6,499 matches
-
urc-o și pe cealaltă, fata ține doliu și cară la roșii undele alimentare pentru Reni, s-au tăiat din Galați, bustul lui Ștefan cu fundal Prutul, "Complexul sportiv", urcă tot să-mi amintească de rudele de pe decinde, lotca între poale de nuferi, Brînza femeia cu cercei ca fina Stanca la tinerețe, și ea e moartă de doi ani! Pălărie Prăzulie a ieșit cu nevasta, îndoliată bălaie și tare ești firavă, cade fusta de pe tine, bata flutură! ciot de măgură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bucurie de fată mare luminată, ea bate galben valea, fuge cu lucrurile țepene zăpezi, explozia copacilor în arma foioase, coniferele fac implozie, Goioasa impiegata dînd înapoi, piatra tunelului ieșirea în altă lume, rătăcirea Sinai Sinaia, podul metalic drum în arcul poalele pădurii, plămînii pe dealuri zdrențe, inima hipertrofică, halta Caralița hidrocentrală, organele adăugate tot atavice sînt, ninge, deșertul om locuibil fără repere interne, Asău lanterna verde se leagănă de frig, plugul de la camion carosabilul de nămeți, biserica neluminată, decît crucea, fulguiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de pe urma fatalității geografice care a făcut ca teritoriul lor să fie "teatrul resboaelor" și "năvălirilor gintelor streine", pe întreaga lungime a marilor migrații românii "păstrară a lor guvern propriu, naționalitatea, religia, datinile și limba, lățindu-se din asemene aziluri pe la poalele munților și prin osebite părți ale Daciei Câmpene, până când în vecul al XIII și al XIV prin venirea Radului Negru Duca de Fagaraș și Omlaș din Transilvania în Țara Românească și a lui Bogdan Dragoș Duca de Maramureș în Moldava
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o gospodărie anexă. Dar nu mai știu unde se afla ea. S.B.: La Liceul "Tehnoton", unde am învățat eu, era gospodărie anexă și puneau mâncarea rămasă în butoaie pe care apoi le duceau la gospodărie. Ea se afla undeva la poalele dealului "Căprița", pe "Drumul hoților", și toți profesorii doritori își creșteau porci acolo. Era padocul mare cu porcii liceului și, când se adunau resturile de la cantină pentru aceștia, profesorii care aveau porci acolo aduceau și ei resturi de acasă. Noi
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
întemeierea unor principate la Kabul, Kandahar, Peshawar și Herat. În același timp, schimbări au avut loc în țările vecine. Sikhsii, sub conducerea lui Maharaya Ranjit Singh și-au consolidat puterea în Punjab și au anexat provinciile afgane de la Indus până la poalele dealurilor. După ce a cunoscut de-a lungul veacurilor ocupațiile persană, greacă, mongolă și din nou cea persană, Afganistanul a căzut, în secolul al XIX-lea, victimă a ocupației engleze, nu fără să-și fi apărat cu vitejie neatârnarea în două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Arabia Saudită, Marea Roșie, Golful Aqaba, Israel. Populația: 5.760.000 locuitori de etnie arabă, refugiați palestinieni. Religie: islamismul este religie de stat. Limbi vorbite: araba, engleza uzuală. Forma de guvernământ: monarhie constituțională, regat ereditar. Capitala: Amman, situată în estul țării, la poalele munților Jabal Ajlun, la o altitudine de 730-850 m. Cunoscut sub numele de Rabbath Ammon în mileniul al II-lea î.e.n. A fost inclus în secolele II-VII e.n. în Imperiul Roman și Bizantin; o dată cu cucerirea arabă, s-a accentuat decăderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
state, al unor relații pașnice în lume. Am constatat în cursul celor câteva zile petrecute în Ecuador, cu prilejul pregătirii prealabile a desfășurării vizitei, precum și a desfășurării efective a acesteia, că populația Ecuadorului se află în depresiuni, bine populate, la poalele unor vulcani, cum este cel stins Pichincha. Am avut curiozitatea să cobor într-una din apropierea capitalei unde circulau oamenii călări, care la vederea unui străin schițau un "buenos dias gracias", la care eu și colegii mei răspundeam cu aceleași cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
anul al II-lea, am făcut o aplicație în masivul Rarău condusă de profesorul Papp. În prima noapte am fost cazați la niște vile din Dorna Arini, iar a doua zi am pornit cu plutele pe Bistrița până la Chiril, la poalele Rarăului. Călătoria cu plutele a fost ceva de vis și unică în viața mea. Urcușul pe Rarău a fost de pomină. Era prima ascensiune pe un munte și nu aveam nici un fel de experiență cum să ne facem bagajul și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
