5,945 matches
-
4). Ritmul "cu totul deosebit" este formula eufemistică pe care autorii o găsesc pentru a descrie întârzierea cronică a societății românești față de occident. Totuși, chiar dacă este unanim recunoscută superioritatea civilizației și istoriei occidentale, mândria patriotă răbufnește în câteva puseuri de orgoliu naționalist. În această cheie poate fi interpretată afirmația făcută de Lambrino et al. (1939), care după ce admit implicit caracterul inferior al istoriei românești, susțin totuși că "de asemenea sunt epoci în istoria noastră, bunăoară aceea a lui Ștefan-cel-Mare, aceea a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nefolositor din punct de vedere științific.Totuși, în ceea ce privește originea sa, "totalitarismul" nu este în nici un caz un termen apărut odată cu războiul rece. Este folosit pentru prima dată de către criticii și opozanții regimului fascist italian, care prezenta unele caracteristici totalitare. Din orgoliu și vanitate, Mussolini însuși a adoptat definiția, pentru a da impresia capacității sale de a construi un regim politic nou și puternic. Fascismul nu a reușit, totuși, niciodată să devină cu adevărat totalitar și este mult mai corect analizabil ca
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
schemele de putere ale unor tineri oameni politici cum eram noi. S. B.: Fiecare își făcea jocul și își apăra teritoriul. D. T.: Da, dar în cazul acesta, al disputei pe CCTS, nu era doar o chestiune de putere și orgoliu, ci și una de natură financiar-contabilă. Dar pentru unii oameni de la UTC am avut și am tot respectul, pentru că și-au văzut de treaba lor, în funcțiile lor. S. B.: În afară de Nagâț, cu care ați avut o relație de amiciție
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
niște scheme care trebuiau umplute cu oameni. Nu erau alternative, nu era societate civilă, aceea era înregimentată, FUS-ul era înregimentat. S.B.: Cu toate structurile acestea, până la urma urmei nu se călcau pe picioare oamenii aceștia, nu erau chestii de orgoliu? D.T.: Exclus! Dimpotrivă, pe de o parte, de sus, de la nomenclatură, trebuia să te bazezi pe cadre de bază, care cam tot aceia erau (verificați, cu dosar, unii fără probleme), pe de altă parte exista și apetitul și dorința nestăvilită
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
model, atunci de unde aș putea eu să știu că acestea sunt plante?” Evrica! Goethe și-a dat seama de marea sa descoperire și simțea nevoia să facă cunoscute toate acumulările sale epocale. În acest sens, plin de fericire și de orgoliu, îi scrie partenerului său Johan Gottfried von Herder, de la Weimar: „ÎȚi încredințez știrea confidențială că sunt aproape de aflarea secretului creării plantelor și că acesta e lucrul cel mai simplu care se poate închipui. Planta arhetipală va fi creația cea mai
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și Isabela au semnat Edictul de expulzare a evreilor din regatul spaniol. Ședința inaugurală a avut loc chiar în Sala Tronului unde a fost semnat actul, iar prezența noastră aici ne-a trezit emoții puternice și nu puține sentimente de orgoliu ca reprezentanți ai statului evreiesc suveran, reîntorși în calitate de cetățeni liberi în cetatea de unde a pornit una din cele mai cumplite campanii de prigonire a poporului evreu martirizat. Simpozionul care și-a propus să dezbată tema despre configurația dorită a păcii
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
că frații plecați în Germania au solicitat drepturile lor. Și din casă și din grădină și din terenul acela valoros. După ce am revenit din Cuba, eram foarte bucuros că ieșenii mă privesc cu multă simpatie. Chiar mi se umflase puțin orgoliul și mă așteptam ca peste tot să fiu respectat. Mai aveam o pîine în casă dar Ucigă-l Toaca mă împinge într-un magazin ca să mai cumpăr una. Mi-a furat pămîntul, țipă un cetățean aflat la rînd. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
