4,989 matches
-
militari specialiști ai Direcției Tehnice. a fost testată parțial în vara anului 1944, cu rezultate bune. Motoarele și transmisia urmau a fi fabricate de către Rogifer, uzinele Reșița realizau cadrul și propulsia, iar fabrica Ford asigura caroseria și asamblarea. Doar cinci prototipuri au fost construite, fiindcă proiectul vânătorului de tancuri Mareșal avea prioritate. După 23 august 1944, proiectul a fost anulat. Tractorul T-1 a fost primul tractor fabricat în România.
Șenileta T-1 () [Corola-website/Science/320193_a_321522]
-
venirea naziștilor la putere în 1933. Proiectele sale au fost predate firmelor comerciale pentru a fi dezvoltate și testate. Firma Fahrzeug- und Motorenbau GmbH (FAMO) din Breslau a primit contractul pentru semișenilatul de 18 tone destinat tractării vehiculelor grele. Primul prototip, denumit "FM gr 1", a fost realizat în 1936. Acesta utiliza un motor Maybach HL 98 TUK de 200 cai-putere și avea o lungime de doar 7,7 metri. Prototipul "F 2" a apărut în anul 1938, însă nu era
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
pentru semișenilatul de 18 tone destinat tractării vehiculelor grele. Primul prototip, denumit "FM gr 1", a fost realizat în 1936. Acesta utiliza un motor Maybach HL 98 TUK de 200 cai-putere și avea o lungime de doar 7,7 metri. Prototipul "F 2" a apărut în anul 1938, însă nu era semnificativ diferit de predecesorul său. Ultimul prototip, "F 3", a apărut în 1939 și a fost fabricat în serie. Vehiculul a fost simplificat pe parcursul războiului pentru a reduce costurile și
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
realizat în 1936. Acesta utiliza un motor Maybach HL 98 TUK de 200 cai-putere și avea o lungime de doar 7,7 metri. Prototipul "F 2" a apărut în anul 1938, însă nu era semnificativ diferit de predecesorul său. Ultimul prototip, "F 3", a apărut în 1939 și a fost fabricat în serie. Vehiculul a fost simplificat pe parcursul războiului pentru a reduce costurile și utilizarea metalelor strategice. Unele vehicule fabricate de Tatra au utilizat motorul diesel cu 12 cilindri și răcire
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
pentru a susține greutatea tuturor membrilor echipajului. Vehiculul avea o greutate de 25 tone, lungimea de 9,32 metri, înălțimea de 3,67 metri și lățimea de 2,65 metri. O sursă susține că aceste vehicule au fost fabricate ca prototipuri în 1943. Firma Vomag din Plauen a fabricat SdKfz 9 din 1940, iar Tatra a fabricat vehiculul în ultimii ani ai războiului. Pe 20 decembrie 1942, 855 de semișenilate erau în inventarul armatei germane. 643 au fost fabricate în 1943
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
proiectului. Joel Benjamin semnează cu IBM Research urmând să asiste din punctul de vedere al jucătorului profesionist de șah pregătirile lui Deep Blue pentru confruntările cu Kasparov. Echipa era completă iar rezultatul începe să capete contur ("vezi notă 3") deși prototipul Deep Blue denumit Deep Thought ÎI (din motive de promovare) își dovedește slăbiciunile în 1995 când scoate remize cu Wchess, un program de șah care rula pe un computer personal sau pierzând în fața lui Fritz în 39 de mutări, un
Deep Blue () [Corola-website/Science/320222_a_321551]
-
Germană a comandat la sfârșitul anului 1942 ca un vânător de tancuri greu să fie conceput,acesta să construit pe șasiul tancului Panther și înarmat cu tunul de 8.8 cm și să aibă denumirea în inventar de SdKfz 173. Prototipul a fost prezentat de MIAG în fața lui Hitler în Octombrie 1943. Producția a început în Ianuarie 1944, în Februarie Hitler a specificat ca vehiculul să fie numit "Jagdpanther" un nume mai simplu față de cel originl(""8.8 cm Pak 43
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
ani, până în 15 septembrie 1937 lucrează ca proiectant la fabrica de motoare de avion, punând la punct compresoarele de supraalimentare cu acțiune mecanică ale motoarelor de avion fabricate acolo. Apoi, până în 31 ianuarie 1938 este șef de secție la încercarea prototipurilor și a compresoarelor. În continuare, până la sfârșit îndeplinește funcțiile de inginer șef al Serviciului de încercare a motoarelor, inginer șef al Serviciului de fabricație al motoarelor și director adjunct al Fabricii de reparat motoare de avion. După încheierea activității la
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
schimbarea liniilor de producție și problemele cu modelele care trebuiau să constituie un succesor evoluat al lui Zero au făcut ca producția lui A6M să continue până în 1945, cu aproape 11.000 de exemplare produse în toate variantele disponibile. Primul prototip A6M1 a fost finalizat în martie 1939 și era propulsat de un motor de 580 kW (780 cp) Mitsubishi Zuisei 13 și o elice cu doua lame. A zburat pentru prima dată la 1 aprilie și a trecut testele într-
