8,364 matches
-
învățământului. Doctrinar, Ghibu poate fi considerat un continuator al pedagogiei herbartiene, în special al elevului acestuia W. Rein. Vladimir Ghidionescu (1878-1948) trebuie considerat unul dintre primii promotori români ai pedagogiei experimentale. Punctul său de vedere în legătură cu utilizarea metodei experimentale în pedagogie este unul mai larg: asemenea metodă de cercetare nu înseamnă experimentul de tip laborator, stricto senso sau observație sistematică și statistică a fenomenelor paideutice, ci ea le presupune în egală măsură pe amândouă: ,,Pedagogia modernă științifică în ramurile ei (...) de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
vedere în legătură cu utilizarea metodei experimentale în pedagogie este unul mai larg: asemenea metodă de cercetare nu înseamnă experimentul de tip laborator, stricto senso sau observație sistematică și statistică a fenomenelor paideutice, ci ea le presupune în egală măsură pe amândouă: ,,Pedagogia modernă științifică în ramurile ei (...) de psihologie pedagogică, de pedologie și de pedagogie experimentală întrebuințează aceste două feluri de metode (...) după natura problemelor ce are a le studia și veghează continuu la perfecționarea tehnicii de cercetări și la verificarea continuă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de cercetare nu înseamnă experimentul de tip laborator, stricto senso sau observație sistematică și statistică a fenomenelor paideutice, ci ea le presupune în egală măsură pe amândouă: ,,Pedagogia modernă științifică în ramurile ei (...) de psihologie pedagogică, de pedologie și de pedagogie experimentală întrebuințează aceste două feluri de metode (...) după natura problemelor ce are a le studia și veghează continuu la perfecționarea tehnicii de cercetări și la verificarea continuă a materialului creat până acum.” În lucrarea Igiena școlarului, publicată în 1924, Ghidionescu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în 1924, Ghidionescu abordează probleme referitoare la dezvoltarea fizică și psihică a copilului, de igienă fizică și mentală, modalități de educare a copiilor cu deficiențe fizice și mentale severe etc. În acest caz, el optează pentru prima oară în istoria pedagogiei românești pentru introducerea fișelor medicale școlare, precum și pentru numirea unor medici școlari. În cadrul Universității din Cluj, acesta a pus în funcțiune un laborator experimental de pedagogie. Unul dintre primii specialiști în psihologie și pedagogie aplicată din perioada interbelică a fost
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și mentale severe etc. În acest caz, el optează pentru prima oară în istoria pedagogiei românești pentru introducerea fișelor medicale școlare, precum și pentru numirea unor medici școlari. În cadrul Universității din Cluj, acesta a pus în funcțiune un laborator experimental de pedagogie. Unul dintre primii specialiști în psihologie și pedagogie aplicată din perioada interbelică a fost Florian Ștefănescu Goangă (1881-1959), rector al Universității clujene, director al Institutului de psihologie experimentală. În această ultimă calitate a fost preocupat de problemele actuale ale psihopedagogiei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
optează pentru prima oară în istoria pedagogiei românești pentru introducerea fișelor medicale școlare, precum și pentru numirea unor medici școlari. În cadrul Universității din Cluj, acesta a pus în funcțiune un laborator experimental de pedagogie. Unul dintre primii specialiști în psihologie și pedagogie aplicată din perioada interbelică a fost Florian Ștefănescu Goangă (1881-1959), rector al Universității clujene, director al Institutului de psihologie experimentală. În această ultimă calitate a fost preocupat de problemele actuale ale psihopedagogiei: psihologia copilului, psihologia deficienților, aspecte legate de psihologia
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
există o conștiință subiectivă (...) socială (...). Primul fel de conștiință este influențat de cel de-al doilea (...). Prin educație se formează mai ușor și mai repede conștiința socială.” Un ilustru profesor de sociologie, Mihail Ralea (1896-1964), autor al unui curs de pedagogie socială susținut la Universitatea din Iași, rămâne adeptul unei concepții sociologice avându-l drept mentor pe E. Dürkheim. Afirmația se justifică prin opțiunea sa față de rolul educației în socializarea primară și secundară a insului uman: ,,(...) copilul nu este un animal
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
aproximativ 90% învățători, aproape 1% profesori în învățământul secundar și aproximativ 2.000 profesori universitari. În învățământul secundar tehnic și profesional își desfășurau activitatea didactică aproximativ 500 dascăli. Opțiunile pedagogice interbelice românești pot fi clasificate în patru mari categorii: o pedagogie clasică, tradițională și individualistă, de factură herbartiană; pedagogia culturii; sociologia educației sau sociopedagogia; un curent de inspirație franceză reprezentat prin pedagogia ,,școlii active” sau ,,școlilor noi”. Curentul herbartian interbelic se regăsește bine conturat în Universitatea din București, avându-l ca
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
