7,062 matches
-
ți-am spus, face o plimbare. Vei fi acolo la ora 6 împreună cu colaboratorii dumitale. ― Dar... ― Ai răbdare. Ceilalți doi te așteaptă în Grădina Icoanei. A treia bancă pe stânga, intrând prin Pictor Verona. ― Hm! V-ați uitat pe fereastră? Plouă de-o săptămână. Pare cel puțin interesant un tip care ia aer în condițiile astea. ― La 5, 30, exact, vor fi acolo. ― Cum îi recunosc? ― îți vor cere un foc și vor aprinde țigara la filtru. Încă o precizare! Numai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu privirea întunecată. Farurile unei mașini îi prinseră câteva secunde obrazul și Scarlat întoarse capul clipind mărunt. Avea un nas masiv, bine desenat, linia gurii puternică. Sub trenci i se vedea haina de catifea și un tricou gros de lână. ― Plouă, constată cu un zâmbet Ionescu. Celălalt îl examină câteva clipe: ― Ascultă! Ești sigur că nu sîntem nebuni? Inginerul se uită în jur. Parcul pustiu mirosea a frunze moarte, băncile ude străluceau, în spatele ferestrelor luminate ghiceai scene domestice. Era ora când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vânătorul lui Rembrandt dispăruseră. CAPITOLUL VII CAMERA SECRETĂ Un tânăr înalt îmbrăcat într-un balonzaid alburiu trecu pe lângă ei. Păru să-și amintească brusc de ceva și se întoarse luînd-o în direcție opusă. Cristescu îl urmări cu privirea și surâse. Ploua subțire, ploaie citadină, cu bulevarde murdare și pustii, cu câte un câine ud care trece strada pe stop, cu vitrine largi unde manechinele zâmbesc profesional. ― Mi s-a părut o clipă, doar pentru o clipă... ― Știu, făcu placid Azimioară. Semăna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Căsuța cu zorele. ― Ce facem cu șantajul? ― Habar n-am! Aș vrea să-l cunosc pe ăla în stare să-mi dea o idee. Azimioară își coborî privirea. Nu-l văzuse niciodată atât de iritat. Și limbajul îl surprindea. ― Mai plouă? ― Plouă. Pe scări maiorul continuă agitat: ― Cel mai mare ghinion pe care poate să-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu zorele. ― Ce facem cu șantajul? ― Habar n-am! Aș vrea să-l cunosc pe ăla în stare să-mi dea o idee. Azimioară își coborî privirea. Nu-l văzuse niciodată atât de iritat. Și limbajul îl surprindea. ― Mai plouă? ― Plouă. Pe scări maiorul continuă agitat: ― Cel mai mare ghinion pe care poate să-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dimineții, siluete cenușii se strecurau pe lângă ziduri ocolind cu pași inegali bălțile. Deși întuneric, se simțeau zorile, atmosfera înfrigurată a începutului de zi, se vedeau serviete, sacoșe, copii mici cu căciulite albe ținuți în brațe, morfolind adormiți un covrig cald. ― Plouă! Maiorul vorbea cu spatele întors: Du-te la laborator și roagă-i pe căpitanul Dinu să-ți fabrice în timp record două sau trei dispozitive de gaze. Azimioară se holbă năuc. ― Gaze? ― Da, dragul meu, gaze! E singura soluție. Le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Asta calmează nervii, dragul meu, și oferă în același timp un spectacol liniștitor. Da, acesta e termenul: li-niș-ti-tor. Îți face impresia că nu s-a petrecut nimic rău. Doi prieteni care stau la taclale într-o seară de toamnă. Afară plouă și o doamnă distinsă croșetează un ciorap roșu. Știu, ce am eu în poală nu va ajunge niciodată ciorap pentru că în afară de tricotatul pe față, alandala, n-am învățat nimic altceva, acesta este însă un amănunt lipsit de importanță dat fiindcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
MELANIA! ― Degeaba, Mirciulică! Melania Lupu ținea strâns plapuma, ridicată până în dreptul bărbiei ca și cum cineva ar fi încercat să i-o tragă. ― Degeaba! Nimic nu mă va determina să ies în oraș pe o vreme ca asta. Știi că detest când plouă iarna. Ne-au mai rămas pezmeciori și o bucățică de budincă. Găsesc chiar sănătos ca din când în când să ne mulțumim cu o masă mai simplă. Spune-mi nu ți se pare curios? N-am primit încă nici un semn
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Trebuia să mă mărit, spuse în șoaptă bătrâna. Lupu era maior. Explică unei persoane nevăzute: Abia în '49, când a fost deblocat, a intrat funcționar la minister... Arăta chipeș în uniformă. Eram în primăvară, draga mea, exact în mai 1929. Plouase... Stăteam în curte și mă bălăceam cu picioarele în apă. L-am văzut trecând. El a râs. Nu mă cunoștea. Nu-l cunoșteam nici eu. M-am uitat lung, până ce a ajuns la capătul străzii." Am să-l iau de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aceeași credință cu a mea este Biserica catolică. Ce înseamnă a crede? Când nu suntem siguri cum stau lucrurile, spunem: «Consider», «Presupun», sau chiar «Cred» că ar fi așa sau așa. De exemplu: «Nu știu, dar cred că mâine va ploua». În acest caz, noi nu vom înțelege o astfel de credință, care înseamnă nesiguranță. Atunci, când un copil spune mamei sale: «N-ai să crezi, dar astăzi mi s-a întâmplat un lucru neobișnuit», mama îi va răspunde: «Este cu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