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
de Marina Militară sub denumirea de Avion de Vânătoare Ambarcat A6M1 de Tip 0, singura modificare notabilă fiind adoptarea elicei cu 3 lame în locul celei cu două pentru a rezolva problemele de vibrație excesivă. În timp ce Marina Militară testa primele două prototipuri, experții acesteia au sugerat ca al treilea să beneficieze de un motor Nakajima Sakae de 700 kW (940 cp). Mitsubishi avea propriul său motor de clasă asemănătoare, Kinsei, astfel ca au fost oarecum reticenți la sugestia de a utiliza modelul
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
avioane denumite A6M3b (model 22b). Denumirea A6M4 a fost aplicată pentru două versiuni A6M2 cărora li s-a adăugat un motor Sakae dotat cu un turbocompresor al cărui scop era atingerea unor altitudini ridicate. Proiectul, modificările și testele acestor două prototipuri au devenit responsabilitatea Primului de la Yokosuka și s-au desfășurat în 1943. Lipsa aliajelor adecvate pentru fabricarea turbocompresoarelor a cauzat ruperea frecventă a conductelor acestora rezultând incendii, performanțe reduse și lipsă de anduranță. În consecință, dezvoltarea ulterioară a lui A6M4
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
modelul 52 Hei (două tunuri de 20 și două mitraliere de 13 mm). Suplimentar, modelul 64 a fost modificat să susțină două rezervoare detașabile de doar 150 l pentru a permite montarea unei bombe de 250 kg sub fuselaj. Două prototipuri au fost finalizate în aprilie 1945 dar situația haotică a industriei și economiei japoneze de la sfîrșitul războiului au împiedicat ambițiosul program care prevedea construcția a 6.300 de aparate, nici măcar unul nefiind finalizat. Surse. Câteva avioane de vânătoare Zero au
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
autopropulsat la începutul anului 1942. Din cauza timpului scurt alocat proiectării și a nevoilor urgente de pe front, noul vehicul trebuia să folosească un sașiu aflat deja în producție. Inginerii sovietici au fost nevoiti sa foloseasca sașiul țancurilor ușoare ale armatei pentru prototipuri. Primul prototip, OSU-76 ("Opytnaya Samokhodnaya Ustanovka" - afetul autopropulsat experimental), folosea sașiul țancului ușor Ț-60 și tunul ZiS-3 de calibru 76,2 mm. În urma testelor, prototipul nu s-a dovedit a fi o soluție viabilă, fiind instabil din cauza sașiului mult
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
începutul anului 1942. Din cauza timpului scurt alocat proiectării și a nevoilor urgente de pe front, noul vehicul trebuia să folosească un sașiu aflat deja în producție. Inginerii sovietici au fost nevoiti sa foloseasca sașiul țancurilor ușoare ale armatei pentru prototipuri. Primul prototip, OSU-76 ("Opytnaya Samokhodnaya Ustanovka" - afetul autopropulsat experimental), folosea sașiul țancului ușor Ț-60 și tunul ZiS-3 de calibru 76,2 mm. În urma testelor, prototipul nu s-a dovedit a fi o soluție viabilă, fiind instabil din cauza sașiului mult prea mic
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
producție. Inginerii sovietici au fost nevoiti sa foloseasca sașiul țancurilor ușoare ale armatei pentru prototipuri. Primul prototip, OSU-76 ("Opytnaya Samokhodnaya Ustanovka" - afetul autopropulsat experimental), folosea sașiul țancului ușor Ț-60 și tunul ZiS-3 de calibru 76,2 mm. În urma testelor, prototipul nu s-a dovedit a fi o soluție viabilă, fiind instabil din cauza sașiului mult prea mic. În primăvara anului 1942, echipa condusă de generalul Grabin de la Fabrica Nr. 92 din Gorki, în cooperare cu echipa din Kirov, a dezvoltat un
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
nu s-a dovedit a fi o soluție viabilă, fiind instabil din cauza sașiului mult prea mic. În primăvara anului 1942, echipa condusă de generalul Grabin de la Fabrica Nr. 92 din Gorki, în cooperare cu echipa din Kirov, a dezvoltat un prototip bazat pe un sașiu extins al țancului ușor Ț-70. Noul sașiu avea un galet suplimentar pentru fiecare senila. O suprastructura complet închisă proteja echipajul și tunul. Prototipul, denumit ȘU-12, a fost testat cu succes în vara anului 1942. Producția
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
92 din Gorki, în cooperare cu echipa din Kirov, a dezvoltat un prototip bazat pe un sașiu extins al țancului ușor Ț-70. Noul sașiu avea un galet suplimentar pentru fiecare senila. O suprastructura complet închisă proteja echipajul și tunul. Prototipul, denumit ȘU-12, a fost testat cu succes în vara anului 1942. Producția a început în luna decembrie a anului 1942, autotunul fiind denumit oficial ȘU-76. Primele autotunuri ȘU-76 foloseau două motoare GAZ 202, câte unul pentru fiecare senila, pentru a
