5,506 matches
-
sunt trecut manechin, fac de toate cu o conștiinciozitate de care mă mir eu Însumi: sunt curier, supraveghetor de secție, mânuitor al rotativelor care scuipă nasturii de alamă ca pe niște sâmburi de cireș, aranjez baloturile de materiale textile În rafturi, și...mai sunt și contabil de ocazie. Fabrica este o cădire veche, mohorâtă, cu ferestre uriașe, un fost liceu dezafectat, În urma construirii unuia modern, după ultimele norme de Învățământ, În altă parte a orașului. A mai rămas În pereții clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care cu câteva excepții, nimeni de-aici nu a auzit. Ori de câte ori acest cortegiu de năpăstuiți ai sorții năvălește În oraș pentru a cerși, a scormoni prin coșurile de gunoi sau prin pubele, pentru a bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia smerită, se pune În mișcare un mecanism perfid, insinuant și hidos: ,,răsuflarea morții,,. Amânarea acestei răsuflări este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi murise de meningită și credea că eu pot Înlocui golul lăsat În inima lui. Era În 1946, În plin război și el avea o mică afacere cu miere. M-a angajat la magazinul lui, ca vânzător. Îmi plăcea interiorul, rafturile erau albe și pe ele borcanele cu miere, de diferite forme și mărimi, mi se păreau venite dintr-o lume de basm. Șterpeleam În fiecare zi câte o bancnotă, apoi mă Întâlneam cu fel și fel de derbedei și cheltuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
luni în Canada, nu avem locul nostru, nu avem bani... - Avem joburi. Nu joburi bune, dar copiii lui Art și ai lui Metro nu au nici unul din ei serviciu. Dintre copiii lui Alison, lucrează doar unul, pune marfă, noaptea, în rafturi la Superstore - si sunt fericiți. - Nu mă interesează. Mă scapi de el - dacă nu, mă omor! Mi-ai promis, mi-ai promis! Daca ma iubești, dacă vrei să fim împreună, mă ajuți să scap de el. Eu știam de atunci
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
zile mai rele. Abia în ultimul timp am început să observăm că atunci când era ‘high’ nu avea nici un motiv să fie - iar când era ‘low’, avea toate motivele să fie fericit. Îi plăcea să cumpere nimicuri nefolositoare, ieftine, umpluse rafturile cu ele. Când își pierdea interesul față de ele, le dăruia prietenilor, sau i le aruncă nevasta. Mai adună ‘fluturași’ - îi adună de pe unde îi găsea: de la intrarea în blocuri, de la poștă, de prin gunoaie... Umpluse saci mari de plastic cu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
prețul stabilit în funcție de greutatea lor. Firma lor e modestă:”Second hand”. Am trecut prin astfel de magazine.Te întâmpină încă de la intrare un miros specific de depozit,de haine scoase la reformă,împregnate cu substanțe chimice,puternice.Pe mese,pe rafturi zac mormane de bluze,de tricouri,de pantaloni,de sacouri etc. Cumpărătorii le răsucesc pe toate fețele.Caută febril defectele de fabricație sau pete;apreciază eticheta și le probează din ochi. Sunt și magazine elegante,în care costumele bărbătești sau
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
timidă. -Ți-am întâlnit numele într-un ziar județean. Ești autorul unei poezii:”Iubiri virtuale”? -Da.Dar nu sunt poet.Nu sunt nici clasic,nici modern.Sunt pseudo-poet.Scriu,mă publică și mă citesc singur.Nu vreau să mă prăfuiesc pe rafturile unei librării sau unei biblioteci. Ce se întâmplă cu Alinta? Cu mariajul ei? -E o situație tensionată.E dificilă,dar nu și incorigibilă. Are sentimentul că Jan n-a încercat mai mult...Văd că-ți place poezia. -Da.Imi plac
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de succes, mama, infatigabila Casandra, neascultată de nimeni. Sau, mai pe țărănește, camera bună. Am răvășit colecția de Clasici ai Literaturii Universale, așezați alfabetic, inginerește de tata, care, altminteri, credincios tradiției sale profesionale, nu servește beletristica, doar o așază În rafturi, ca la cimitir, cruce lângă cruce. Dar În eterna bibliotecă Dana, nimic ca lumea de citit, Faulkner și Alexei Tolstoi și Hermann Hesse, mai bine Îi ziceam lui Gimmi că l-am pierdut pe ultimul John Le Carré, Spionul vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură două mese și Întind peste ele o față de masă de hârtie, În carouri alb-roșii, profesorul inspectează cărțile de pe rafturile de lemn nevopsit, soția lui se uită, zâmbind, la fotografiile de la biserică. —Iertați-mă, dragii mei colegi, că am lipsit de la nunta voastră! Da, da, colegi, ce altceva!? Ei, Doamne, subalterni! Până acum un an studenții mei eminenți și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