familiar, pot și trebuie să fiu cu Dumnezeu! Toți și toate sunt un dar al Tatălui Isus a vorbit despre «Tatăl vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți» (Mt 5,45). Da, chiar și peste cei nedrepți. Este și tatăl lor. Iar noi, va trebui să-i răspundem cum se răspunde unui tată, ca într-o familie. Dumnezeu a creat întreaga
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
mai putut să readorm. Cum nu reușeam nici să citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin fața ochilor, m-am îmbrăcat și am ieșit să mă plimb prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
accident de culoare în atâta albastru. De fapt, marea semăna cu toate mările. Nici singurătatea de pe țărm nu era foarte deosebită de cea întîlnită pe alte țărmuri pustii. Vântul sufla la fel, soarele răsărea din valuri, iar ploile (din fericire ploua rar) erau, ca pretutindeni la mare, plicticoase; întunecau orizontul și nu mai vedeai nimic dincolo de spuma albă a valurilor. Dar cum te apropiai de zona stâncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat șoc când am dat cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de mulți ani, poate șase sau șapte, la aeroport. M-am așezat pe unul din fotoliile negre de plastic și am privit prin geamul murdar avioanele, puține și vechi, care decolau sau aterizau. La un moment dat a început să plouă. La întoarcere, strada era alunecoasă. La lumina farurilor, căci între timp se făcuse noapte, am văzut un om întins pe jos. M-am oprit și m-am uitat. Era grav lovit la cap de o mașină care fugise de la locul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. Florile astea nu pot fi culese", zise el, explicîndu-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. "Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai seama că au nevoie. De aceea sânt țepii atât de mari". "Dinule, l-am întrerupt, te-am întrebat ceva". "Dar ți-am răspuns", spuse el, mirat că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înțepă la mână și se răzgândi. Florile astea nu pot fi culese", zise el, explicîndu-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. "Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai seama că au nevoie. De aceea sânt țepii atât de mari". "Dinule, l-am întrerupt, te-am întrebat ceva". "Dar ți-am răspuns", spuse el, mirat că nu înțelegeam. "Ce mi-ai răspuns?" Că nu vreau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că e clipa morții; că dragostea apare ca orice mare idee, fiind o țâșnire de undeva din întunericul nostru. Fără să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. Pe cine căutați, domnule sculptor?" m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încît mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
domnule sculptor?" m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încît mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: "Pe nimeni". Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se lăsase și ceața. O ceață deasă, vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit pe Domnul Andrei explicîndu-le celorlalți bătrâni care se înghesuiseră la capătul coridorului și priveau ploaia: "Pe o vreme ca asta nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu se zărea deloc. Doar capătul dinspre azil al bălții se distingea ca o pată tulbure. "Să vedeți voi cum se umflă bălăriile după ploaia asta", zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru bătrâni, fiindcă le răscoleau reumatismele și le răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare. Atunci se plângeau mai tare de necazurile vieții și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vînzînd-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întors cu spatele, încercînd parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. "Cerbii?" am întrebat. "Da, cerbii". Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și trăsnete. M-am lipit de Marta, am sărutat-o pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nesimțire salvatoare și am făcut asta cu o spaimă pe care n-am încercat s-o combat, era inutil. Dimineața mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării. Nu mai plouase de mult, ierburile se uscau și putrezeau de căldură; păreau un hoit pe care-l devorau alte ierburi, tinere, însetate de viață și necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții, unde noaptea se decolora prevestind zorile. Prin urmare, visasem că ploua. M-am așezat pe scară să aștept și căutam cu privirea pe cer Carul Mare, când am auzit o tuse de bărbat în spatele casei. N-a fost nevoie decât de câțiva pași ca să-i descopăr pe Marta și pe Aristide
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
temă și cu V. Fetescu, îngrijorat de canicula ce bântuie de câtva timp. În numele bunei noastre prietenii i-am rugat să nu se expună, că vom avea o altă ocazie să ne vedem. Spre seară vremea s-a înnourat, a plouat un timp, subțire, dar e bun și atât, fiindcă a mai răcorit un pic pământul de vipia ce a fost. Deci semne bune, privind confortul termic. La T.V.R. apar știri și aspecte despre mari inundații în Germania, Polonia, Cehia și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]