5,084 matches
-
zicea el - și pentru că eu personal nu făceam nimic pentru a-l apăra. (Cum oare?!) Îi era frică, iar frica îl făcea meschin. Dar să nu insist... Eu m-am prefăcut că plouă, dar în realitate toată treaba aceasta mă plictisea într-o măsură destul de mare. Ceea ce mă enerva mai mult nu era ce spunea, ci faptul că o spunea tocmai el. Mi se părea jalnic, și asta mă durea, deoarece ținusem la el pe vremuri sau, cel puțin, o crezusem
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două-trei locuri privilegiate, unde stâncile sunt mai clemente, cobori cu precauție, pândind mișcarea favorabilă a unui val, de-a dreptul în plină mare. În locul acelei avansări lente a oricărei plaje - unde faci cunoștință gradat cu o apă care fie te plictisește, fie te primește cu indiferență mornă, după vreme -, aici marea îți deschide brațele dintr-odată, orice marivaudage preliminar e suprimat. Pasiune instantanee: învăluit din toate părțile, legănat, purtat, mângâiat pe toate fețele, răsturnat, certat, consolat, îmbunat - cu teribilă tandrețe. În timp ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
desfășurarea unei drame asemănătoare: frumosul Neprevăzut sucește mințile și cucerește inimile tuturor personajelor din piesă. și, bineînțeles, odată cu răsăritul soarelui, părăsește vila, lăsându-i pe toți descum păniți de această neașteptată și neîmplinită aventură. 25 ianuarie 1954 Nu mă mai plictisesc cu mine însumi! Aceasta este încă o caracteristică a noii mele stări de spirit. Sunt într-o perioadă etică și absolută. Mă îmbăt de simțământul propriei mele forțe: o anumită gravitate senină, susținută de disciplină interioară și exterioară. În toate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-mi - și cine știe dacă voi avea în sprijinul meu o realizare cât de mică care să mă consoleze în suferința mea de a fi procedat așa cum am procedat? 8 februarie 1954 Orașul asediat de zăpezi... Lucru cert - Kindi mă plictisește! țin la el, știu că este un om foarte bun, îmi face plăcere să-l văd din când în când, însă mă plictisește. Îmi este peste putință să fiu deschis cu el, cu toate că o doresc uneori, iar el abia așteaptă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a fi procedat așa cum am procedat? 8 februarie 1954 Orașul asediat de zăpezi... Lucru cert - Kindi mă plictisește! țin la el, știu că este un om foarte bun, îmi face plăcere să-l văd din când în când, însă mă plictisește. Îmi este peste putință să fiu deschis cu el, cu toate că o doresc uneori, iar el abia așteaptă lucrul acesta. Dar încep să bâigui ceva, din care de bună seamă nu înțelege nimic și în care nici eu nu mă recunosc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o doresc uneori, iar el abia așteaptă lucrul acesta. Dar încep să bâigui ceva, din care de bună seamă nu înțelege nimic și în care nici eu nu mă recunosc... și mă opresc. Cât despre mărturisirile sale proprii, acestea mă plictisesc și mai rău. De ce? E un om pe care chiar dacă nu-l cunoști (și nu este un om obișnuit), îl simți ca pe cineva care nu-ți poate oferi nimic nou. E ceva într-însul care zace! Toate schimbările care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trebuie să fac. 21 aprilie 1954 În viața mea fericirea durează doar cu secundele, cu minutele sau, cel mult, cu jumătățile de oră. În schimb, plictiseala, dezgustul și apatia se statornicesc cu săptămânile și cu lunile... În seara aceasta sunt plictisit și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-o poate răpi (nici chiar eu), mă liniștesc și încep să mă simt aproape fericit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Sfârșit, m-am întors acasă și am dormit, în sfârșit! 27 ianuarie 1955 Nu există valoare umană posibilă fără luptă! Să lupți pentru ce? Pentru cine? N-are importanță: să lupți! 31 ianuarie 1955 Doamne, cât de tare te poți plictisi la Kindi! și cu toate acestea tocmai această plictiseală m-a ajutat să formulez una din principalele caracteristici ale mediocrului în societate: mania detaliilor nesemnificative și neinteresante. Mediocrități - da, în ceea ce îl privește pe Emil (Rieman), care le debitează (cu toate că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