secundar și aproximativ 2.000 profesori universitari. În învățământul secundar tehnic și profesional își desfășurau activitatea didactică aproximativ 500 dascăli. Opțiunile pedagogice interbelice românești pot fi clasificate în patru mari categorii: o pedagogie clasică, tradițională și individualistă, de factură herbartiană; pedagogia culturii; sociologia educației sau sociopedagogia; un curent de inspirație franceză reprezentat prin pedagogia ,,școlii active” sau ,,școlilor noi”. Curentul herbartian interbelic se regăsește bine conturat în Universitatea din București, avându-l ca reprezentant de frunte pe G. G. Antonescu și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
își desfășurau activitatea didactică aproximativ 500 dascăli. Opțiunile pedagogice interbelice românești pot fi clasificate în patru mari categorii: o pedagogie clasică, tradițională și individualistă, de factură herbartiană; pedagogia culturii; sociologia educației sau sociopedagogia; un curent de inspirație franceză reprezentat prin pedagogia ,,școlii active” sau ,,școlilor noi”. Curentul herbartian interbelic se regăsește bine conturat în Universitatea din București, avându-l ca reprezentant de frunte pe G. G. Antonescu și discipolii săi. Inițiator și fondator al unui Institut Pedagogic, G. G. Antonescu și-
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de frunte pe G. G. Antonescu și discipolii săi. Inițiator și fondator al unui Institut Pedagogic, G. G. Antonescu și-a exprimat convingerile pedagogice în Revista generală a învățământului, a cărei părinte-fondator a fost Spiru Haret: ,,Studiul curentelor noi în pedagogie ne convinge de necesitatea evoluției și de absurditatea revoluției în producerea fenomenului pedagogic.” Antonescu elaborează astfel o viziune formativ-organicistă în pedagogie. Cel de-al doilea curent, al ,,școlilor noi”/,,educației noi”/,,pedagogiei noi”, pare mult mai complex decât curentul tradiționalist
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
exprimat convingerile pedagogice în Revista generală a învățământului, a cărei părinte-fondator a fost Spiru Haret: ,,Studiul curentelor noi în pedagogie ne convinge de necesitatea evoluției și de absurditatea revoluției în producerea fenomenului pedagogic.” Antonescu elaborează astfel o viziune formativ-organicistă în pedagogie. Cel de-al doilea curent, al ,,școlilor noi”/,,educației noi”/,,pedagogiei noi”, pare mult mai complex decât curentul tradiționalist, prezentându-se sub trei aspecte cu preocupări diferite: pedagogia experimentală și pedologia, școala activă și varianta fenomenului educativ-specific, Psihologia experimentală, reprezentată
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a fost Spiru Haret: ,,Studiul curentelor noi în pedagogie ne convinge de necesitatea evoluției și de absurditatea revoluției în producerea fenomenului pedagogic.” Antonescu elaborează astfel o viziune formativ-organicistă în pedagogie. Cel de-al doilea curent, al ,,școlilor noi”/,,educației noi”/,,pedagogiei noi”, pare mult mai complex decât curentul tradiționalist, prezentându-se sub trei aspecte cu preocupări diferite: pedagogia experimentală și pedologia, școala activă și varianta fenomenului educativ-specific, Psihologia experimentală, reprezentată în epocă prin așa-numita ,,școală după măsură”, inițiată de Ed.
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
revoluției în producerea fenomenului pedagogic.” Antonescu elaborează astfel o viziune formativ-organicistă în pedagogie. Cel de-al doilea curent, al ,,școlilor noi”/,,educației noi”/,,pedagogiei noi”, pare mult mai complex decât curentul tradiționalist, prezentându-se sub trei aspecte cu preocupări diferite: pedagogia experimentală și pedologia, școala activă și varianta fenomenului educativ-specific, Psihologia experimentală, reprezentată în epocă prin așa-numita ,,școală după măsură”, inițiată de Ed. Claparède, l-a avut ca reprezentant de marcă în spațiul românesc pe Vladimir Ghidionescu. Pedagogia experimentală propunea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
preocupări diferite: pedagogia experimentală și pedologia, școala activă și varianta fenomenului educativ-specific, Psihologia experimentală, reprezentată în epocă prin așa-numita ,,școală după măsură”, inițiată de Ed. Claparède, l-a avut ca reprezentant de marcă în spațiul românesc pe Vladimir Ghidionescu. Pedagogia experimentală propunea ca noutate recomandarea de a se întemeia educația și învățământul pe o psihologie integrală, în care accentul urma să se focalizeze pe voință, respingându-se astfel concentrarea pe psihologia filosofică și intelectualistă, așa cum o promovase Herbart. A doua
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pentru școala de șapte ani în 1938 și un altul pentru școala primară în 1933. O altă variantă a acestui curent interbelic s-a preocupat de încercarea de a demonstra specificitatea esenței fenomenului educației. Orientarea sau curentul interbelic românesc, intitulat ,,pedagogia culturii”, concepea educația ca fiind un proces de formare continuă a omului în și pentru cultură, cultura fiind în optica unor pedagogi români o entitate ,,sui-generis” și o virtute de valorizare a potențelor spirituale ale individului, transformându-le în personalitate
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
o virtute de valorizare a potențelor spirituale ale individului, transformându-le în personalitate. O asemenea perspectivă i-a avut ca reprezentanți de marcă pe C. Narly și Șt. Bârsănescu. Curentul culturologic românesc a avut în perioada interbelică trei secțiuni: etnopedagogia, pedagogia vocațională sau a personalității, cea de-a treia variantă reflectând o sinteză între primele două. C. Rădulescu-Motru, deși n-a fost pedagog propriu-zis, prin opțiunea sa este recunoscut drept reprezentant al acestui curent. În opinia sa, există o latură de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