legătura de piele roșie, cotorul auriu, foița de aur ce încadra copertele și deosebita calitate a hârtiei, la fel cum aș fi făcut-o eu însumi. Doré, trebuia să repete de fiecare dată pentru vânzătorii neștiutori. Doré. Ei căutau în rafturi, în cartoteci și în cataloage, făceau apel la computere, unii dintre ei telefonau și la colegi și specialiști în lucrări exclusive, ilustrate, dar până la urmă veneau înapoi cu răspunsul descurajator că o asemenea carte nu fusese tipărită niciodată, nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spune că eu, la urma urmei, pot să rostesc literele! într-o seară târziu stăteam singur în micul apartament de pe Högbergsgatan, în fața bisericii Sfânta Katarina. Pe ea o chemase partidul la o întrunire. Ea păstra într-o vitrină mică de sub rafturile cu cărți câteva sticle de care nu ne atinseserăm niciodată. Dar acum mi-am spus: Nu-mi poate face rău, trebuie să încerc, nu am dreptul să nu încerc, lașitatea nu trebuie să mă oprească. De-a lungul anilor mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nouveau riche. Dar tu nu te poți abține de la a judeca superficial, și n-ai să ajungi să vezi dincolo de Fiatul lui Panda distrus. Dar să ne întoarcem la dormitorul lui Ben. În cotloanele de lângă pat și-a pus niște rafturi de pin și le-a dat cu baiț ca să îndepărteze patina portocalie care arată așa de ieftin. Le-a șlefuit chiar el, apoi le-a bătut un pic cu un ciocan, ca să le facă să arate vechi, după care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
baiț ca să îndepărteze patina portocalie care arată așa de ieftin. Le-a șlefuit chiar el, apoi le-a bătut un pic cu un ciocan, ca să le facă să arate vechi, după care a frecat baițul cu tampoane de vată. Pe rafturi sunt mai multe cărți, mai multe fotografii. Cărți îngrămădite până sus, aproape dând pe afară, și fotografii ale prietenilor lui Ben, foste prietene, iubite. Uite, acolo e Ben la universitate cu Suzie, fata cu care a ieșit în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe care n-o vreau, la alegerea redactorului-șef, însă pe care se presupune că dacă n-o vreau, o pot trimite înapoi în douăzeci și opt de zile. Inutil să mai spun că parcă nu le termin niciodată, așa că jumătate din rafturile din dormitorul meu gem sub greutatea unor cărți pe care nu le-am vrut și pe care nici nu le-aș citi. Dar azi am să mă răsfăț. Am hotărât să cumpăr cel puțin trei cărți, și am să răsfoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
atât de impresionată de lumea Annei, încât nu vede că în cealaltă parte a încăperii, stând aproape paralel cu locul unde se află ea acum, este Ben Williams. Și el este cufundat într-o carte și stă cu spatele la cameră, în fața raftului cu cărți: citește primele câteva pagini ale unui thriller, balansându-se pe ușor pe călcâie în timp ce citește. Dar înainte să începem să presupunem că asta trebuie să fie mâna sorții, trebuie menționat că, deși Ben o place pe Jemima, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cale de a păstra lăptucile proaspete (pune-le într-un bol cu apă rece ca gheața, cu o felie de lămâie și bagă-le în frigider) și cea mai bună cale de a depozita alimentele conservate în bufet (cumpărând niște rafturi de plastic, de 5,99 lire). Jemima s-a plictisit. E plictisită, grasă și nefericită. Cred că suntem cu toții de acord că nu e o combinație prea bună. Așa că sunetul telefonului cu un apel de interior este o ușurare bine-venită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fotografie pe care o scosese din colecția de poze din redacție. O fotografie în care el, la costum, stă lângă o celebritate locală. Dă-o naibii de celebritate, Ben, aici e vorba de cariera ta. Ben luă rapid foarfeca de pe raftul din bucătărie și tăie frumos fotografia în două: celebritatea pluti ușor spre covorul gri și murdar. Își termină scrisoarea, o atașă CV-ului și puse fotografia în mapă. Acum tot ce mai are de făcut e să spere. E ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