viclean, dar prost în fond - mă lăsă cu câteva foi de hârtie albă în față și ieși, lăsându-mă singur, să scriu o declarație... Am scris-o destul de repede, după principiul înțelept al lui Giglio: il faut toujours nier... Apoi, plictisindu-mă, am făcut înconjurul odăii. O fereastră mare, deschisă, dădea într-o curte interioară și nu avea gratii. Am privit în jos. Era tot la etajul al patrulea ca și fereastra de la institut. Curtea era pavată cu ciment... Fără să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de a trăi! Augustul, din Costinești, Augustei la Vatra Dornei 8 august 1956 Draga și iubita mea Roșcovană, Petia a sosit pe neașteptate duminică și apariția lui m-a bucu rat tare mult, căci altminteri începusem de-acum să mă plictisesc și să mă gândesc la plecare. Acum voi pleca probabil doar pe data de 15. Astăzi l-am văzut pe Mihai. Alerga prin Costinești îm preună cu prietenii săi (Sterică, țoiu etc.) în căutarea unei camere și nu găseau... L
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cum numai în filme am văzut. În toate cele trei săptămâni, citit aproape nimic - câteva cânturi din Eneida - și foarte puțin scris - tabloul al III-lea din Regele, și acela cu chiu, cu vai... Sper însă că a ieșit bine. Plictisit de mare și de ineficiența ei, eu cu Augustul ne-am întors pe neașteptate la București. Iar peste două zile plec mai departe, la munte. Singur, în sfârșit singur! Scăpat de nostalgia chinuitoare a tovărășiilor cu orice preț, stăpân pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scenografie - cu bine-cunos cuta lui soție, creatoarea de costume Gabriela Nazarie, și câțiva alții. Interiorul Camil Petrescu era plăcut, fastuos chiar, bucatele bune, căci Ghighi moștenise de la maică-sa - doamna SergentMa jor Marian - talentul bucătăriei; atmosfera selectă, așa că ne-am plictisit cu toții în modul cel mai distins posibil până pe la orele șapte dimineața, când ni s-a servit tradiționala ciorbă de potroace, semn că ne puteam retrage. În ceea ce mă privește, eu m-am plictisit mai puțin, făcându-mi de lucru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bucătăriei; atmosfera selectă, așa că ne-am plictisit cu toții în modul cel mai distins posibil până pe la orele șapte dimineața, când ni s-a servit tradiționala ciorbă de potroace, semn că ne puteam retrage. În ceea ce mă privește, eu m-am plictisit mai puțin, făcându-mi de lucru cu cei doi mici prințișori pe care, folosind tot felul de cârpe găsite prin casă, îi deghizam, spre hazul întregii adunări, în gingașe domnițe și marchize... Am plecat cu Mihai în zori, pe o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vândut. Seamănă mult cu Anunțul telefonic din România și nu prea, pentru că în interior se găsesc mult mai multe anunțuri directe de genul "Vând aparat foto Sony și canapea piele bej" specifice pentru o societate bogată, care reciclează mult, se plictisește repede de obiecte etc. Dar ceea ce mi-a atras atenția sunt anunțurile matrimoniale. Cum altfel! Cea mai bună cotă o au rusoaicele, prezentate ca "femei simple, autentice, care visează la fericirea familiei". Și încă o mică frază, care ar trebui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bea vinul care rămâne pe fundul sticlelor de pe mese, că fură din măruntele monezi ce constituie bacșișul nostru, al tuturor, este chiar simpatic prin optimismul lui molipsitor și pofta de lui de viață, ceea ce lipsește cu desăvârșire clienților cu fețe plictisite din restaurant. Referent de specialitate la Ministerul Educației Naționale, București 9 septembrie 1999 Back to Romania. Întoarcerea în țară m-a făcut să mă gândesc că asist oarecum la "banalizarea răului", nu foarte departe de sensul pe care îl dă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lucrez ca ajutor de... olar, în atelierul unei elvețience de origine iraniană. Madame Shishiné (accent imposibil pe ultimul né) are un minuscul atelier de olărie în centrul Genevei. Aici se întâlnesc doamnele din lumea bună a orașului (soții blonde și plictisite de "internaționali", adică lucrători în organizațiile internaționale din Geneva) pentru un passe-temps agreabil, împreună cu copii, câini și pisici de rasă. Și mai are doamna un soț extrem de bogat (ca majoritatea iranienilor de aici exilați după căderea Șahului), ce pare a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
așa cum este cazul în Europa. Odată, când treceam pe lângă acest patinoar natural, am auzit în boxele de pe marginea sa trilurile și icniturile muzicale ale Copilului Național al României, manelistul Adrian Copilul Minune. Îl întreb curios pe supraveghetorul arenei, care dormita plictisit în ghereta sa, lângă o ceașcă de ceai cald, de unde are o asemenea muzică. Brusc înviorat, mă întreabă dacă îmi place; fără a mai aștepta răspunsul meu, îmi spune că are un amic român care i-a făcut un album