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
cum ar fi calculatorul științific HP al lui Wozniak și duba Volkswagen a lui Jobs), au strâns 1.300 de dolari și au asamblat în camera lui Jobs, și apoi în garajul acestuia (când n-a mai fost loc), primele prototipuri. Apartamentul lui Wozniak din San Jose era plin de monitoare, dispozitive electronice, și jocuri pe calculator dezvoltate de Wozniak, similare cu "SuperPong". Până în 1975, Wozniak s-a retras de la Universitatea California, Berkeley și a inventat calculatorul care avea să-l
Steve Wozniak () [Corola-website/Science/321088_a_322417]
-
Tancul principal de luptă ("Tanc Românesc 125", numeralul reprezintă calibrul tunului) a fost numele unei serii limitate de prototipuri prin care s-a încercat construirea tancului sovietic T-72 de către industria autohtonă de armament, prin mijloace proprii. Tancul nu a fost acceptat de către Armata Română, fiind în prezent cunoscut sub numele de P-125 ("Prototipul 125"). La sfârșitul anilor
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
unei serii limitate de prototipuri prin care s-a încercat construirea tancului sovietic T-72 de către industria autohtonă de armament, prin mijloace proprii. Tancul nu a fost acceptat de către Armata Română, fiind în prezent cunoscut sub numele de P-125 ("Prototipul 125"). La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, România a importat din Uniunea Sovietică 30 de tancuri T-72. Consiliul Apărării a decis, în baza raportului din 13.10.1972 privind doctrina națională de apărare, fabricarea unui tanc similar
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
în baza raportului din 13.10.1972 privind doctrina națională de apărare, fabricarea unui tanc similar în țară, adaptat posibilităților tehnologice ale industriei de armament din România. La mijlocul anilor 1980 a început proiectarea noului tanc. Au fost realizate aproximativ cinci prototipuri (numărul exact diferă în funcție de sursă: 3, 5 sau 10 bucăți). Turela și mecanismul de încărcare automat au fost proiectate de către ICSITEM București, iar șasiul a fost dezvoltat de către ACSIT-P 124 aparținând de Fabrica de Mașini Grele Speciale a întreprinderii "23
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
pe minut), calculator balistic, sistem de avertizare la iluminare laser și instalație de lansare a grenadelor fumigene automată în cazul activării senzorilor laser. În urma testelor, tancul nu a intrat în dotarea Forțelor Terestre ale Armatei Române, nefiind omologat pentru producție. Prototipurile sunt păstrate în rezervă.
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
care Wells o repovestește la bătrânețe jurnalistei americane Martha în timp ce privesc focurile operațiunii the Blitz de pe sediul BBC (Broadcasting House). De asemenea, păstrează finalul eliminat din roman sub forma unei înregistrări trimise lui Wells din viitor de către călător, folosind un prototip al mașinii sale, care fuge de o creatură antropoide din anul 30 de milioane e.n. către sfârșitul universului, înainte să dispară sau să moară acolo. "Mașina timpului" a apărut într-un episod al spectacolului pentru copii de la PBS "Wishbone", intitulat
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
cu cele ale sistemului real. Ambele mărimi de ieșire trebuie să aibă valori comparabile, printr-o diferență minim admisă, pentru ca modelul să fie acceptat ca o reprezentare valabilă a sistemului. Cuprinde o "fază preliminară de experimentare" (prin funcționare, instalație pilot, prototip, serie zero etc.), urmată de "realizarea integrală" când se trece la construcția sistemului modelat. Modelele matematice ale sistemelor trebuie să îndeplinească anumite cerințe după cum urmează: Sunt utile modele matematice care să reprezinte sistemul cât mai realist posibil, cât mai complet
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
pot reduce considerabil costurile și timpul necesare pentru aducerea produselor pe piață. Primul avion de linie cu reacție Boeing 777 a fost proiectat în întregime prin modelare 3D, a utilizat preasamblarea digitală și ingineria concurentă pentru a elimina necesitatea unor prototipuri la scara 1:1, a îmbunătăți calitatea și a reduce modificările și erorile de proiectare. Programul U.S. Air Force's Joint Strike Fighter aplică tehnologii avansate M&S pentru reducerea costurilor de dezvoltare a forțelor aeriene cu 50%. Simularea are multe
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]