5,326 matches
-
țara ta? Se numea Polly Adams... Dar mintea lui Vultur-în-Zbor hoinărea. Se gândea la Prepelicar, la motivele domnului Jones, la pădurea deasă în care se rătăciseră, la vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, ce răsuna din ce în ce mai tare... Virgil Jones îi strigă în ureche: — Ghicitoare, domnule Vultur! Ia gândește-te la asta: De ce poartă un irlandez trei prezervative? Slăbiciune, boală. Ambele străine lui Vultur-în-Zbor, ambele năpustindu-se acum către și peste el, precum valul care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un fior în oase. Fruntea îi era acum de gheață. Vuietul îl lăsă practic surd la vocea tunătoare a domnului Jones. — Nu-ți face griji! striga Virgil. Un pic de febră a Dimensiunii, atâta tot. O să te însănătoșim repede... Cuvintele răsunară ca un ecou, apoi se pierdură. Febra Dimensiunii: ce mai era și asta? Vultur-în-Zbor se înfurie fiindcă nu i se spusese nimic despre asta, iar ochii părură să i se limpezească. Văzu un Virgil Jones îndatoritor, aplecat deasupra lui. — în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
putea să vorbească. Totuși s-a silit să dea drumul cuvintelor de pe buzele-i uscate. Ele au foșnit slab în lumina palidă. — Dacă o să pot, zise Vultur-în-Zbor. Te voi distruge dacă o să pot. Axona a râs și hohotele ei au răsunat în încăpere. — Te condamni cu propria-ți gură, Născut-din-Moarte! a strigat ea. Și vei muri de propria-ți mână. Când ea s-a așezat din nou pe scăunel, adoratorul, care stătuse tăcut în timp ce ei doi vorbeau, s-a răsucit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a plăcut aici. Virgil se gândi la planeta Thera. întunecată. Goală. înțelese de ce această ființă extrem de inteligentă prefera ordinea complexă a insulei Calf. — Maestre, spuse el într-un târziu, acum mă văd obligat să-ți cer să pleci. Vocea gorfului răsună furioasă. Sfidătoare. — Nu voi pleca. Voi rămâne. Atunci, spuse Virgil obosit, simțind că tot trupul îl doare din cauza oboselii, am să-ți Ordon să pleci. Din hău se auzi ceva asemănător unui râs spart. Nici chiar așa, zise Gorful. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mânase în îndelungata lui căutare se stinsese în el. — Mâine, își spuse. Sau poate în seara asta, ceva mai târziu. O să mă duc să-l găsesc pe Virgil și o să-mi cer scuze. Da, asta e. Mâine. încă-i mai răsuna în urechi rugămintea lui Virgil făcută cu o oră mai devreme: Sunt într-adevăr vulnerabil la orice rană mi-ai provoca. Temerile din dosul acestor cuvinte se adeveriseră deja. Vultur-în-Zbor știa că își rănise prietenul mult mai tare decât Flann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din satul pe care se grăbise să-l părăsească, satul de la marginea pădurii. Pădurea... locul în care se declanșase toată nebunia, era cea care fusese martoră la începutul acestei povești care însă nu se sfârșise acolo. Cuvintele lui încă îi răsunau în urechi de parcă erau rostite chiar atunci: „- Mă voi întoarce, promit!” „- Deocamdată așa e mai bine pentru tine, pentru mine, pentru noi.” Cuvintele tipărite pe hârtia albă se întipăriseră și în memorie și nu le mai putea șterge nici dacă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de secretară. Îl vedea doar din spate. - Îmi va fi foarte greu să aleg doar una dintre voi. Toate sunteți atât de...apetisante. Bărbatul vorbea tare, iar vocea...vocea aceea o mai auzise undeva. „- Mă voi întoarce Karina, promit!” îi răsuna în ureche aceeași voce ca un ecou îndepărtat. Era EL...Străinul pe care îl căuta disperată. Doar la câțiva pași de ea. Străinul care ținea mâna pe fundul unei femei frumoase care se considera privilegiată de atenția pe care i-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
