5,549 matches
-
familiei sale. În general, japonezii nu-și abandonează familia; divorțul apare doar atunci când unul dintre cei doi soți se schimbă, iar în relația lor apare altcineva. Nașterea-venirea unui copil pe lume Japonezii iubesc copiii, iar venirea pe lume a unui prunc este un prilej de bucurie. Voi vorbi despre Marina, fiica familiei Shibata a cărei evoluție am urmărit-o încă din primele luni și până azi. E un copil reușit, o fetiță pe jumătate româncă... Când s-a constatat existența sarcinii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bunică! Fata mea a născut tripleți, două fete și un băiat. La un an de la nașterea lor, tatăl i-a părăsit, astfel am fost nevoită să vindem casa de la ocean, pentru a o ajuta pe fiica noastră să-și crească pruncii. Ne am mutat lângă ea ca s-o susținem la nevoie. Când pleacă de acasă, rămânem cu copiii. Într-una din zile, a venit la copii, bunicul pentru că tatăl lor dispăruse fără urmă. Când l-am văzut, era să leșin
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
judecați că . Rămâne În responsabilitatea proprietarilor de a avea grijă de bunurile restaurate, Încredințând atribuția de păstrare a bunurilor de patrimoniu, care va aduce la cunoștință restauratorului ulterioarele modificări survenite În timp. Expert-restaurator Maria Nimerciag Restaurarea icoanei „Maica Domnului cu pruncul” Multă vreme ignorată, neînțeleasă sau contestată, În ciuda unui trecut marcat de prezența ei, icoana autentică este redescoperită astăzi de către omul modern, căruia Îi revelează adevăratul chip al lui Dumnezeu, prea multă vreme ascunsă de mistificările artei religioase antropomorfe. În avalanșa
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
icoanei nu imită natura, ci crează o formă idealizată pentru a reprezenta ceea ce e mai presus de imanent și rod al lucrării Sfântului Duh. Sfântul Ioan Damaschin, mare apărător al icoanelor amintește: Date generale ale icoanei, Icoana „Maica Domnului cu Pruncul” având dimensiuni / Atelier - influență școală rusă, pictură culori tempera, pe suport de lemn, cu preparație praf de cretă și clei de iepure, clei care de obicei este folosit În legătoria de carte deoarece este mi flexibil, plasează icoana ca fiind
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
MARIA ION / COSTANTIN / COSTANTIN / PREUT / MARIA / GHEORGHE / ȘI TOT NIA/MU LOR / 1887. ILIE / CHR. MIHALLCEA / NĂSCUT LA 20 IULIE ȘI / ȘI DECEDAT 17 NOEMVRIE / 1895. 1898. Inscripții În lemn 1829 APRIL 11 / GEORGHE SAFTA (postamentul icoanei Maica Domnului cu Pruncul) 4. ÎNSEMNARI DE PE CĂRȚI <1 septembrie 1776-31 august 1777> Acest sfânt și dumnezeesc Penticostar este al bisericii Muntenilor și este cumpărat de tot satul și au dat-o ca să fie de pomană sfintei biserici pentru sufletele lor și a părinților
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
dar luptă numai atunci când n-are Încotro. Totuși, e și el muritor. Dacă nu moare găurit de sabie, poate sfârși altfel... Chiar dacă se căsătorește cu prințesa burgundă, cum se vorbește, și dacă face un copil nu-i mare nenorocire. Un prunc e lesne de Înlăturat. și burgunzii sunt prea departe ca s-o poată apăra pe Clémence a lor, pe care văd că nu se grăbesc s-o trimită Încoace. Sau poate nu se gră bește el cu nunta... Toată lumea știe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întoarse din drum și dispăru În Întunericul mohorât al iernii. Urs o chemă pe doică, porunci să Încingă focul și să aducă lapte cald. — Doică, spuse el, jură-mi că nu spui nimănui nimic. Jură pe mântuirea sufletului tău! Eliberă pruncul din toate valtrapurile În care era Înfășurat. Era un băiețel dolofan, Învelit În scutece scumpe de mătase. Alături, pe o bucățică de pergament, scria: „E botezat și-l cheamă Bodo.“ Găsi și o punguță de piele de Cordoba, din care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
