9,309 matches
-
vreau să am declanșatori în preajmă. Uneori vreau doar să mă plimb pe străzi și să văd câini și pisici. Îmi trebuie o altă stare, lipsită de umanitate, o stare organică și totuși diferită. Am spus că nu-mi plac pisicile, dar îmi place să văd cum se bat. Pe urmă o să zic de câini, dar ceva mai încolo, fiindcă are legătură cu Hector. Eram odată pe lângă Unirii, pe o străduță labirintică unde lumea traversa ca să ia tramvaiul, că în rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trebuie decât să se deschidă ușile și or să tăbărască înăuntru, și când colo, ce să vezi, locurile sunt deja ocupate. Nu-i nimic, apar alte conflicte, dar nu vreau să vorbesc despre asta. Ideea e că nu-i interesează pisicile. Dacă văd câini, bine, îi mângâie, le dau oase, comentează negativ politica lui Băsescu, dar cu pisicile n-au ce discuta. Vezi un bătrân cu o pungă de oase, pe care vrea s-o dăruiască unui frate întru existență; acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
locurile sunt deja ocupate. Nu-i nimic, apar alte conflicte, dar nu vreau să vorbesc despre asta. Ideea e că nu-i interesează pisicile. Dacă văd câini, bine, îi mângâie, le dau oase, comentează negativ politica lui Băsescu, dar cu pisicile n-au ce discuta. Vezi un bătrân cu o pungă de oase, pe care vrea s-o dăruiască unui frate întru existență; acel frate e întotdeauna un câine, niciodată o pisică. De ce oare? Păi câinele exprimă credință, blândețe, supunere, dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dau oase, comentează negativ politica lui Băsescu, dar cu pisicile n-au ce discuta. Vezi un bătrân cu o pungă de oase, pe care vrea s-o dăruiască unui frate întru existență; acel frate e întotdeauna un câine, niciodată o pisică. De ce oare? Păi câinele exprimă credință, blândețe, supunere, dragoste necondiționată, limbajul lui e ușor de descifrat (dă din coadă? - se bucură, ține coada în jos? - e trist sau speriat, are urechile ciulite și limba scoasă? - i-e foame, săracul). Pe câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
De ce oare? Păi câinele exprimă credință, blândețe, supunere, dragoste necondiționată, limbajul lui e ușor de descifrat (dă din coadă? - se bucură, ține coada în jos? - e trist sau speriat, are urechile ciulite și limba scoasă? - i-e foame, săracul). Pe câtă vreme, pisica, ce ține urechile ciulite tot timpul, dar asta din curiozitate, pisica e curioasă ceva de speriat, ce să facă bătrânii cu așa o calitate, ei care au văzut totul? Apoi pisica e suplă. Altă calitate complet anapoda. Ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lui e ușor de descifrat (dă din coadă? - se bucură, ține coada în jos? - e trist sau speriat, are urechile ciulite și limba scoasă? - i-e foame, săracul). Pe câtă vreme, pisica, ce ține urechile ciulite tot timpul, dar asta din curiozitate, pisica e curioasă ceva de speriat, ce să facă bătrânii cu așa o calitate, ei care au văzut totul? Apoi pisica e suplă. Altă calitate complet anapoda. Ce să facă bătrânii cu suplețea? Ești suplu când ești tânăr, la bătrânețe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ciulite și limba scoasă? - i-e foame, săracul). Pe câtă vreme, pisica, ce ține urechile ciulite tot timpul, dar asta din curiozitate, pisica e curioasă ceva de speriat, ce să facă bătrânii cu așa o calitate, ei care au văzut totul? Apoi pisica e suplă. Altă calitate complet anapoda. Ce să facă bătrânii cu suplețea? Ești suplu când ești tânăr, la bătrânețe nu mai ai timp, ești casant, nu vrei să-ți amintești de propria slăbiciune. Pe urmă, nu e supusă, e alunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că sunt multe babe care iubesc felinele, dar am zis că la babe nu se pune, vreau să spun: omul bătrân, bărbat sau femeie, care iese pe stradă și hrănește animalele cu resturi preferă să hrănească un câine decât o pisică. Așa stau lucrurile. Poate nu reușesc să aduc dovezi definitive, dar mie așa mi se pare. Nu. Soluția e alta: pisicile pot fi îngrijite ca animale de casă, și atunci să li se dea de mâncare, dar în singurătatea străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bărbat sau femeie, care iese pe stradă și hrănește animalele cu resturi preferă să hrănească un câine decât o pisică. Așa stau lucrurile. Poate nu reușesc să aduc dovezi definitive, dar mie așa mi se pare. Nu. Soluția e alta: pisicile pot fi îngrijite ca animale de casă, și atunci să li se dea de mâncare, dar în singurătatea străzii și a sufletului geriatric filantropia îmbracă exclusiv o formă canină. Mă rog.) Ca să nu mai lungesc, pe străduța labirintică de lângă Unirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în singurătatea străzii și a sufletului geriatric filantropia îmbracă exclusiv o formă canină. Mă rog.) Ca să nu mai lungesc, pe străduța labirintică de lângă Unirii, doi motani se priveau și-și mișcau vârfurile cozilor, mârâind din când în când așa cum fac pisicile, ca niște copii sălbatici. Voiau să se bată. Erau într-o curte, alături de stație, și nimeni din cei prezenți nu se uita la ei. Oamenii lungeau gâtul după tramvai. Motanii continuau să facă tărăboi, dar nu se mișcau. Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bătut când era mic, eu l-am spânzurat, eu am vrut să-l înec... Ce porcărie, ce porcărie! Nu mai vreau. Mi-am pierdut șirul gândurilor. Pe mine mă enerva colegul ăla al meu, și am ajuns să vorbesc despre pisici și câini care mă latră! Mi-am propus s-o iau încet, dar m-am rătăcit în divagații. Aș putea să vorbesc până poimâine dac-o țin în stilul ăsta. Să fac un efort și să mă adun. Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de alături, o vorbă pe care am auzit-o de mii de ori: cui naiba îi pasă? Chiar și el locuiește practic în ghereta micuță de acolo; și-a instalat un pat de campanie, un aragaz, un radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de mama focului că e grea. Nu-i de mirare că fusese așa de nedumerit când am pronunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a fi folosită de actori. Spectatorii nu o puteau observa, dar puteai vedea prin ea foarte ușor, de aproape, exact ca în ferestrele fumurii ale unei mașini. E cineva acolo? întrebă Violet, întorcându-se. Cred că avea o ureche de pisică. Puțin cam spășit, Sally își făcu apariția pe scenă, urmat de Hugo și apoi de mine. Era pentru prima dată când ajungeam acolo, deși Bez îmi făcuse turul clădirii cu câteva zile în urmă; scena era atât de mult înclinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un obsedat compulsiv, săpând podeaua cu mișcări scurte, de om care înjunghie pe cineva. Eram din ce în ce mai convinsă că n-ar mai fi fost morocănos dacă ar fi avut de făcut o muncă fizică, în loc să se fâțâie de colo-colo ca o pisică pe cărămizi încinse. Părea că ia toată povestea cadavrului din canal ca pe o insultă personală. Philip Cantley, traversând scena, se opri să-i spună ceva lui Steve și observai că până și directorul artistic i se adresa cu deferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
petalele clone Vară toridă din asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă stropii arar clipocind - lipăie-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-și închipuie visele lui? Trebuie că erau atât de departe de a le înțelege! Copil fiind, când Tom-Tom mârâia și se agita în somn, îl întrebase pe tatăl lui ce visează câinii. — Nu știu, îi răspunse acesta. Poate că fugăresc pisici, vânează iepuri sau aleargă după poștaș... Poate că au o lume a lor pe care noi nu o cunoaștem. Atunci, stătea foarte cuminte, privindu-l pe Tom-Tom ore în șir, încercând să pătrundă în misterul minții lui și al acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și șușoteau între ei, ca și cum n-ar mai fi existat nimic altceva pe lume, și ai fi putut crede că se întâlneau doar ca să vorbească despre ecuații și să-și petreacă noaptea de veghe rezolvând probleme. Ipocriții! Ea era o pisică în călduri, iar el, un armăsar de prăsilă pur sânge... nu o dată simțise dorința să bată în perete și să-i strige: „Vino aici, și încearcă cu asta!“ Ajunsese atât de obsedat, încât simțise chiar dorința să o pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
treze simțurile. Cea mai bună fasole din Barco de Ávila, cadoul unui preot care e în vacanță în Spania, și cârnați de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era ca și cum zece pisici s-ar fi bătut în burta lui pe când aștepta ora cinei, și apoi erau o sută de pisici, în vreme ce farfuriile aburinde erau de-acum pe masă, iar Monseniorul spunea Rugăciunea de Recunoștință, și o mie de pisici, pe când sufla nesățios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Spania, și cârnați de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era ca și cum zece pisici s-ar fi bătut în burta lui pe când aștepta ora cinei, și apoi erau o sută de pisici, în vreme ce farfuriile aburinde erau de-acum pe masă, iar Monseniorul spunea Rugăciunea de Recunoștință, și o mie de pisici, pe când sufla nesățios, răcind acel lichid roșu și gros în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Era ca și cum zece pisici s-ar fi bătut în burta lui pe când aștepta ora cinei, și apoi erau o sută de pisici, în vreme ce farfuriile aburinde erau de-acum pe masă, iar Monseniorul spunea Rugăciunea de Recunoștință, și o mie de pisici, pe când sufla nesățios, răcind acel lichid roșu și gros în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și simțindu-se ridicol. Avu impresia că și războinicilor li se va întâmpla la fel, după ce s-au târât prostește spre un dușman inexistent. În tăcere, luară în stăpânire tabăra. Nu era un suflet, nici măcar un câine sau o biată pisică abandonată, dar cămara era plină, colibele, pregătite pentru dormit, și cortul mare al lui Planchart, plin de hârtii. — Ce dracu’ s-o fi întâmplat? — Le-a fost frică de yubani... N-a vrut să-l contrazică, dar îi venea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
costum negru pășea În fața lui Tante Gerda sau Onkel Fritz, blocând chiar doar și pentru o clipă, imaginea pulpelor bronzate, musculoase și Îmbrăcate În Lederhosen, În timp ce stăteau la pază pe podul Rialto, În fața porților bazilicii San Marco sau lângă o pisică deosebit de fermecătoare. El locuia acolo, fir-ar să fie, așa că ei puteau aștepta cu pozele lor stupide până ce trecea pe lângă ei, ori puteau duce acasă o fotografie a unui venețian În carne și oase, probabil cel mai apropiat contact, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a faptului că trecuse pe acolo În cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea plecării acasă. Și pisici. Șezând, tolănite, șerpuind În jurul fântânilor arteziene, lingându-se. Pisicile acestea nu vânau, deși șobolani erau cu nemiluita. Îl ignorară, cunoscând orele precise la care veneau oamenii să le hrănească, sigure că acest străin nu era unul dintre ei. Trecu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]