8,430 matches
-
diferența este determinată de o multitudine de cauze. Concepțiile enunțate sunt foarte apropiate de cele ale economiștilor instituționaliști, cu deosebirea că în cazul de față avem de-a face cu o eliberare voită de dogma raționalistă ce are la bază paradigma lui homo oeconomicus. Recapitulînd în final, iată care sunt principalele contribuții ale lui Janos Kornai: ciclicitatea ca o caracteristică a oricărui sistem economic, caracterul "genetic" al funcționării sistemelor economice, punerea în evidență a interacțiunilor dintre diferite sisteme economice și dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mobilitatea și flexibilitatea caracteristică par să asigure perenitatea capitalismului. Ca Alice în Țara minunilor, alergînd mereu ca să nu fie ajunsă din urmă de peisaj... Capitalismul dispune de un avans considerabil atît față de criticii, cît și față de admiratorii săi. Doctrinele și paradigmele se înlănțuie și se amestecă, fără a-l putea înțelege și explica întru totul. El este în toate, de la elemente dintre cele mai intime pînă la cele mai evidente, metamorfozînd și înglobînd totul printr-o alchimie misterioasă și conducîndu-ne astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
conduce la o repunere în perspectivă și la o reflecție retrospectivă asupra raporturilor istorice ale cuplului sistemic capitalism-socialism. Conceptele de capitalism și socialism sunt deci puternic interdependente și inseparabile în abordarea comparativă a marilor sisteme economice. Janos Kornai invocă o "paradigmă sistemică", în care îi așează împreună pe Marx, Mises, Hayek, Polanyi și Schumpeter, o paradigmă caracterizată prin trei dimensiuni: ideea că toate sistemele au propriile defecte, metoda comparației cantitative și o abordare lărgită oferită de către științele sociale. Trăsăturile esențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cuplului sistemic capitalism-socialism. Conceptele de capitalism și socialism sunt deci puternic interdependente și inseparabile în abordarea comparativă a marilor sisteme economice. Janos Kornai invocă o "paradigmă sistemică", în care îi așează împreună pe Marx, Mises, Hayek, Polanyi și Schumpeter, o paradigmă caracterizată prin trei dimensiuni: ideea că toate sistemele au propriile defecte, metoda comparației cantitative și o abordare lărgită oferită de către științele sociale. Trăsăturile esențiale ale acestei paradigme sunt: relația puternică ce se stabilește între istoria și teoria economică, accentul pus
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în care îi așează împreună pe Marx, Mises, Hayek, Polanyi și Schumpeter, o paradigmă caracterizată prin trei dimensiuni: ideea că toate sistemele au propriile defecte, metoda comparației cantitative și o abordare lărgită oferită de către științele sociale. Trăsăturile esențiale ale acestei paradigme sunt: relația puternică ce se stabilește între istoria și teoria economică, accentul pus pe instituțiile istorice și legătura stabilită între acestea din urmă și modurile de dezvoltare pe termen mediu și lung. În abordarea comparativă a marilor sisteme, chestiunile centrale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
identitate. O astfel de dialectică este, de pildă, la baza reprezentării economiei de piață în tradiția walrasiană, care abordează capitalismul real plecînd de la ecartul său față de modelul pur, adică prin imperfecțiunile sale provizorii. Multidimensionalitatea și interdependența constituie teme esențiale ale paradigmei sistemice, care se îndepărtează cu necesitate de reducționismul exprimat prin "criteriul" ceteris paribus (toate celelalte variabile sunt presupuse constante). O ilustrare în acest sens este dată de relațiile dintre economie și politică. Capitalismul este adesea definit ca sistem economic independent
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cu o orientare net conservatoare. Înlocuitorul lui Lafontaine, Hans Eichel, se situează pe linia tezelor acestei struțo-cămile postmoderne, numite social-liberalism, ce avea încă un reprezentant de frunte în Europa în persoana carismaticului Tony Blair. Această evoluție semnifică o schimbare de paradigmă în politica economică germană. Reducerile de cheltuieli ating și domenii sacrosancte pînă acum, cum ar fi asigurările sociale, inclusiv asigurările de șomaj și pensiile, care nu se vor mai indexa în funcție de creșterea salarială medie, ci în funcție de rata inflației, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dar cu randamente inferioare ratei randamentului intern, pot fi și ele realizate. La nivel microeconomic, această marjă de manevră calitativă permite luarea în seamă a culturii, drept criteriu al proiectelor de investiții și eliberarea de dictatura cifrelor. Miezul tare al paradigmei economice islamice este promovarea justiției economico-sociale. Islamul nu este individualist, ci comunitarian, iar valorile morale sunt predominante, cea mai puternică părînd a fi solidaritatea. Deci demersul economic are un filtru moral. Piața și mecanismul prețurilor nu sunt neglijate, dar preferințele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
