64,416 matches
-
de interacțiune între personaje, cre`ndu-se momente de dramatism. Premiera a avut o distribuție internat ională, alături de artiști români prezenți în distribuție. În rolul titular a evoluat soprana gruzina Iano Tamar, cunoscută la noi de la Festivalul Enescu, când a interpretat personajul Lady Macbeth din Macbeth de Verdi. Este o soprana spinto-dramatică având datele vocale speciale pentru partitura de Țoșca: accente dramatice, un lirism cu totul deosebit, în spirit verist, fiind posesoarea unor diverse registre vocale pe care și le organizează cu
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
evoluții pe importante scene. A rezolvat vocal actul al II-lea cu profesionalism și onestitate, a interpretat nuanțat celebra arie „Vissi d’arte”, a avut dramatism pe glas, fiind credibilă. Ea trebuie să se adapteze însă concepției regizorului despre acest personaj, care în multe momente capătă o altă viziune față de Țoșca lui Puccini. Baritonul mexican Luis Ledesma, în Scarpia, a demonstrat că posedă o voce puternică, cu un timbru special pentru acest rol, a avut dramatism și culoare, a știut să
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
sau Elisabeta Lipă. Aceștia si-au arătat sprijinul față de momentele grele prin care trece Șerban Huidu, dar au spus că emisiunea Cronica Cârcotașilor trebuie să continue, indiferent dacă Huidu este sau nu prezent. Codrut Keghes, alias Dezbrăcatu, a spus că personajele din Cronică au devenit marcă înregistrată și că în aceste momente lumea îi identifică pe stradă în acest fel. El a adăugat că prezența lui Huidu este importantă, dar echipa ar putea continua și fără sprijinul său direct. Emisiunea a
Doroftei, Elisabeta Lipă sau Teo Trandafir şi-au declarat sprijinul pentru Huidu în ediţia specială a Cronicii Cârcotaşilor () [Corola-journal/Journalistic/24786_a_26111]
-
mai multe bucăți care urmau să fie puse pe panoul-reclamă și să atragă atenția asupra situației animalelor dresate. Ceea ce îi reflectă transformarea. Nu lipsește umorul de limbaj și de situație, deseori creat prin contrast de către câinele Bob. Care e singurul personaj liber și are - față de problemele serioase ale lui Ivan și ale celorlalți - probleme secundare: dormitul pe burta gorilei după o escapadă în lumea largă, ironizarea („încetează să te comporți ca un cimpanzeu!”), autoîncurajarea („Casa mea e peste tot. Sunt o
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
menirea de a asigura călirea maselor pentru a rezista „ofensivei“, imunizarea lor la invazia virușilor străini. Dar indiferent de justificări, orientarea ofensiv-defensivă zdruncina structura umană psihointelectuală, atât de sensibilă. Diformitățile politicii și practicii timpului aveau la origini și conceptul „dușmanului“, personaj fatal, imaginat ca o armată exterminatoare aflată la granițe, deja cu iscoade și formațiuni de desant înlăuntru, infiltrate inclusiv în rândurile partizanilor revoluției. Dușmanul era spânul din basme, cu diferite întruchipări, al cărui rol consta în oprirea ascensiunii lui Făt-Frumos
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
în arta anticilor europeni. nu au ocolit seducția și ispita. Venus Capitolina păstrează o Amănuntele goliciunii trec de oarecare pudoare în timp ce la interdicție la extravaganță. nu mai puțin celebra Venus Admirăm o galerie din Milo apare triumfătoare în impresionantă de personaje seducția și armonia ei feminine, de la cele rafinate și perfectă. Evul mediu a evitat altele „fatale”, până la subiectul, dar pictorii din nudurile de o simplitate Renaștere l-au reintrodus surprinzătoare; nuduri curajos. Evident, s-au servit inocente și nuduri pasionale
Nudul Omagiul frumuseţii feminine. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_82]
-
lume,/ Umblă pe jos, trece prin ape ori urcă spre focul din ceruri,/ Dar voi de nezdruncinat să-l cuprindeți, strângând și mai tare” (Homer, 2012: 61). În Ulysses, nu Telemah „dă buzna” peste Proteu, ci acesta năvălește în subconștientul personajului. El nu mai e o întrupare, ci o reflecție: nesfârșitele metamorfoze ale cuvântului și ale capacității sale de a exprima, cunoaște și transmite un sens. Dacă e să găsim o persoană care să corespundă înfățișărilor în eternă prefacere ale lui
