5,088 matches
-
ar fi gândit dacă merita sau nu să mă cunoască. — Ești sculptoriță, nu? zise Gita. — De unde știi? exclamă Janey. — Tu mi-ai zis, acum o mie de ani. Țin foarte bine minte ce-mi spui. Avea o voce joasă; pun pariu că se străduise din greu să capete un registru mai profund. Chiar aveam un dinte împotriva ei. — Sam, uite, e gata mâncarea ta. Mi-am luat bolul, iar Janey și Gita le-au înmânat pe ale lor bucătarului. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ani de zile de la idila lor din timpul facultății, se iubeau ca frații - fie ea era într-adevăr intrigantă nemaivăzută. Și, norocul tău, zise Violet, aruncându-mi un zâmbet șugubăț. Era absolut fantastic în pat acum câțiva ani și pun pariu că a devenit și mai bun cu timpul. Spre surprinderea mea și mai mare, atunci s-a produc declicul. Am izbucnit în râs, dându-mi seama că Violet era pur și simplu adorabilă. Și ea chicotea. —Ei, fetelor! Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oprit la semafor, iar ele au traversat prin fața mea, prima spunând: —O să folosesc chestia asta cu franțuzu’ data viitoare când o să fie pe punctul să-i dea drumul - am să-i strig tare de tot la ureche: PĂCĂTOS NENOROCIT! Pun pariu că o să mor de râs... Culoarea semaforului s-a schimbat. Am demarat și am făcut stânga la McDonald’s înspre Brondesbury, un șir lung de străzi înguste, cu căsuțe strâns înghesuite unele într-altele și mașini parcate pe ambele trotuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
departe ca să-mi dau seama ce marcă sau culoare avea. Îi știți numărul mașinii? zise polițistul care vrusese să dea jos ușa băii. Colegul său era deja în mașina poliției, vorbind rapid prin stație. Am clătinat din cap. Dar pun pariu că știu unde se duce, zisei eu. *** M-am întors sus, unde am găsit o atmosferă cumva mai calmă. Hugo se eliberase din funii și se trântise într-un fotoliu, preocupat de durerea de cap. Când am intrat, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ciocolată, câștigând niște timp pentru a mă hotărî ce să spun. —Sunt aproape sigură că a fost Tabitha, zisei eu, în cele din urmă. N-am nici o dovadă însă. Dar, dacă-i spui că știi că ea a fost, pun pariu că spune tot, ba, pe deasupra, o să facă și o scenă grandioasă, de om care se căiește. Într-un fel, nu-i pasă cât de idioată demonstrează că e, atâta timp cât te are de public. Presupun că e un fel de sindrom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
recunoască propriile fapte. Dar voia să se asigure că toată lumea își dădea seama că Violet e făptașa. De aici și agrafa. Cam slăbuț, într-adevăr, dar merita încercat. O privii pe MM. —Spune-i Tabithei că ai aflat și pun pariu că o să ciripească tot, am sfătuit-o eu. Am băut niște cafea, deși se răcise deja. Nu prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
privirea. I-am aruncat o privire lui Matthew, care stătea lângă ea; încă părea extrem de jenat. —Ți-o spun din instinct. Și eu m-aș baza pe el. MM se uită insistent la mine. —Paul a fost? zise ea. — Pun pariu că el a lăsat mesajul care se presupune că venea de la Matthew, zisei eu, evaziv. N-o avea pe Violet la inimă mai mult decât Tabitha. Dar chiar nu știu cine a sabotat cablul. MM era de-a dreptul nemulțumită de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu fantomele? Spiritele antichității au venit să bântuie prezentul? Făcu un gest înfricoșător, ca de Halloween, cu mâinile. Maggie hotărî să nu ia în seamă mica lui amabilitate. Nu știu să vă spun încă despre ce e vorba, dar pun pariu că explică de ce aceste negocieri sunt în cădere liberă. Recunoaște, domnișoară Costello. Totul, în țara asta nenorocită... Se dezmetici deodată și coborî glasul. — Totul pe-aici e legat de asta. Luă ziarul și, îndoind pagina, îi arătă mozaicul de la Bet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că nu își pierdea vremea, că legătura era reală, când fură întrerupți de un bâzâit care venea chiar de pe masă. Era BlackBerry-ul lui Miller, vibrațiile anunțând un mesaj nou. Poliția israeliană tocmai confirma numele bărbatului ucis noaptea trecută. — Pun pariu că era un negustor de antichități, nu-i