este recunoscut drept reprezentant al acestui curent. În opinia sa, există o latură de etnopedagogie fundamentată la rândul său pe etnopsihologie - ,,știință de bază pentru educarea și pentru conducerea politică a națiunii” - după care se desprinde o altă ramură intitulată pedagogia vocațională, fondată pe filosofia personalismului energetic, al cărei teoretician a fost chiar el. Abordând conceptul de vocație, Motru îl asimila cu o ,,chemare sădită în sufletul fiecărui om de destinul neamului din care face parte, în fiecare popor, o personalitate
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
destinul neamului din care face parte, în fiecare popor, o personalitate, creată de umanitate pentru a împlini ceva pe lume.” Unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai acestui curent, Ștefan Bârsănescu, avea să scrie peste ani despre esența și limitele pedagogiei culturii: ,,Pedagogia culturii a determinat orientarea educației de la un intelectualism abstract și pur livresc, la un proces de dezvoltare și adâncire a personalității umane, prin receptarea bunurilor culturale și pregătirea pentru creație. În același timp însă, ei i se poate
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
din care face parte, în fiecare popor, o personalitate, creată de umanitate pentru a împlini ceva pe lume.” Unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai acestui curent, Ștefan Bârsănescu, avea să scrie peste ani despre esența și limitele pedagogiei culturii: ,,Pedagogia culturii a determinat orientarea educației de la un intelectualism abstract și pur livresc, la un proces de dezvoltare și adâncire a personalității umane, prin receptarea bunurilor culturale și pregătirea pentru creație. În același timp însă, ei i se poate reproșa caracterul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
În același timp însă, ei i se poate reproșa caracterul idealist, metafizic, întrucât pornește de la ideea existenței în om a unor tendințe native după valorile culturii, orientate în mod preponderent spre bunurile spirituale. În fine, în special la începuturile sale, pedagogia culturii se situează pe o poziție atemporală, fără o raportare la epoca contemporană.” G. G. Antonescu, profesor-titular pe Catedra de pedagogie din Universitatea bucureșteană, a desfășurat de-a lungul carierei o bogată activitate didactică și științifică în domeniul educației, aducându
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
tendințe native după valorile culturii, orientate în mod preponderent spre bunurile spirituale. În fine, în special la începuturile sale, pedagogia culturii se situează pe o poziție atemporală, fără o raportare la epoca contemporană.” G. G. Antonescu, profesor-titular pe Catedra de pedagogie din Universitatea bucureșteană, a desfășurat de-a lungul carierei o bogată activitate didactică și științifică în domeniul educației, aducându-și astfel un important aport în literatura pedagogică: Din problemele pedagogiei moderne (1923), Baza pedagogică a reorganizării învățământului (1924), Istoria pedagogiei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
la epoca contemporană.” G. G. Antonescu, profesor-titular pe Catedra de pedagogie din Universitatea bucureșteană, a desfășurat de-a lungul carierei o bogată activitate didactică și științifică în domeniul educației, aducându-și astfel un important aport în literatura pedagogică: Din problemele pedagogiei moderne (1923), Baza pedagogică a reorganizării învățământului (1924), Istoria pedagogiei - doctrinele fundamentale ale pedagogiei moderne (1927), Pedagogia generală (1930), Pedagogia contemporană (1935), Antologia pedagogică (1938). Caracterizat drept un ultim herbartian în plan pedagogic românesc, un moderat în deschiderea școlii spre
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pedagogie din Universitatea bucureșteană, a desfășurat de-a lungul carierei o bogată activitate didactică și științifică în domeniul educației, aducându-și astfel un important aport în literatura pedagogică: Din problemele pedagogiei moderne (1923), Baza pedagogică a reorganizării învățământului (1924), Istoria pedagogiei - doctrinele fundamentale ale pedagogiei moderne (1927), Pedagogia generală (1930), Pedagogia contemporană (1935), Antologia pedagogică (1938). Caracterizat drept un ultim herbartian în plan pedagogic românesc, un moderat în deschiderea școlii spre viziuni pedagogice noi, Antonescu semnifică ,,punctul culminant al asimilării pedagogiei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a desfășurat de-a lungul carierei o bogată activitate didactică și științifică în domeniul educației, aducându-și astfel un important aport în literatura pedagogică: Din problemele pedagogiei moderne (1923), Baza pedagogică a reorganizării învățământului (1924), Istoria pedagogiei - doctrinele fundamentale ale pedagogiei moderne (1927), Pedagogia generală (1930), Pedagogia contemporană (1935), Antologia pedagogică (1938). Caracterizat drept un ultim herbartian în plan pedagogic românesc, un moderat în deschiderea școlii spre viziuni pedagogice noi, Antonescu semnifică ,,punctul culminant al asimilării pedagogiei străine, punctul final al
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]