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
masculin) al lui Stephen debutează abrupt, ca și cum ar continua un raționament filosofic, fără a fi preveniți asupra evoluției viitoare a textului. Acesta e „proteic” inclusiv în felul în care e un animal marin de mare adâncime: misterios, derutant și alunecos. Personajul din Odysseia făcea uz de infinitele sale posibilități de a-și modifica înfățișarea și pentru a evita contactul verbal. Stephen, din contră, nu pare să aibă alt scop decât de a deschide o multitudine de subiecte de conversație. Aceasta se
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
permisiile lui caută întotdeauna prietenii - adevărata reconectare la pulsul social întrerupt, nu familia. Un Holden Caulfield ce refuză să se maturizeze, el amână scrisorile către prieteni, la fel cum procedează și cu familia lui de artiști dezbinați. Mama rămâne un personaj aproape negativ, deși ea e cea care, din umbră sau direct, vindecă traseele tânărului răcan, necopt, se vede, și cu adolescența nervilor neîncheiată. Între cele două perspective, asupra lumii stagiului militar și a radiografierii lumii comuniste, discursul este întretăiat de
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
un erou fără voie în deruta generalizată. Contează, așadar, felul în care i se interzice individului, prin farsele destinului, activarea memoriei istorice. De acest timp al neparticipării se ocupă foarte bine Adrian Buz cu asupra de măsură, populându-l cu personaje și excursuri diverse. Chiar dacă cititorul nu reține vreunul, e convins de sinceritatea brută a memorialistului, aparent alergic la ficționalizări: „Nu, în niciun caz nu sunt un personaj din ecranizarea propriei mele vieți. Ci sunt chiar eu, prins întro realitate sordidă
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
se ocupă foarte bine Adrian Buz cu asupra de măsură, populându-l cu personaje și excursuri diverse. Chiar dacă cititorul nu reține vreunul, e convins de sinceritatea brută a memorialistului, aparent alergic la ficționalizări: „Nu, în niciun caz nu sunt un personaj din ecranizarea propriei mele vieți. Ci sunt chiar eu, prins întro realitate sordidă, care nu poate fi ecranizată onest, fără mici înflorituri cinematografice”. O altă tipologie se conturează în roman, cu prelungiri firave din proza scurtă a lui Adrian Buz
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
sordidă, care nu poate fi ecranizată onest, fără mici înflorituri cinematografice”. O altă tipologie se conturează în roman, cu prelungiri firave din proza scurtă a lui Adrian Buz. Prozele din Ultimul capitol (2001) și Zidul moale (2005), chiar dacă neconvingătoare, schițau personaje interesante prin sustragerea lor din social. Antieroii, deci, unii sofisticați, alții rămași întrun anonimat paradoxal. Nu atât prin neimplicare, cât printr-o ciudată resemnare, structurală. Se transmit în 1989 germenii unor atari tipologii și simboluri precum artistul resemnat, tatăl misterios
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
rememorează istoria amănunțit, in slow motion. Dislocat din timpul uniformizant, eul multiplu autorizează biografia să certifice o nouă identitate istorică. Se vede limpede că Adrian Buz a muncit mult la acest roman, însă i-a lipsit forța, precum și substanța unor personaje cât de cât memorabile. La finalul lecturii, alături de plusurile semnalate și de ideea frumoasă a antieroului norocos, rămânem cu impresia unui roman ambițios ce lasă istoria așa cum o știam. Liniar ca un manual de istorie, dens fără adâncimi, masiv fără
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
se pot nutri multe alte proiecte, pe lângă cel menționat mai sus: de pildă, unul despre felul în care cenzura, prin propunerile de „rezolvare” a problemelor, intervenea, cum făcea și critica vremii, în opțiunile autorilor, inspirând sau impunând modificări ale intrigii, personajelor, prezentării lumii și deci viziunii auctoriale, și așa mai departe. Oricum, o carte bogată, informată, extrem de utilă istoricului acestei perioade zbuciumate și încă foarte puțin cunoscută în documentele ei.