așa, domnule Miller? Antichități? Vestigii arheologice? Am dreptate, domnule Miller? Se uită din nou la aparatul portabil, folosindu-se de degetul mare pentru a derula mesajul. Ei bine, nu ai dreptate, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spună ceva. N-o face. Mă privește doar cercetător și, parcă, amuzat. Liniștea este Întreruptă de zgomotul discret al unei uși care se deschide undeva, În dreapta mea. - Mai aveai câteva minute și mă puneai În situația neplăcută să pierd un pariu important, aud dintr-acolo un glas cunoscut. Foarte cunoscut. Nu Întorc capul, nevrând să-i ofer satisfacția de a mă vedea surprins, iar când se așază alături de Wagner, găsesc resursele să o privesc pe doamna psiholog Eveline Fontaine cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de a mă vedea surprins, iar când se așază alături de Wagner, găsesc resursele să o privesc pe doamna psiholog Eveline Fontaine cum nu se poate mai destins și s-o Întreb netulburat: - Și dacă n-aș fi veni, cine câștiga pariul? Magistrul? - Nu, prietenul nostru Zoran. Doctorul Wagner doar a arbitrat. Ai o bilă albă la capitolul corectitudine... Hm, ce scenă aiurită! Îmi lăsasem preț de câteva minute imaginația s-o ia razna, și poftim ce bazaconii culegeam. Concomitent, pe pista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
naivitatea mea, puteam băga mâna-n foc până la umăr că nimeni n-a aflat vreodată de acele Întrevederi și, cu atât mai puțin, de conținutul lor. - Nu vă forțați norocul: singurul care a ieșit cât de cât bine dintr-un pariu cu flăcările a fost Mucius Scaevola; toți ceilalți au murit arși pe rug, și nici el nu cred că se simțea prea bine după Încercare. Very funny, am bombănit În gând, ce să spun, foarte spirituală doamna Sonia Anderson cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conturi în bancă și o colecție faimoasă de timbre (3 „Cap de Bour“, 5 „Carol cu perciuni“ și alte rarități) tocate în câțiva ani (doi? trei?) de avocatul Ianus C., un glaber al generalului Vamake. Totul a pornit de la un pariu între general, dr. Bronstein, decanul Baroului, și tânărul avocat Ianus C. Poate o voi scrie altă dată. Au început să-mi vină teancurile de cărți și de ziare. Trec din ficțiunea dicționarului latin în ficțiunea, mai vie și colcăind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de nume. Toată rezerva națională de talente le băgăm la arta noastră. Te-ai prins? Coperta și pictorialul îl avem de-acu’, e aici, cu noi. Știi ce ocarină are momoloiul ăsta? Obligeană! Faci pleurezie dacă ți-o arată. Punem pariu? Am ridicat din umeri. Nu mă interesa câtuși de puțin. Popa a hohotit. — Stai, profesore, nu te pripi. Nu mai suntem la „Geamandura“. Acu’ eu conduc parada, cum ziceai p-atunci că zicea Ostapu’ ăla al tău. Ia te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
casa de marcat interzisă - nu, nu interzisă: casa pe care nu o folosește nimeni care știe cum stă treaba. Un soi de perversitate din partea mea; o provocare, să-i demonstrez lui Judy că se înșală. Poate ar trebui să punem pariu? Poate că fata uriașă se dovedește a fi cea mai iute și mai agilă fată de la casă dintre toate. Fără să fie pusă la încercare atâta vreme; fără să i se fi dat o șansă; devenind din ce în ce mai plictisită, pierzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și cre’ că-i jenant să-ncerc s-o fac cu Charlie cât dorm ei pe canapea sau undeva. Abia aștept să vină. Au mai rămas doar două săptămâni acum până vine-n vizită cu tipu’ ei ăla nou. Pun pariu că-i superbă - și chiar e! N-aș fi avut niciodată destul curaj să fac ce-am făcut fără Crystal - și n-o să uit asta vreodată. E îngeru’ meu adevărat, io așa o văd oricum. O s-o fac să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ai zis? — Ce? Adică numele meu adevărat? Iubito, tocmai ce ți-am zis, io nu... — Nu - nu la asta mă refer. Vreau să știu de ce dracu’ nu mi-ai zis că ești băiat? De ce mi-ai scris ca fată? Pun pariu că ți-am zis chestii pe care nu le-aș fi zis la un tip. — Nu m-am gândit. N-a fost vreun plan sau ceva de genu’, Stacey, îngerașul meu, promit asta. Doar că s-a-ntâmplat așa: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plătit pentru operație și din astea, da’ pentru el nu-i cine știe ce - are-o grămadă de bani. Sheila zice că cine trăiește în casele alea unde stă el cu nevastă-sa tre’ s-aibă o mulțime de bani. Deci pun pariu că s-a dus înapoi la ea acuma și și-a dat seama ce prostie a făcut c-a venit la mine. Și totuși- l-am distrat, nu? Nu-i ca și cum nu s-ar fi ales cu nimica din relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