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și câteva bucați de unt. Gratinați totul într-un cuptor încins. Mai adăugați pătrunjel și serviți totul bine pregătit. Sfatul degustătorului de vinuri: merge un vin roșu din sud sau orice altă apelație de origine controlată (AOC) din Midi-Pyrénées.) Navighez plictisit pe apele tulburi ale Internetului, aterizez pe site-ul unei televiziuni private românești. Ca de obicei când am contact cu ceea ce denumim generic media din România, am impresia că ating fără mănuși un limax urât mirositor, lipicios. Prost gust triumfal
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în mine fetița cuminte, provincială. Singurul viciu căruia m-am abandonat a fost fumatul. Am fumat cu pasiune cincizeci și cinci de ani. Și nu m-am lăsat eu de fumat, ci s-a lăsat fumatul de mine. S-a plictisit de mine și mi-a dat cu tifla. M-a blagoslovit cu un astm. Le invidiez pe femeile care și-au trăit viața. Dac-ar fi s-o iau de la început - convențională utopie - , poate că mi-aș trăi și eu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cunoaște mângâierea religiei. Mă înconjor de oameni tineri - e un soi de vampirism, mă înfrupt din tinerețea și din energia lor. E adevărat, uneori situația mă depășește, dar nu-mi dau voie să obosesc. Nu-mi dau voie să mă plictisesc. Nici să sper, nici să fac proiecte. Știu că timpul mi se com primă văzând cu ochii. Îl văd grafic cum se îngustează în fața mea. Dar refuz să-mi plâng de milă. Mă agăț de orice plăcere. Am devenit, de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ani în urmă, mă aflam în Italia, în chip de turist zelos, împreună cu fiul meu, în vârstă de șase ani, pe care-l purtam prin biserici și galerii de artă. Fără să-mi dau seama că-l oboseam și-l plictiseam. Când l-am dus la Roma, la Basilica San Pietro, i-am spus: „Cred că aceasta este cea mai mare biserică din lume.“ Mi-a răs puns: „Da? Foarte bine. Atunci nu mai e nevoie să văd altele.“ Și eu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
idei inutilizabile, care, în momentele de criză, nu servesc la nimic. A.R. În romanul Darul lui Humboldt ați inclus un foarte interesant eseu de sine stătător despre plictisul vieții moderne. Ar fi corect să spunem că vă arătați personal plictisit de societatea modernă? S.B. Dacă mă plictisește societatea modernă? Nicidecum. Mai curând mă suprastimulează. Dar, la urma urmei, sunt un observator și un istoric, așa că observ plictisitul de moarte al multora dintre contemporanii mei. A.R. Știu că îl cunoașteți
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu servesc la nimic. A.R. În romanul Darul lui Humboldt ați inclus un foarte interesant eseu de sine stătător despre plictisul vieții moderne. Ar fi corect să spunem că vă arătați personal plictisit de societatea modernă? S.B. Dacă mă plictisește societatea modernă? Nicidecum. Mai curând mă suprastimulează. Dar, la urma urmei, sunt un observator și un istoric, așa că observ plictisitul de moarte al multora dintre contemporanii mei. A.R. Știu că îl cunoașteți pe scriitorul Mircea Eliade. Mă înșel sau
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
grefe, la înlocuirea în interior a colților de fier ruginiți cu colți de oțel inoxidabil. Dar Parthenonul e bolnav: de bătrânețe, de timp, de ateroscleroză. Când poveștile cu oameni - prea multe, prea vesele, prea triste, prea frumoase, prea urâte - mă plictisesc, mă gândesc la marmură, la Acropole. NOIEMBRIE ’68 1: „Sunt bolnav... Cred că o nevroză mă va răpune...” (Crowhurst - în jurnalul de bord). 2: Iarba din plastic - spune un prospect comercial american - e superioară ierbii vândute la metru, în mochete
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
trăit o lună într-o cavitate a masivului Audibergue, la 80 metri sub pământ: lecturi din Socrate, Schopenhauer și Dalí, muzică la flaut, jurnal zilnic. „Cea mai serioasă problemă pentru asemenea experiențe rămâne timpul liber... Singură, sub pământ, te cam plictisești.” 8: O fostă „regină a frumuseții” din Amiens, Viviana Ehr, în vârstă de 20 de ani, e arestată și trimisă la închisoare după ce atacase un casier invalid, încercând să-i fure 3.000 de franci. 9: Se constată o resurecție
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]