bază în sisteme complexe. Informația aceasta nu este un artefact uman, ea este prezentă pretutindeni, indiferent de voința și acțiunea noastră, pe care însă le înregistrează, fiind un factor fundamental în evoluția realității. Știința este astfel condusă spre o nouă paradigmă. "Anomaliile", misterele pe care actuala paradigmă nu le poate explica împing lucrurile într-acolo, devin motoarele acestei căutări. Oamenii de știință investighează noi moduri de abordare, "fabulează" științific și produc idei noi și concepte-cheie care conduc spre o nouă paradigmă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nu este un artefact uman, ea este prezentă pretutindeni, indiferent de voința și acțiunea noastră, pe care însă le înregistrează, fiind un factor fundamental în evoluția realității. Știința este astfel condusă spre o nouă paradigmă. "Anomaliile", misterele pe care actuala paradigmă nu le poate explica împing lucrurile într-acolo, devin motoarele acestei căutări. Oamenii de știință investighează noi moduri de abordare, "fabulează" științific și produc idei noi și concepte-cheie care conduc spre o nouă paradigmă. De fapt, conduc spre o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
paradigmă. "Anomaliile", misterele pe care actuala paradigmă nu le poate explica împing lucrurile într-acolo, devin motoarele acestei căutări. Oamenii de știință investighează noi moduri de abordare, "fabulează" științific și produc idei noi și concepte-cheie care conduc spre o nouă paradigmă. De fapt, conduc spre o realitate pe care marii mistici și înțelepți o cunoșteau încă din Antichitate, și anume, existența unui cîmp cosmic ce leagă totul la un nivel profund, un cîmp care conservă și transmite informația. Fizica cuantică îi
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Mesarovic Mihailo, Theory of hierarchical Multilevels Systems, Academic Press, New York, 1970; Millemann Thierry, Fața ascunsă a lumii occidentale, Editura Pro Editură și Tipografie, București, 2008; Mintzberg Henri, Le Pouvoir dans les organisations, Les Editions d'Organisation, Paris, 1983; Morin Edgar, Paradigma pierdută: natura umană, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași 1999; Morus Thomas, Utopia, Editura Științifică, București, 1958; Mursa Gabriel, Liberalismul, Institutul European, Iași, 2005; Nicolescu Basarab, Transdisciplinaritatea, Junimea, Iași, 2007; Nicolescu Basarab, Ce este realitate?, Junimea, Iași 2009; Nordstrom Kjell
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
modernă, Junimea, Iași, 2008; Strange Susan, State și piețe, Institutul European, Iași 1997; Strange Susan, Retragerea statului. Difuziunea puterii în economia mondială, Editura Trei, București, 2002; Thom Rene, Stabilité structurelle et morphogenèse, Ediscience, Paris, 1972; Tonoiu Vasile, În căutarea unei paradigme a complexității, IRI, București, 1997; Ungureanu Traian, Războiul timpurilor. Declin occidental și asediu islamic; Humanitas, București, 2006; Valier Jacques, Scurtă istorie a gîndirii economice de la Arirtotel pînă azi, Compania, București; Văsceanu Mihaela, Organizațiile și cultura organizării, Editura Trei, București, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi din proximitatea domei lui Dumnezeu. De la nivelul dimensiunii edenice unde protagonistul își satisface nostalgia după entropia-zero, se deslușește fără dificultate spectrul de conotații al seriei intaratextuale a cromaticii.Vom urmări desenul constelației intratextuale (S5) care unește
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fundamental al scrisorilor în proza eminesciană un fel de testament literar accesibil cui știe să caute în sertarul mesei din biblioteca literaturii. În schimb, deși nu este nici epistolă, nici manuscris, secvența autenticistă din [Moartea lui Ioan Vestimie] poate încheia paradigma asumării unei biografii morale și intelectuale, dezvăluită progresiv, intratextual: Aflăm că astăzi, la 7 ore de seară 35, d. Ioan Vestimie a încetat din viață în urma unei violente bătăi de inimă. Nu putem decât să deplângem moartea prematură a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a unui tânăr care, pe lângă un caracter solid și demn de toată încrederea, mai avea un spirit fin de observație și multă dreaptă judecată (Eminescu: 2011, II, 213). Dacă manuscrisul impune cel puțin prin volum scrisorile, ca elemente ce însuflețesc paradigma scrierii autenticiste, sunt desemnate prin substantive cu articol nehotărât (vezi supra), ca și cum, la prima vedere, ar fi vorba despre un lucru secundar. De cele mai multe ori, planul secund se răzbună, în sensul revendicării unui rol mai important decât cel principal. Discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextul rusesc în opera lui Mihai Eminescu. MARIN Demetrio (2004) Eminescu și cultura indiană, traducere de Mirela TALAȘMAN, Iași: Institutul european, Colecția "Eseuri de ieri și de azi". o conceptele de bărbat și femeie MELANCU Ștefan (1999) Eminescu și Novalis (paradigme romantice), Cluj-Napoca: Editura Dacia. o intertextul german (novalisian) în opera lui Mihai Eminescu. MIHĂI-LESCU Dan C. (2009) Despre omul din scrisori: Mihai Eminescu, București: Humanitas. o corespondența lui Mihai Eminescu. MUNTEANU Ștefan (1997) Filosofia indiană și creația eminesciană, București: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