firidă. „Am să i-o dau mai târziu. Poate că am să aflu odată ce Înseamnă toată Întâmplarea asta“, Își spuse. Urs luă Încetișor copilul din coșuleț, Își muie degetul În laptele cald și-l trecu peste buzele Încă Învinețite ale pruncului. Ca prin farmec, fețișoara Încrețită se destinse și o limbă mică și trandafirie supse cu lăcomie picăturile alburii. Urs simți dintr-odată cum o căldură binefăcătoare Îi copleșește inima. Mila pe care o simțise pentru biată făptură nevinovată Începea să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Într-un sentiment nou, cum nu mai cunoscuse, și care-l trezea din letargia În care-l aruncase moartea iubitei lui soții. „Dumnezeu mi-a trimis un fiu“, Își spuse el, „În locul celui pe care mi l-a luat. Acest prunc nu e vinovat de moartea mamei lui, nu din pricina lui a murit Wilfriede. El e fiul meu, Dumnezeu mi-a dat un semn, ca să mă rușinez de necredința mea!“ IX Cu toată Împotrivirea, le despărțiră pe cele două fete. Pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nobil. El nu e fiul meu trupesc. Pă rinte, cuvintele mele sunt o spovedanie și știu că În afară de cuvioșia ta și de Dumnezeu nu le va auzi nimeni. Negustorul povesti În câteva cuvinte felul cum Îl găsise pe Bodo, un prunc abandonat Într-un coșuleț, și scoase din sân o punguță În care se afla crucea cu ametiste pe care o păstrase atâta vreme. — Iată, spuse el, cruciulița asta de preț se găsea În coșulețul copilului. Sunt sigur, părinte, și vă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
credeți că știu ce spun, bijuteria e nespus de prețioasă și numai cineva foarte sus pus putea s-o aibă. Am crezut că e un semn de recu noaș tere pentru mai târziu, și n-am lăsat-o la gâtul pruncului pentru că m-am temut să nu-l primejduiesc. Poate că pă rintele lui, cine-o fi fost, sau maica lui, l-a părăsit pentru că se temea de cineva sau de ceva. Niciodată nu poți fi destul de precaut. Am ascuns-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
voi călca jurământul de tăcere. Dumnezeu mi-e martor că o fac doar pentru Bodo și pentru a-i netezi drumul pe care și l-a ales. și nădăjduiesc, pustnicul se Înclină În fața unei mici statuete a Maicii Domnului cu Pruncul În brațe, nădăjduiesc că Sfânta Fecioară va pune o vorbă bună pentru mine În fața Tronului Ceresc, ca să-mi fie iertat acest păcat. Îl socotesc mai mic decât pe acela de a privi nepă sător la nefericirea celor doi tineri. Cred
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-o, aș fi ars tămâie la picioarele ei... Să fi fost În locul regelui, aș fi renunțat la coroană pentru ea... dar regele a lepădat-o... Era Însărcinată și scoasă În afara legii. Oamenii olandezei o urmăreau s-o ucidă, deși avea prunc, sau poate tocmai de aceea. Nu sunt sigur că regele era străin de această oroare. Încă un prunc regesc ar fi com pli cat teribil lucrurile și amenința pacea regatu lui. Așa că ne norocita s-a refugiat la Reims, la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pentru ea... dar regele a lepădat-o... Era Însărcinată și scoasă În afara legii. Oamenii olandezei o urmăreau s-o ucidă, deși avea prunc, sau poate tocmai de aceea. Nu sunt sigur că regele era străin de această oroare. Încă un prunc regesc ar fi com pli cat teribil lucrurile și amenința pacea regatu lui. Așa că ne norocita s-a refugiat la Reims, la monsenio rul Manasse. A nimerit la palatul episcopal noaptea, pe o ploaie cumplită, amestecată cu zăpadă. O Însoțeau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încă din timpul conviețuirii lor, ca s-o apere și s-o ocrotească În toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă nevinovată pe care o port În pântece și care are sânge regal În vine n-a făcut nimănui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care o port În pântece și care are sânge regal În vine n-a făcut nimănui nici un rău. De ce să cadă osânda și pe capul ei? Ce fel de om al Bisericii este cel ce osândește la pedeapsa veșnică un prunc Încă din pântecele maicii lui?! — Taci, copila mea, i-a răspuns monseniorul astupându-i gura cu palmele. Biserica n-are nici un amestec aici. și Dumnezeu cu atât mai puțin. La mijloc sunt interese și ambiții care nu-ți sunt străine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
băga capul pe ușă și Întreba ce se mai aude. Iar noi, camerista, bătrâ nul slujitor și cu mine, care așteptam În odaia ală turată, dădeam Îngrijorați din cap... Așa a trecut parte din noapte. Spre ziuă s-a născut pruncul, un băiețel dolofan și puternic, care a țipat cu putere de cum a văzut lumina lumii. La do rința mamei lui, care a rostit numele Bodo Înainte de a leșina, arhiepiscopul l-a botezat În aceeași dimineață cu acest nume. știam că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