întâmplare peste o emisiune specială a Canalului Cinci al televiziunii italiene, care difuza în direct un simpozion ecumenic găzduit și patronat de Episcopia din Verona. Tema abordată era al doilea comandament dintre cele Zece Porunci primite de poporul evreu la poalele Muntelui Sinai și care grăiește: "Nu te vei închina unui Dumnezeu altul decât mine; să nu-ți faci statui sau portrete... ca obiecte de cult". Oratorul principal era rabinul din Verona care a vorbit mult prea mult evocând în serie
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
patru mii de metri. Am pornit la drum dis-de-dimineață ca să apucăm să ajungem în aceeași zi, spre seară la Mendoza, la o nimica toată de distanță de Buenos Aires de aproximativ 1.300 de kilometri. Când am ajuns, în orașul de la poalele Anzilor ningea binișor, iar serviciul meteorologic prevedea o ninsoare abundentă peste noapte. Am hotărât să las mașina mea, care nu era echipată pentru drumuri înzăpezite, la Mendoza și să continuăm călătoria cu un autobuz. Până la urmă nici autobuzul cu care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
izvor, cînd răstit, cu strigăte, cu onomatopee și cu multe alte mijloace, după cum era personajul sau situația. Avea și muiere și casă în sat, dar nimeni nu l-a văzut altundeva decît în bordeiul lui de la stîna din Sărătura, sub poalele pădurii Crasnaleuca, acolo unde un pămînt vitreg reușea să nască o iarbă roșiatică și țepoasă. Stătea singur cu cele vreo 60 de oi și, cît îi ziua de lungă, cîinele îl urma peste tot și cred că și vorbeau unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Regretam satul din vale, unde o pîclă subțire se așezase grijuliu, ca o pătură călduroasă, peste case, peste copaci și peste biserică, estompînd imaginea locurilor mele dragi. Privirea își lua un ultim rămas bun, rămasul bun al dezrădăcinatului. Și sub poalele pădurii, la Stîna lui Ciuraru, un sul de fum se ridica spre cer, ca o legătură între Dumnezeu și oameni. Iașul m-a înghițit, după ce m-au șlefuit înaltele sale școli, și apoi m-a aruncat într-un anonimat, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au șlefuit înaltele sale școli, și apoi m-a aruncat într-un anonimat, de puteai să-mi scrii numele cu literă mică, fără a supăra prea mult gramatica. După mulți ani, prin 1975, goneam cu un autoturism pe șoseaua de la poalele pădurii Crasnaleuca. Am oprit puțin și sorbeam cu privirea locurile în care m-am născut, locurile care nu mă mai cunoșteau. Cugetam că din țărînă m-am născut și în țărînă mă voi întoarce în curînd, eu, unicul, eu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
iese. Dar măcar hoțul nu este nici el sigur de victorie. Dau telefon la amicul candidat și nu mi se răspunde. De mine are el acum grijă cînd este atît de aproape să ducă Europa in spate? Marea așteptare Sub poalele pădurii Poiana Neagră era un fel de căldare uriașă unde vegetația era cu adevărat luxuriantă. Verdele acolo era mai verde, tufele de tot felul erau mai tufe, adică mai dese și mai viguroase, pomii fructiferi n-aveau nevoie de stropiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rămîne în urmă. Să-l așteptăm, spune tînărul. Dă-l în Strunga Dracului, spune hotărîtă Pamela, făcîndu-i cu ochiul. Atunci să grăbim pasul, spune tînărul vesel. Ultimul viking În pădurile ținutului Sucevei, acolo unde încă se mai ciondănește cîmpia cu poalele munților subcarpatici, există un sătuc îngropat în uitare. Are și un nume, Valea Adîncă, pentru că chiar așa și stau lucrurile. Un soi de gîrlici, înconjurat pe trei sferturi cu pădure. Dinspre cîmpie, vine un drum ca vai de el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el. Pentru că el, Floricel, nu era ca noi, ceilalți. Farmecul vieții Doamna Monica a ieșit la pensie după decenii de activitate la Circul de Stat din București. A ales să se stabilească la Piatra Neamț, într-o casă moștenită, aflată la poalele muntelui. Treceți pe la mine, vă rog, dacă aveți drum pe aici, mi-a spus la telefon. Am cunoscut-o pe fantastica trapezistă la Dorohoi, cînd Circul de Stat a poposit pe acolo și de atunci a rămas una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doilea, o grădină de preumblare și o alta de fructe...în palat se intra prin o sală mare care era despărțită printr-o balustradă, fiind ferestre mari cari ocupau toată fațada cu privire într-un lac ce se termină pe la poalele colinelor.” - Astăzi, în curtea Frumoasei se mai văd doar ruinele fostei egumenii aflate în dreapta după intrarea pe sub turnul clopotniță și „Palatul de pe ziduri” realizat de arhitectul Kubelca în 1812. După secularizarea averilor mănăstirești (1863), curțile domnești au fost prefăcute în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Sofica. Până într-o zi când, insensibilă, sora lui Grigoriță m-a apostrofat fără menajamente : Bă, ăla cu caș la gură, ce te chiorăști toată ziua printre nuiele? Îți miroase cumva a fustă? Ia uite-te ! Își ridică ea demonstrativ poalele rochiei. Dar nu-i de tine, prichindel. Du-te și te joacă în bunghi. M-am lăsat păgubaș și m-am retras la Nuța lui Barzu. Vorba vine. Nu știu care a fost cursul vieții acestei Nuța. Dar să fiu sincer, mi-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