estetic, neobservînd caracterul ireconciliabil, de tip marțial, al antagonismului tragic, riscăm să confundăm tragedia cu alte genuri melodrama și, oricît ar părea de paradoxal, chiar comedia. Dinamica melodramatică se susține tot prin intermediul contradicțiilor (comportamentale, tipologice, etice etc.), în timp ce umorul, motorul paradigmei comice, se naște din același principiu al dichotomiei situaționale, contextuale, structurale etc. (însăși ironia instrument indispensabil exercițiului comic trebuie înțeleasă drept o incongruență între ceea ce se observă și ceea ce se implică în subtextul observației, o incongruență adică între aparență și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prizonierul unui interval mentalist, ale cărui contradicții insolvabile îl depășesc. El nu-și poate asuma schizoidia culturală și, ultimativ, se prăbușește, sub presiunea ei covîrșitoare. În Hamlet, mai acut decît în oricare alt loc din opera lui Shakespeare, se observă paradigma tragediei ca război de formule mentalitare. Subiectul piesei a fost preluat de dramaturg dintr-o veche culegere de cronici medievale Histories tragiques a unui oarecare autor saxon, din perioada cuceririi normande, ascuns în spatele pseudonimului de Saxo Grammaticus. Povestea narată acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de recunoaștere!). Ucigînd-o, sălbatic, pe Desdemona în final și aflînd adevărul, Othello se compară singur cu "indienii primitivi" din Lumea Nouă, văzîndu-se, implicit, drept un "barbar" inapt de "civilizație". În King Lear/Regele Lear, antagonismul cultural se articulează pe niște paradigme simbolice. Tragedia debutează cu gestul scelerat al bătrînului rege, de împărțire a regatului între cele trei fiice. Protagonistul nu-și pulverizează aici doar fundamentul puterii, dar organizează și un veritabil spectacol al declarațiilor siropoase, în urma cărora ia decizii pripite și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu lumea "fragilă" a Doamnei Macbeth, unde copii și exercițiul domestic reprezintă mizele fundamentale. Nu întîmplător, ea sucombă nervos (se sinucide), refuzînd prizonieratul identitar. Conflictul cultural este, prin urmare, baza tragediilor autentice. Orice antagonism ireconciliabil se regăsește ultimativ în interiorul unei paradigme axiologice, de extracție culturală. Marile tragedii shakespeariene demonstrază faptul cu prisosință, impunînd, pînă la un punct, o regîndire a teoriei tragicului. Bibliografie William Shakespeare. The Complete Works. Ed. Avid Bevigton. London: Acott, Foresman and Company, 1980. William Shakespeare. Hamlet. Traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
literatura scrisă în America la vremea respectivă și, chiar mai puțin, cu mentalismul per se al epocii ca atare. Personajele sale suferă, necondiționat, de o alienare funciară (care va deveni explorabilă estetic, în Europa și America, abia după încetățenirea unor paradigme de existență în societăți industrializate, spre jumătatea veacului al XX-lea), intrînd, cu ușurință, în aria tulburărilor psihice și nervoase, a patologicului și pornirilor sangvinare, a sugestiilor oculte și gesticii criptice ș.a.m.d. Eroii mor și învie, sînt diabolici
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în mijlocul satului" (p.17). Universul tradițional al bătrînului continent își asuma ideea finalității implacabile cu seninătate și relaxare. Moartea funcționa, din unghi cultural, ca o componentă inseparabilă a vieții, ajutînd chiar, prin caracterul său imuabil și necondiționat, la derularea în paradigme normale a înseși biografiilor individuale și colective. Schimbările de perspectivă apar spre sfîrșitul secolu-lui al XVIII-lea, odată cu dezvoltarea tehnologiei și ameliorarea condițiilor de trai (ce au determinat, implicit, creșterea mediei de viață în Europa). Treptat, "moartea a început să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
arată că, în programele de americanistică de la marile universități din lume, autorul Corbului rămîne cel mai citit și discutat creator de literatură tradițională!) nu pare, neaparat, un accident istoric. Lumea lui Poe devine, avant la lettre, un construct postmodern. În interiorul paradigmelor sale morbide ne regăsim mai convingător decît, poate, bănuim în intimitate. Bibliografie E.A. Poe Masca Morții Roșii și alte povestirii. Schițe, nuvele, povestiri 1831-1842. Traduceri de Liviu Cotrău ș.a.. Ediția a II-a îngrijită (și revizuită), studiu introductiv, note, comentarii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în frămîntările uzuale ale sistemului concurențial, un avocat isterizat se prezintă în fața naratorului, arătînd o stare de agitație greu de conceptualizat. El îi adresează un reproș oarecum previzibil, care se va dovedi totuși foarte complex, un veritabil mesaj-cheie al întregii paradigme textuale: Sînteți răspunzător de individul pe care l-ați lăsat acolo /.../. /.../ Refuză să copieze acte, refuză orice fel de muncă, spunînd că preferă să se abțină. Refuză, de asemenea, să părăsească biroul" (p. 90). Acesta e noul proprietar al birourilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]