în cele din urmă îndepărtat, ci ceva veșnic prezent. Cu alte cuvinte, aici răul nu mai este gândit ca rezultat al imperfecțiunii creației sau al păcatului originar, ci este un fapt ontologic 431. Aceste legende populare despre facerea lumii au fost considerate "secvențe narative de o însemnătate ultimă, paradigmatică"432, presupozițiile lor metafizice marcând definitiv spiritualitatea acestor locuri. Astfel, acest dualism ce amintește de gnoze poate fi recunoscut în gândirea filosofilor români
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acestei logici a contradictoriului, într-un expozeu intenționat mai extins, având în vedere puțina atenție de care s-a bucurat până acum această idee în spațiul românesc. Spre final, voi reveni asupra comparațiilor cu Lucian Blaga. Intuiția contradictoriului și modelul ontologic clasic Încă de la primele sale lucrări 452, filosoful francez de origine română avea să intuiască în manifestările istorice ale spiritului ceea ce va forma miezul întregii sale filosofii și care îl va determina să întreprindă o încercare de schimbare radicală a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a contradicției 453. Ștefan Lupașcu așează această idee în opoziție cu o întreagă tradiție filosofică occidentală, marcată de un soi de angoasă a contradictoriului, obișnuită să privească gândirea și lumea ca orientate spre non-contradicție454. Această tradiție este atașată unui model ontologic "substanțialist", de origine aristotelică 455, în care cele ce sunt au o realitate de ordin substanțial, unitară, identică cu sine, fixă și eternă. Lupașcu consideră că acest model ontologic a dat configurația logicii clasice: o logică statică, menită doar să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lumea ca orientate spre non-contradicție454. Această tradiție este atașată unui model ontologic "substanțialist", de origine aristotelică 455, în care cele ce sunt au o realitate de ordin substanțial, unitară, identică cu sine, fixă și eternă. Lupașcu consideră că acest model ontologic a dat configurația logicii clasice: o logică statică, menită doar să expliciteze constituția ontologică definitivă a lucrurilor, o logică a non-contradicției, constituită pentru o realitate ce exclude contradicția. Logica aceasta, cu excepția poate a încercărilor de logică polivalentă, n-a fost
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
origine aristotelică 455, în care cele ce sunt au o realitate de ordin substanțial, unitară, identică cu sine, fixă și eternă. Lupașcu consideră că acest model ontologic a dat configurația logicii clasice: o logică statică, menită doar să expliciteze constituția ontologică definitivă a lucrurilor, o logică a non-contradicției, constituită pentru o realitate ce exclude contradicția. Logica aceasta, cu excepția poate a încercărilor de logică polivalentă, n-a fost contestată niciodată, susține filosoful francez de origine română. Chiar logica lui Hegel, care prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
toate aceste logici, supuse celor trei principii și constituind sectorul pur logic al corpului logico-metafizic aristotelic, prezent ca atare până azi în demersurile instinctive ale tuturor elaborărilor științifice"458. Filosoful francez de origine română respinge această "logică clasică" și modelul ontologic substanțialist aferent, considerându-le inadecvate gândirii științifice moderne. Dacă fizica matematică clasică (galileo-newtoniană) se acomoda acestui model și acestei logici 459, ele sunt complet inaplicabile în microfizică și biologie, unde eterogenitatea este condiția de posibilitatea a existenței. Pentru a putea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fizica matematică clasică (galileo-newtoniană) se acomoda acestui model și acestei logici 459, ele sunt complet inaplicabile în microfizică și biologie, unde eterogenitatea este condiția de posibilitatea a existenței. Pentru a putea realiza o reformă a gândirii, Lupașcu propune un model ontologic relațional, întemeiat pe ideea de energie. Trecută prin filtrul ultimelor experiențe și teorii științifice, realitatea, în structurile ei fundamentale, i se înfățișează cu totul diferit față de cum era zugrăvită în tablourile științifice și filosofice anterioare. Pe scurt, el susține 460
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sensibile impresia de realitate fizică consistentă, numită de obicei "materie". De fapt, ceea ce ne apare ca materie este energie structurată, prinsă în sisteme. Structurarea acestei energii, sistematizarea ei, se realizează în baza unei alte logici decât cea care domina modelul ontologic clasic. În acest punct intervine "intuiția contradictoriului"461 a lui Ștefan Lupașcu: "dincolo de reprezentarea fizico-matematică a fenomenelor naturale, bazată pe datele macroscopice ale experienței și țesând un fel de pânză diafană omogenă și continuă (prin intermediul infinitului matematic), țâșnește de pretutindeni
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]