schitul și oamenii din Ezărel, sat prin care se trecea. A intrat în vorbă și cu Gârcenenii care trebuiau să-i fie și să le fie tovarăș de drum în continuare până la localitatea lor de domiciliu. Ajunși în preajma pădurii, la poalele dealului, Săndel privește cu multă plăcere spre soare, care parcă dansa din copac în copac, făcând razele argintii, iar pe măsură ce se apropia mai mult, cobora spre tulpina lor, spre rădăcină, până ce nu s-a mai văzut de loc. A urcat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la „dezbateri“: Miron Cosma, C.V. Tudor, Condurățeanu, Dan Diaconescu ș.a.m.d. Talk-show-ul politic a căzut și el, de mult, în retorică țățească, în tacla de bodegă, în sentimentalism turmentat. Seară de seară, o echipă de cuconițe nervoase își dau poalele peste cap în diferite studiouri de televiziune, întrecându-se una pe alta în mediocritate și țâfnă. Oamenii politici, la rândul lor, au, în majoritatea cazurilor, comportament de parlagii. Gigi Becali a ajuns voce a națiunii. Bunul-simț, buna-creștere, măsura, discernământul sunt
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cantitativ, se cunosc în diverse regiuni ale lumii întreprinderi industriale, în sensul cel mai modern al termenului, cu toate că datează din vremurile preistorice, care produceau în masă anumite tipuri de obiecte sau de ustensile pentru nevoile pieței. În sud-vestul Franței, la poalele Pirineilor, se țineau tîrguri intertribale în epoca magdaleniană, cu aproximativ cincisprezece mii de ani în urmă. Aici se vindeau scoici importate de pe coastele Atlanticului și ale Mediteranei, unelte confecționate dintr-un silex care nu era de proveniență locală, precum și dispozitive
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
autoarea compătimește imensa suferință a Maicii Domnului pricinuită de Patimile Domnului, ne duce cu gândul la pătimirea mamelor și soțiilor ai căror fii și soți au devenit în temnițele comuniste urmașii Mântuitorului. Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere, În poală porți pe Fiul - mănunchi de crini zdrobiți El poartă-n cap cunună din spinii cei slăviți, Și peste Fiul curge în val a Ta durere. Ființa Ta întreagă grăiește către Dânsul: «Și Eu am fost pe Cruce cu Tine, Fiul
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
haraci - tot turcism -, nu doar conștientizat de primitor, dar cerut insistent, mereu În umbra unor represalii. De acum nu mai e vorba doar de a propti o avere, ci de a consimți la diminuarea ei; și salutar este ca, În vreme ce poalele movilei sunt săpate de primitor, dăruitorul să adauge pământ În vârful ei, așteptând vremea când primitorul Își va toci dinții, scăzând haraciul până la dispariție. Între extremele evoluției, dar - inițiativa exclusivă a dăruitorului - și haraci - inițiativa exclusivă a primitorului -, e o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Aș vrea să fie o păcăleală gândul ce-mi dă târcoale, că haraciul nu poate totuși dispare, cel mult devine ceva insidios, cerut de toți aceia care... ne dau sfaturi; și că nu adăugăm nimic movilei căreia aceia Îi rod poalele... deși există cineva care dăruiește dezinteresat, doar să aibă cui: Soarele. Acum mă grăbesc să-i Înapoiez inspiratei gazde jaloanele pe care mi le-a Împrumutat pentru aceste câteva minute; altminteri risc să-și piardă răbdarea prietenul care vrea să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se amestecă, „grație“ legăturilor care Încing tot mai strâns Pământul. Doar că asta se cheamă omogenizare, adică entropie, al cărei final e moartea... Cine e de vină? Știința? Setea umană de a cunoaște? Și pisica care-mi toarce acum În poale privește curioasă În jur. Nu știința e de vină. În fond, ea nu e decât consemnarea răspunsurilor pe care Natura catadicsește să le dea Întrebărilor noastre. Ar fi de vină tehnologia, aceea care din datele științei caută să obțină un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]