noastră? Te pomenești că vor să arunce casa în aer! Florence e inconștientă ca de obicei, doar gura e de ea. Neamul Periețienilor... Papa mă avertizase, dar mie îmi plăcea cum zdrăngăne la ghitară și cum dansează tangou apaș. Pun pariu pe oricât că mâine ne trezim cu Securitatea pe cap. Ăștia află tot... N-or să creadă un cuvânt din povestea noastră. Complicitate ― iată concluzia. Oare la cine să apelez?" Telefonul sună și Miga tresări. Întrebă buimac: ― Cine să fie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scurtu lividă, pe un ton care nu voia să conteste, ci cerșea asigurări. Panaitescu nu-și revenea. Măsura pânzele cu ochi lucioși, îngînînd stupefiat: ― Extraordinar! De 20 de ani... Cine știe cine... ― Sânt ale neamțului care a stat aici! decretă Matei. Pun pariu pe ce vreți! ― Cred că e o cacealma, mârâi Popa abia mișcând buzele umede. Melania Lupu interveni liniștită: ― Nimeni nu și-ar fi bătut capul să ascundă atât de bine niște falsuri. Matei subtiliză expert o țigară din buzunarul lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se așeză călare pe un scaun. Aruncă spre ceilalți o privire înveninată: ― Care din voi e șmecherul? În ochi i se aprinse un licăr sarcastic. Se adresă lui Popa: Cred că n-ar strica să consultăm nițel carnețelul dumitale. Pun pariu că e și Panaitescu pe listă. Fruntea bătrânului se întunecă. ― Tinere, ești un dobitoc! ― Hm, nu atât cât îți închipui. Simțea nevoia să vorbească, să se audă, să-și astâmpere spaima care i se strecurase în vine. Ochii îi alunecară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe care se aruncă să le devoreze, dar nu spre a le pătrunde, ci spre a se regăsi în ele. Este aidoma îndrăgostirii, căreia i te livrezi gol, pentru a te umple apoi de reziduul a ceea ce trăiești. * După Hristos, pariul pascalian e tot ce a putut gândi omul mai înalt despre sine însuși. * Crize de contemplare în gol și tot mai dese. Viața curge lent prin tine, ca un râu de miere fără gust, trupul îți funcționează cu minimum de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
scrie un rând definitiv în viața asta, trebuie să-ți imaginezi mai întâi că ești mort, și chiar să crezi lucrul acesta. Să reușești să scrii ceea ce ar gândi un mort, iată geniul. * Viitorul este întotdeauna fatal, iar fatalitatea cheamă pariul (pascalian) al credinței, semn că din viață nu există decât această ieșire imposibilă. * „Sfârșitul lumii“, catastrofa de care ne-am temut două mii de ani, nu se va petrece. Sfârșitul omului, însă, nu îl vom putea împiedica. Sfârșitul omului va veni
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pentru o posteritate prea costisitoare. * În mod ideal, ratatul rămâne legat de un adevăr ascuns, care, într-un final, ne pune pe toți în aceeași balanță. Perfect încadrat de rigorile Fericirilor biblice, acest nihilist în răspăr a câștigat deja marele pariu pascalian - iar Divinul, așa cum se cuvine, nu poate să nu-și țină promisiunile. Numai că inconvenientul de a se vedea confirmat deja de moartea pasivă în care subzistă face ca ratatul să nu mai viseze la o altă viață, element
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
papură vodă, acum pare că suntem solidari unii cu alții, dar mâine vom începe să fim la cuțite, iar pasul imediat următor va fi războiul deschis, discordia, confruntarea, în timp ce ei, acolo afară, se amuză la adăpost de pericol și fac pariuri în legătură cu timpul în care vom reuși să rezistăm, va fi drăguț cât va dura, da, domnule, dar înfrângerea e sigură și garantată, de altfel, să fim rezonabili, cui i-ar trece prin minte că o acțiune ca aceasta ar reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]