deasupra. Jack m-a cărat la hotel, m-a dezbrăcat și m-a băgat În pat. Ca pe un copil. Brusc, Îmi dau seama cât de groaznic ar fi fost dacă ar fi fost aici când vocea lui Emily a răsunat În Întuneric, Întrerupându-ne din... O, capul meu. Am nevoie de apă. În baie, aprind lumina. Lumina Îmi perforează ochii. Sting lumina. Beau un pahar de apă, apoi Încă unul. Nu e de-ajuns. Mă bag În cadă și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Împotriva bombei atomice“ și-mi spunea: „Sunt sigur că rușii vor dormi mai liniștiți, Kate, acum că știu că ai trecut testul de competență În ale ciclismului“. Mai râsesem vreodată de mine Însămi până atunci? Cu siguranță, sunetul care a răsunat În seara aceea a fost unul ruginit de când nu-l mai folosisem, un izvor blocat gâlgâind spre lumină. „Râsul tău de Bournville“, așa-i spunea Richard, „pentru că e Întunecat și amar și tipic pentru nord și mă face să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Am crezut dintotdeauna că asta se Întâmpla din cauză că oamenii din părțile acelea nu aveau prea multă școală. Acum cred că e la fel peste tot În lume, numai că-n unele părți știu s-o ascundă mai bine. Curtea școlii răsună de țipetele copiilor, parcă ar fi grauri. Școala e o clădire din cărămidă roșie, cu ferestre Înalte ca de biserică, de pe vremea când oamenii credeau atât În Dumnezeu, cât și În Învățătură. În colțul Îndepărtat, lângă barele de cățărat, stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
parte a terenului. Vorbește pe un ton furios, Însă când o spune din nou, pare o binecuvântare: — Tre’ să fie mai bine de-atât, iubita. Când eram mică, era o dubiță Mr Whippy care făcea ocolul cartierului nostru, din care răsuna o versiune foarte rapidă a melodiei Greensleeves. Într-o zi din vacanța de vară, Annette și Colin Jones Își cumpărau Înghețată de la dubiță când pisoiul lor a zbughit-o din casă și s-a prins În roata din spate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Rich. Ruperea de sistem. Pare mai tânăr de când m-a părăsit. Mama ta crede că m-am lăsat dusă de val. — Mama crede că și Grace Kelly s-a lăsat dusă de val. Râdem amândoi și pentru o clipă restaurantul răsună de sunetul „nostru“. Încep să-i povestesc povestea spusă de Winston. — Cine e Winston? —E tipul de la Pegas, dar se pare că e de fapt filozof. —Un filozof care conduce un taxi, sună foarte sigur. Nu, e extraordinar, chiar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și curat. {EminescuOpIV 53} La picioarele Mariei Genunchiat pe-un nor de-argint, Alb ca lebeda pustiei, Blând ca glasul poeziei, Sta un înger cugetând; Și-a luat arpa-i de aur Și trecând mâna pe ea A-nceput a răsuna Raiul... luncile-i de laur De-un blând Ave Maria. Acel înger!... Fața pală, Ochiul negru, păr bălai - L-am văzut - o stea regală, O lumină triumfală, Și de-atunci îl iubesc vai!... L-am cătat în astă lume Pîn-ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca de-a spaimelor zână Bătrână. {EminescuOpIV 97} Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul se-nnalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă Dar astăzi e viu Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci neguri de-argint, Palatul plutea în magie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de stânci E-urmat de săgeat-arzătoare, Din căi năruite, din gârle adânci, Fugarul în tropot răsare Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar tânărul sare ușor de pe el Și prundul sub pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul în lună, C-un salt a suit Al boții granit. Urcat într-un arc de fereastră Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins De pare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plină. Nourii curg, raze a lor șiruri despică, 160Streșine vechi, casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. {EminescuOpIV 101} Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp, toaca răsună mai tare - Clopotul vechiu împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde d-iubire ca para. Ah! în curând valea și satu-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește, Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ți-oiu cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înnalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în lacrimi rupând haina lui bogată, Sdrobind arfa-i sunătoare de o marmură curată, Genunchind să-i ierte Domnul osânditul lui păcat. Solomon, poetul-rege, tocmind glasul unei lire Și făcînd-o să răsune o psalmodică gândire Moaiă-n sunetele sfinte degetele-i de profet; El cântă pe Împăratul în hlamidă de lumină, Soarele stetea pe ceruri auzind cîntarea-i lină, Lumea asculta uimită glasu-i dulce și încet. {EminescuOpIV 116} Dar ieșind din templul sacru lasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și-ncet. {EminescuOpIV 119} Crenge lin îndoaie Eros - schimă face, ce văzînd-o Ele-urmează în tăcere abia apa sfîșiind-o... Într-o tufă, sub un brustur doarme Satyr beat de must... Chicotind, a lui ureche cu flori roșii o-ncoroană. Lunca râde de răsună verdea noapte dumbrăvană - Ele pier prin bolți de frunze, pe-un drum verde și îngust... Înserează și apune greul soare-n văi de mite. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sunt tivite, Lunga lor fulgerătură în senin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vânt împinsă Și răsună-n noaptea lumei cântul mării blând și mat. Și atuncea peste ape fața sfînt-a lunei pline Își ridică discul splendid în imperiul de lumine, Mării mândre poleindu-i pînzăriile-i de-azur. Ea adoarme-ale ei spume, ca mărgăritarul, sure, Nisipișul strălucește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mii de valuri A lor glasuri înmiite, printre codri, printre dealuri, Printre bolți săpate-n munte, lunecând întunecos, Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate, Codrii de argint ce mișcă a lor ramuri luminate Și păduri de-aramă roșă răsunând armonios. Munți se-nnalță, văi coboară, râuri limpezesc sub soare, Purtând pe-albia lor albă insule fermecătoare, Ce par straturi uriașe cu copacii înfloriți - Acolo Dochia are un palat din stînce sure, A lui stîlpi-s munți de piatră, a lui streșin-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a pădurilor s-adun-; Și pe negre stânci trunchiate stau ca-n tron în verdea lume Și din cupe beau auroră cu de neguri albe spume, Pe când mii de fluvii albe nasc în umbră și răsun-. Cîte-odată-un corn de aur ei răsună-n depărtare, Trezind sufletul pădurii, codrilor adânci cântare, Chiamă caii lor ce-aleargă cu-a lor coame umflate-n vânt; Vin în herghelii de neauă, pe cărări de mult bătute Și pe ei zeii încalic-străbătînd pe întrecute [-Al] codrilor nalt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urcă cu grandoare. Munții lungi își clatin codrii cei antici și-n răsunare Prăvălesc de stânci căciule, salutând întunecat; Iar hlamida lui cea albă svîrle falduri de zăpadă, Când el brațul își ridică strigând stîncelor să cadă, Mișcând codrii de răsună în imperiul lor urcat. {EminescuOpIV 135} Și-n zenit opri oștirea-i peste armia romană. "Decebal - el strigă-n nouri - îi detun, îi iau în goană Și Danubiul o să bee a lor sacre legiuni". Decebal s-arată palid în fereasta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
blăstemu-i mîna-i albă și uscată El o scoate pe fereastă și coroana-ntunecată De pe frunte o aruncă în abisul văi adânci; Palid, adâncit ca moartea ca o umbră stă în lună, Părul lui de vânt se îmflă, iară vorbele-i răsună Și blestemu-i se repetă repezit din stânci în stînci! {EminescuOpIV 141} Și uimit stetea Cesarul... "Cugeți tu pămînt? - el zise - Avem noi în mâni a lumei soarte sau cortegiu de vise? Hotărâți de-a ta gândire urmăm azi ziua de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu cîte-un chip l-a stradei colț. Și trec foind, râzând, vorbind, Mulțime de-oameni pași grăbind. Doar numai p-ici și pe colea Merge unul de-a-nletelea, Cu ochi-n cer, pe șuerate, Țiindu-și mînile la spate. S-aude clopot răsunând, Cu prapuri, cruci, icoani, viind, Preoții lin și în veștminte Cântând a cărților cuvinte. În urmă vin ca-ntr-un prohod Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod - sfințire de-apă, Pe uliți lumea să nu-ncapă; Se scurg
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fruntea pun pe mâni, Se rumpe suflet, nu se rupe sân, Scăpare caut în zădar de chin... Să stângi un dor ce-n sînu-mi arde - vin! Când te doresc eu cânt încet-încet; 10Plec capul la pământ încet-încet Și glasul meu răsună tânguios Ca tristul glas de vânt încet-încet. Și orice vis, orice dorinț-a mea Eu singur le-am înfrînt încet-încet. 15Săgeata doar a crudului amor În suflet mi-o împlînt încet-încet Și simt veninul pătrunzând adânc... Cu sîngele-l frământ încet-încet Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]