își spune ea în timp ce se îndreaptă înapoi spre birou, după sală. „Când voi cântări șaizeci și patru de kilograme mă voi răsfăța așa cum trebuie“, își mai spune ea. Se oprește în schimb în fața farmaciei și se uită din ușă la raftul cu produse cosmetice. „La naiba“, gândește ea. „Mi-aș putea oferi chiar acum o mică tratație, vreau să arăt cât se poate de bine diseară“, așa că intră. La 5.15 îmi iau noile mele produse de machiaj și mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pun mâna pe tine. Acum că slăbești, ai nevoie de un machiaj serios, și iată! spune ea, ridicându-și brațele în aer. Ghici cine e persoana perfectă pentru asta. Nu mă pot abține, încep să râd și mă sprijin de raft, având grijă să nu mă așez pe petele umede din jurul chiuvetelor. ― Bine, spun eu zâmbind. Poți începe prin a mă machia pe mine. ― Jemima Jones! spune vocea amplă și zgomotoasă a redactorului-șef, când trec pe sub boltele învăluite în fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu puține grăsimi, negrese din ciocolată fără grăsimi și fără colesterol - și lista poate continua la nesfârșit. Deși le-am spus de mult adio poftelor mele, acum trebuie să rezist cu adevărat tentației de a mătura tot ce găsesc pe rafturi direct în căruciorul meu. ― Mă scuzați? Aud o voce masculină și mă întorc cu o sprânceană ridicată. ― Sper că nu te superi că te deranjez, dar mă întrebam dacă știi care e cel mai bun mod de a găti zucchini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am impresia că alcoolul n-ar fi tocmai potrivit, râde Ben. Simon se uită la ceas. ― Cred că mai bine mă duc jos, la ușa din față, echipa ar trebui să ajungă din clipă-n clipă. Ben se duce la rafturile cu cărți, căutând indicii despre viața Alexiei Aldridge, pe care publicul s-ar putea să nu le știe, deși crede că nu prea e posibil. Ben e sigur că are foarte mici șanse să găsească vreun aspect fantastic legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de treabă! Ce... ce înseamnă exact obturarea de canal? Preferam să știu ce se întâmplă cu mine. Scoatem afară miezul dintelui. Nervi, țesut, tot tacâmul! a zis el vesel. După care a început să foreze cu entuziasmul cuiva care montează rafturi. Când am aflat ce era pe cale să-mi facă, m-am cutremurat de groază, ridicându-mi umerii până aproape de tâmple. Aveam să suport o durere feroce. Doctorul o să-mi facă o gaură până-n creier, m-am gândit în timp ce stomacul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a scris încă prin istoriografiile din ultima jumătate de veac, fie din ignoranță, fie din cauza unei selecții speculative aservită politicului dominant. Autorul trece în revistă zeci și zeci de nume și ca un documentarist conștient de ce dă la lumină din rafturile arhivelor, nu intervine, decât foarte rar cu observații personale, nu comentează, ci relevă totul prin glasul scris al ziarelor sau revistelor. Autenticul faptelor și ideilor transformă cartea într-un izvor de meditație ce-ți răscolește pentru multă vreme gândurile în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
lăsat pe la pagina 12, unde mă oprisem în prima zi de lectură, un bilețel personal - semn de carte. Bineînțeles că, a doua zi, trecând să-mi continui lectura, n-am mai găsit exemplarul cu semnul - sold. Am luat alta din raft, am reluat lectura cam din același punct, încă vreo zece pagini, alt semn - a treia zi iarăși n-am mai găsit în raft volumul cu semnul, dar am constatat că deja fata de la casă, o filoloagă fină cu mâini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trecând să-mi continui lectura, n-am mai găsit exemplarul cu semnul - sold. Am luat alta din raft, am reluat lectura cam din același punct, încă vreo zece pagini, alt semn - a treia zi iarăși n-am mai găsit în raft volumul cu semnul, dar am constatat că deja fata de la casă, o filoloagă fină cu mâini de copil și unghiile numai lăcuite, îmi zâmbea cuviincios ca unei cunoștințe. Ar fi fost o lectură ideală pentru nopțile lungi de iarnă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]