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
Ca să scap, să termin. Nu era loc în Franța pentru amândoi. Trebuia să omor o parte din mine. Jumătatea sumbră, neagră. Jumătatea mea barbară. „Umbre urmărind, fugare/ Își poartă omul nenorocul/ De-a tot voi să schimbe locul...”, spune Baudelaire. Personajele dumneavoastră își schimbă des locul, identitatea... Credeți că e o șansă, sau un blestem? Cred că e un blestem, cum zice Baudelaire. Cred că suntem prizonieri. Viața lui Georges este o promisiune. Dacă nu a putut să și-o țină
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
mister. Pentru că nu pot ars pe toate peste noapte când eu aseară ce să fac cu mâinile... să dorm, mă gândesc, cum ar fi dormeam? dacă Geana ar frământa aluatul și * * * mama ar da în bobi. Amețesc de * * * Sunt un personaj. Dar parcă mă învârt legată de o roată. Am amorțit tot stând pe o personajului i-e foame. Ei și? Sunt Mă doare gâtul și-mi frig tălpile. parte. Tresar greu, mă mișc pe și personaje care mănâncă. Și Scot
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
cu mâinile... să dorm, mă gândesc, cum ar fi dormeam? dacă Geana ar frământa aluatul și * * * mama ar da în bobi. Amețesc de * * * Sunt un personaj. Dar parcă mă învârt legată de o roată. Am amorțit tot stând pe o personajului i-e foame. Ei și? Sunt Mă doare gâtul și-mi frig tălpile. parte. Tresar greu, mă mișc pe și personaje care mănâncă. Și Scot un picior de sub plapumă pe partea cealaltă. Spaime. La ce povestea continuă. Și să nu
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
Amețesc de * * * Sunt un personaj. Dar parcă mă învârt legată de o roată. Am amorțit tot stând pe o personajului i-e foame. Ei și? Sunt Mă doare gâtul și-mi frig tălpile. parte. Tresar greu, mă mișc pe și personaje care mănâncă. Și Scot un picior de sub plapumă pe partea cealaltă. Spaime. La ce povestea continuă. Și să nu intri furiș dar ochii mamei văd tot. Mă bun s-o mai scol pe mama? Am niciodată în camera aceea . Avea
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
numesc cartiere.Până și colonia de barăci de lângă gară se cheamă acum cartierul C.F.R. După moartea lui Dej s-au schimbat o mulțime de denumiri. Cinematograful «Gorki» a devenit «Ion Creangă»...” Dar iată evocarea aceleiași lumi făcută și de alt personaj: „Toți alergau după mâncare și din cauza aceasta unii, destul de mulți, se îndopau cu disperare, de parcă ar fi fost ultimul prilej. Magazinele erau goale, dar se mânca mai mult decât atunci când erau pline. Se mânca mult și prost -margarină, parizer sărat
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
Cel care pare cel mai aproape de înțelegerea acestui instrumentar este Ov. S. Crohmălniceanu. Într-o cronică la romanul Unde se odihnesc vulturii (1987), reluată în volumul Al doilea suflu, acesta pune câteva fericite accente: „Romancierul conduce ingenios și destinul celorlalte personaje către o turnură ironică”. Chifu ar fi, așadar, un subtil satiric, ale cărui pase sensibile nu trebuie luate niciodată în serios. Aș adăuga că nici realismul (atât cât e) nu trebuie supraevaluat, îndărătul tuturor situațiilor așa zicând grave aflându-se
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
lumii: faptul că trăim, fără să ne dăm întotdeauna seama, într-un imens conglomerat de povești (reale sau nu, important e că ele există și că ne determină substanțial). De la această observație aproape antropologică trebuie începută lectura. Și, implicit, de la personajul cel mai important al romanului Punct și de la capăt, care nu e nici unul din cei doi „gemeni” spirituali, nici nefericitul doctor Deleanu, nici investigatorul sans gage, care e Valentin Dumnea, ci așa-numitul (și bine numitul) „duh al povestirii”. De
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
ține de palierul generic. Cea de-a doua, particulară, decurge din istoria recentă a Germaniei, care, odată cu Războiul, a avut de înfruntat convulsii dintre cele mai dure: nu mă refer numai la dezmembrare, ci și la sentimentul de culpă colectivă. Personajul lui Schlink e, ca și doctorul Deleanu de aici, un fiu al marii conflagrații. Despre tatăl său nu știe decât că a fost împușcat de naziști. Chestiunea nici nu pare să-l preocupe prea mult până când dintr-un joc al
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
emisiuni cu public real, plătitor de bilete, nu grupuri de figuranți aduși în decorul de studio să aplaude. Autor, compozitor, regizori, actori, producători ne simțeam în echipă, amplificam textul, procedam la improvizații, la actualizări ad-hoc și adresări directe către unele personaje care se conturau între timp pe firmamentul politic. Simțeam încă bucuria descătușării de cenzură care ne stimula creativitatea și spontaneitatea fără a fi atenți nici măcar la gratuitatea unor glume cu care ne copilăream în bucuria de a fi veseli de
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
Abia cu o asemenea luciditate câștigată, ajungeam să-mi propun o prefața la ediția mai scurtă, cea din 2004: „...La începutul cărții va fi o prefață în care spun că este vorba, de fapt, de un roman avându-mă ca personaj principal pe mine în ipostaza de om cu gură mare și slobodă. Capitolele lui descriu, de fapt, avatarurile mele pentru a-mi păstra umorul, în ciuda faptului că, de multe ori, publicațiile care găzduiau "Gura Leului", s-au văzut în situația
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
lui descriu, de fapt, avatarurile mele pentru a-mi păstra umorul, în ciuda faptului că, de multe ori, publicațiile care găzduiau "Gura Leului", s-au văzut în situația de a-mi suspenda rubrica. Romanul chiar s ar putea chema "Avatarurile unui personaj cu gură mare", relatând sau sugerând impactul cu glumeții care încercau să i-o închidă... Astfel, prefața se poate chema "dedesubturile acestei cărți"spre a-i aminti cititorului ce lanț subteran urmărește; în final, chiar voi publica articolele serioase, lipsite
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]