noi ortodocșii și catolicii, nu ne bucurăm simultan de Învierea Domnului. Dar nici măcar ortodocșii nu se bucură simultan de sfînta sărbătoare. La fel stau lucrurile și la catolici. Chiar dacă avem aceiași credință și sîntem același neam tot nu ne înțelegem. Orgolii nemăsurate și un fel de înverșunare nejustificată împiedică unitatea în credință și mai ales resping dialogul. Și musulmanii au probleme similare, sau poate și mai și, și intransigența lor produce multă suferință în lume. Am umblat mult prin lume și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încerc să menajez cuplul, să-i stimulez coeziunea, să-i consolidez trăinicia. Las de la mine uneori numai ca să ridic o minge la fileu și să pun în valoare unul dintre soți. De obicei pe el, știut fiind faptul că vanitatea, orgoliul și cocoșenia sînt extrem de dezvoltate la cei care nu au altceva cu ce să se laude. Odată am fost invitat, rugat, somat să mă duc la Gioni și Raluca, doi prieteni în adevăratul sens al cuvîntului. Gioni era primar într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar o mașină? ...se încălzește berea... Da, sigur că da, răspund mecanic. Printre frați (II) Muntele Soratte rămîne semeț de oriunde te-ai uita spre el. Chiar și din comuna Sant'Oreste, cocoțată pe vîrful unui munte ce-și trăiește orgoliul său. Din nord, ca și din sud, din est sau dinspre vest, acest colos de șase sute de metri înălțime domină Tibrul ca un tiran gelos pe supușii săi. Localnicii nu ezită să te corecteze: șase sute de metri și ceva. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asigur că ne vom descurca. Nu vă puteți imagina cît de greu îmi vine să cer acest ajutor. Eu nu l-aș fi cerut în ruptul capului, chiar dacă aș fi murit, ca primar însă am responsabilități și trebuie să las orgoliul deoparte. Cine mai vedea ce scria pe hîrtie? Delegația Primăriei ieșene a fost primită cu onorurile unui șef de stat în vechea capitală a Chinei, orașul Xi'An. Prietenii noștri chinezi erau atenți la toate detaliile și făceau eforturi financiare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care i l-a servit Wilma. Uimirea lui Pedro a fost însă provocată de Wilma dezlănțită. Duduia ca locomotiva în sarcină, țipa și se zvîrcolea de parcă era posedată de diavol. Pedro nu mai trăise așa ceva. În el s-a trezit orgoliul de mascul și a început să dea în clocot. Așa ceva nu mai trăise. I-a plăcut mult, nu credea că el este cel care trebuie să primească o recompensă. Se gîndea chiar că Wilma ar merita un cadou, pentru așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
putea fi să se întoarcă și să te înjunghie cu cuțitul de 10-15 ori, pînă te lua Alah de-a dreapta lui. Deși îți place coniacul și... Dar eu sînt catolic, ca și tine... Pardon, eu sînt ortodox... Care-i diferența? Orgolii preoțești și de o parte și de alta. Dar spune mai departe povestea ta! Am fost cu el la spital. Ce-au vrut să-i facă doctorii îi făcusem deja eu. Le-am spus ce cred eu și au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cronic. Pentru a reuși e nevoie, mai curând, de opusul acestor „calități“. E nevoie de simțul conjuncturilor (fără excese de „acomodare“), de pragmatism (fără abuzuri cinice), de încredere (fără credulitate), de răbdare (fără pasivități obediente), de ambiție (fără egolatrie), de orgoliu (fără vanitate), de tenacitate (fără încăpățânare și îndârjire), de curaj (fără temerități prostești), de concentrare asupra țintei (fără îndârjire). Nu zic că e simplu. Dar se poate! Cunosc tineri care au reușit. Îi felicit și sper să devină modelele ade
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
contemplă, curajos, cantitatea de inavuabil pe care o ascunzi clipă de clipă și ai să vezi că ești un caz „gras“. Ai, în dozaje felurite, toate viciile. Iar dacă nu le ai, îl ai, cu siguranță, pe cel mai grav: orgoliul de a fi virtuos! II. În termeni religioși, viciilor li se spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mânie, tristețe. Dacă totuși, prin strădanie proprie și ajutor ceresc, reușești să scapi de caruselul acestor șase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale sau spirituale) și mândria (trufia, orgoliul), adică sentimentul unei infinite îndreptățiri de sine, iubirea de sine nerușinată, disprețul față de tot ce nu e „eu“. Orgoliul ca treaptă supremă a răului individual poate fi, la rândul lui, obârșie a unei noi circularități. Te simți îndreptățit, prin auto-fascinație
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale sau spirituale) și mândria (trufia, orgoliul), adică sentimentul unei infinite îndreptățiri de sine, iubirea de sine nerușinată, disprețul față de tot ce nu e „eu“. Orgoliul ca treaptă supremă a răului individual poate fi, la rândul lui, obârșie a unei noi circularități. Te simți îndreptățit, prin auto-fascinație, să-ți oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime. Iarăși și iarăși, vârtejul absorbant al viciilor se reconstituie viguros