turnir, un cavaler frumos, plâns de doamne și cântat de trubaduri. Apoi monseniorul m-a chemat să ne sfătuim. Situația era Într-adevăr primejdioasă. Regele nu mai voia să audă de iubita lui, la el nu mai putea afla ajutor. Pruncul stătea sub osânda mamei și spionii reginei Bertha și ai delfinului Ludovic se strecurau peste tot, chiar și În palatul episcopal. După cum spuneam, Bertranda era acum și mai primejduită, ca mamă a unui prinț de sânge care mai târziu putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Hugo de Die, care nu putea uita afrontul ce i se făcuse la Conciliul din Reims. Așa că monseniorul a luat o hotărâre grabnică și În același timp cea mai Înțeleaptă cu putință, aceea de a-i pune la adăpost pe prunc și pe mama lui de mânia pontificală și de planurile de asasinat ale reginei și ale delfinului. Cu mare spaimă am așteptat amândoi două zile, până când Bertranda și-a revenit cât de cât. Putea să se Întâmple orice În acele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a trăit au pus capăt vieții ei zbuciumate. E Îngropată sub o stâncă de lângă grota din Sainte Baume, unde se spune că a dus o viață ascetică și de penitență marea păcătoasă de odinioară, cuvioasa Maria Magdalena. Eu am luat pruncul și am pornit Încotro am văzut cu ochii. Am ajuns la Rin și apoi pe fluviu În sus, pe un barcaz care aducea pânză din Flandra. Dumnezeu mi-a ajutat În chip miraculos, căci nevasta barcagiului născuse și ea de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pânză din Flandra. Dumnezeu mi-a ajutat În chip miraculos, căci nevasta barcagiului născuse și ea de curând. Deci l-a luat și pe Bodo la sân, hrănindu-l toată vremea cât am stat pe barcaz. Am povestit că mama pruncului, soția mea, murise și că voiam să-l duc la bunicii lui. Am plutit zile În șir către ținuturi cât mai Îndepărtate de Francia și de Burgundia, rugându-mă neîncetat Sfintei Fecioare să-mi călăuzească pașii acolo unde pruncul putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mama pruncului, soția mea, murise și că voiam să-l duc la bunicii lui. Am plutit zile În șir către ținuturi cât mai Îndepărtate de Francia și de Burgundia, rugându-mă neîncetat Sfintei Fecioare să-mi călăuzească pașii acolo unde pruncul putea găsi un adăpost și o familie. și am găsit, după cum ai văzut, domnule Urs. Călugărul se ridică, deschise o raclă mică și scoase din ea un ametist minunat, montat În argint, aidoma cu cel pe care bancherul Îl găsise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un adăpost și o familie. și am găsit, după cum ai văzut, domnule Urs. Călugărul se ridică, deschise o raclă mică și scoase din ea un ametist minunat, montat În argint, aidoma cu cel pe care bancherul Îl găsise În coșulețul pruncului. — Iată piatra geamănă cu cea pe care o cunoști, desigur, preacinstite domn. Împreună cu crucea, alcătuiau un colier pe care regele Îl dăruise iubitei lui. Bertranda mi le-a Încredințat pentru a servi ca semn de recunoaștere fiului ei, când va
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i destăi nui taina originii sale nobile. De când negustorul aflase cine era de fapt fiul său, sentimentele lui se schimbaseră. Fără Îndoială Îl iubea la fel ca Înainte. Bodo era darul trimis din cer Într-o clipă de mare cumpănă, pruncul pe care-l legă nase și-l hrănise ca un părinte adevărat, băiețelul curajos pe care-l purta pe cal În fața lui, cel pe care-l lua În hrubele casei, arătând-i lăzile cu aur și Învățându-l tainele meseriei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
creție și tact, și-i era recunoscător pentru aceasta. Jupânul Urs spuse: — Trebuie să-ți mai dau o veste Îmbucurătoare. Sihastrul nostru, care te Îngrijește cu atâta devotament, Îți este mult mai apropiat decât crezi. El te-a adus ca prunc pe meleagurile noastre și e gata să depună mărturie În fața stăpânilor noștri privitor la originea ta... — Asta e cu adevărat o zi bună pentru mine, se bucură Bodo. Prietenia sihastrului mi-e mult mai prețioasă decât toate coroanele din lume
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]