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un bine neînsemnat poate deveni, prin inducție, o apoteoză. V. Anumite vicii rezultă din practica defectuoasă a virtuților. Unii, de pildă, preferă să nu facă nimic, de frică să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spre cabotinaj și bufonerie e legată, indirect, de păcatul desfrânării: dorința de a seduce, penajul arborat ca o nadă, gluma groasă și vorba deșucheată pregătesc terenul echivoc al concupiscenței. Îndărătul naturilor veșnic bombănitoare, atinse de insom nia spiritului critic, stă orgoliul, buna impresie despre sine. Meschinăria sufletească (pusilanimi tatea) e un aspect secundar al tristeții, al proastei dispoziții. Incapabil să se deschidă generos spre ceilalți, sufletul se contractă, erodat de umori acre și de stupori crepusculare. Obsesia originalității și pasiunea nevrotică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
N-ai încă substanța: ai apetitul, postura, fasonul. „A fi scriitor“ e mica utopie privată a tuturor absolvenților de umanioare. Iar cine scrie vrea să și publice. Figura liceanului solitar, care își umple sertarele fără să aspire la notorietate, fără orgolii și veleități e rarisimă. Toți vor să-și vadă numele pe o copertă. Toți visează la confirmarea tiparului. Gestul de a scrie este, în el însuși, un refuz tranșant al anonimatului. Am văzut tineri pompoși și netrăiți care se sufocă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ar lua din timpul pentru citit!“ - îmi spunea, cândva, un important istoric de artă. Un altul se justifica printr-o aiuritoare prudență: „Dacă scriu și public, mi se fură ideile.“ O cauză semnificativă a neputinței de a scrie e, alteori, orgoliul născător de hiper-exigență. Perfec ționismul insomniac, spiritul autocritic dus până la demolarea de sine sfârșesc prin a paraliza respira ția liberă a verbului. Foaia albă devine, astfel, un memento al riscului de a nu fi la înălțime, o amenințare cu efect
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care și-l dorește ca ființă - hai să-i spunem - civilizată. Altul e pretenția că protejează mediul. Mediul, pentru că orice s’ar spune, totuși până și omul trăiește Într’un loc și a băgat de seamă, trecând de nevoie peste orgoliul de stăpân, că așa ca până acum nu se mai poate. Dar continuă să creadă că poate Împăca capra cu varza, ori să stea și cu slănina În pod, adică cu luxul, dar și cu fasolea, adică mediul, unsă. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dacă ar fi doar atât și ar fi destul. Dar obiceiul e și un act magic, bineînțeles dacă e Îndeplinit așa cum cere tradiția. Prin el, femeia, atât de subtilă, leagă colțurosul bărbat dorit, obligându l, și prin asta salvându-i orgoliul, să facă primul pas. Ca’n Natură, unde maimuța de exemplu, Îl provoacă pe el... Și ceea ce se vede de aproape - adică cauza - sunt doi, alb și roșu, femeia și bărbatul, dar de departe - adică consecința - se vede doar un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
retragerea; precipitată, dar bine motivată. „Meridian“, 16 martie 2001, ora 12,50 23. Mă cheamă Moti. VIII Noaptea, toate pisicile sunt negre. Eu Îmi etalez Însă negreața În plin meridian. Alt semn de evoluție, chiar de premoniție, cum Îmi mângâie orgoliul Cristi. Și știu eu de ce. Puține animale se pot lăuda cu asta. Din câte am aflat, merită laude doar veverița și vulpea. Ah! Era să uit pe verișoara panteră... Ca orice animal, găzduim, În piele și În produsele acesteia, fanerele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică moartea În condițiile În care știți că mai aveți o șansă. Încerc să intru, nu sub pielea, dar În pielea voastră, și astfel vă aflu și o scuză, chiar dacă seamănă a acuzație: sunteți de fapt egoiști. Să vă mângâi orgoliul, cu voia lui Cristi: faptul e chiar meritoriu căci egoismul În care fiecare se individualizează crezându-se superior și, implicit, Îndreptățit la ceva e negentropie, În raport cu altruismul uniformizant și egalitar. Negentropici deci, sunteți promotori ai vieții. Dar, chiar dacă viața unui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]