5,332 matches
-
Johnson. Fräulein, Îi spuse chelneriței, vrem să bem șampanie. — De care, domnule? — Cea mai bună, spuse Johnson. Laquelle est le best? Îi Întrebă pe conductori. — Le meilleur? — Da, exact. Conductorul Își scoase din buzunarul hainei o pereche de ochelari cu rame aurite și parcurse lista. Urmări cu degetul cele patru feluri de șampanie. — Sportsman, spuse. Sportsman e cea mai bună. — Sunteți de acord, domnilor? Îi Întrebă Johnson pe ceilalți conductori. Unul aprobă din cap. — Personal, nu sunt familiarizat cu șampania, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era În sufragerie, În cealaltă parte a clădirii și-și dădea În cărți. „O pasență, domnule judecător - mi se arătă a bine: uitați aici craiul de ghindă...” Își scoase apoi ochelarii cu rame mari, prea mari, dar zice-se „moderne” și mă privi ștergîndu-și ochii cu o batistă mică; străvezie, dantelată cu monogram auriu, pe care nu știu de ce Îl numea „de stil imperial”; n-o contraziceam pentru că nu pricepeam și chiar dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vita quotidiana a Roma all’apogeo dell’Impero, Bari, 1996 Cattabiani A., Florario, Milano, 1998 Chevalier J., Gheerbrant A., Dizionario dei simboli, trad. it., Milano, 1999 Eliade M., Trattato di storia delle religioni, trad. it., Torino, 1988 Frazer J.G., Il ramo d’oro, trad. it., Roma, 1992 Fumagalli C., La vita domestica e pubblica dei greci e dei romani, Milano, 1989 Giardina A. (coord.), L’uomo romano, Roma, 1997 Goodman M., Iudaea capta, Genova, 1995 Graves R., Io, Claudio, Milano, 1992
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Va fi o onoare și, desigur, o mare plăcere pentru mine să vă fac portretul, reluă Dante Negro, înclinându-se din nou. Cred că acum putem începe lucrul. Atelierul era destul de spațios. Cuprindea o adunătură veselă de obiecte. Tablouri și rame rezemate de pereți, stive de mape cu desene, fel de fel de schițe, pensule, borcănele cu vopsele, crete și creioane din cărbune... Într-unul din colțuri erau un podium mic și mai multe spaliere. În celălalt colț faldul unei draperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi privit un tablou în curs de realizare. Și mâna pictorului nevăzut închega sub ochii ei portretele lor. Erau într-adevăr personajele pe care le știa, numai că ceea ce ieșea la iveală arăta cu totul surprinzător și înrămat într-o ramă de vrajă, dincolo de care nu mai putea să treacă. Examină desenul evantaiului din mâna ei. Un pin răsucit, cascade înspumate, câteva creste îndepărtate de munți și un stol de caractere chinezești zburând prin iradierea vibrantă a apusului, ducând cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oștirii sale împotriva cetăților lui Israel, și au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim, și toate locurile pentru merinde din cetățile lui Neftali. 5. Cînd a auzit Baeșa, a încetat să mai întărească Rama, și a pus capăt lucrărilor sale. 6. Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice pietrele și lemnele, pe care le întrebuința Baeșa la întărirea Ramei și le-a întrebuințat la întărirea Ghebei și Mițpei. 7. În vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
cetățile lui Neftali. 5. Cînd a auzit Baeșa, a încetat să mai întărească Rama, și a pus capăt lucrărilor sale. 6. Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice pietrele și lemnele, pe care le întrebuința Baeșa la întărirea Ramei și le-a întrebuințat la întărirea Ghebei și Mițpei. 7. În vremea aceea, Hanani, văzătorul, s-a dus la Asa, împăratul lui Iuda, și i-a zis: Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, și nu te-ai sprijinit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
poate - de ce nu? -, să meargă și el la curvele de la Crucea de Piatră, unde rămăsese singurul din clasă care nu a pus piciorul. Sau poate singurul care avusese curajul să o mărturisească. Evita să-și zărească În imensa oglindă cu ramă aurită fața roșie, posacă, privind În jur, Încruntată. Singurul costum de ieșit În lume era plin de păr de la pisica roșcată, greoaie, cu burta umflată de pui pe care Încerca să o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o lume care ține și de un anume destin. Uneori ai impresia că ești urmărit din „umbră” de ceva necunoscut... Timpul trecea ca un tăvălug , dar mi-a rămas Întipărită În memorie icoana pe care o avea mama ( pusă În ramă de lemn) și pe peretele din camera de zi, chiar deasupra ușii. De câte ori ieșeam afară din casă, dădeam ( vrând nevrând) cu ochii de această poză: reprezenta purgatoriul!Din flăcările care se Întindeau amenințătoare, asemenea unor brațe , se chinuiau să scape
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta, pus în rama lui neagră de lemn și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi fost una din hainele mele. înainte tabloul atârnase în camera mea, lângă căminul marca Ankarsrum. Fusese ușor scorojit de căldură. Și această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
consternat sau disperat. în fond, ceva asemănător se întâmplă cu toate casele copilăriei. N-am întrebat nimic. Bancherul mi-a arătat un obiect mare, negru și pătrat, care zăcea la marginea craterului. Ce ar putea fi? a întrebat el. Este rama de metal a pianului mamei, i-am zis. începuse deja să ruginească. O ramă de pian de metal, am mai spus eu, este mult superioară ramelor de lemn, mai simple și mai ieftine. Ea îi dă greutate instrumentului și păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am întrebat nimic. Bancherul mi-a arătat un obiect mare, negru și pătrat, care zăcea la marginea craterului. Ce ar putea fi? a întrebat el. Este rama de metal a pianului mamei, i-am zis. începuse deja să ruginească. O ramă de pian de metal, am mai spus eu, este mult superioară ramelor de lemn, mai simple și mai ieftine. Ea îi dă greutate instrumentului și păstrează corzile mult mai bine acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt prinse corzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pătrat, care zăcea la marginea craterului. Ce ar putea fi? a întrebat el. Este rama de metal a pianului mamei, i-am zis. începuse deja să ruginească. O ramă de pian de metal, am mai spus eu, este mult superioară ramelor de lemn, mai simple și mai ieftine. Ea îi dă greutate instrumentului și păstrează corzile mult mai bine acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt prinse corzile o întindere mai bună. în climatul nostru rama de metal este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
simple și mai ieftine. Ea îi dă greutate instrumentului și păstrează corzile mult mai bine acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt prinse corzile o întindere mai bună. în climatul nostru rama de metal este o necesitate. Pianul cu ramă de lemn nu poate imita niciodată sunetul atât de râvnit al unui pian cu coadă. în toate casele în care se pune preț pe calitate și profunzime spirituală pianul trebuie să aibă ramă de metal. Sus, în vârful unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de metal este o necesitate. Pianul cu ramă de lemn nu poate imita niciodată sunetul atât de râvnit al unui pian cu coadă. în toate casele în care se pune preț pe calitate și profunzime spirituală pianul trebuie să aibă ramă de metal. Sus, în vârful unuia dintre copacii morți, atârna lupa bunicului în rama ei de metal, instrumentul de ajutat la citit pe care i-l dăduse tata. Arăta ca și cum cineva de sus, de la foarte mare înălțime, ar fi încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sunetul atât de râvnit al unui pian cu coadă. în toate casele în care se pune preț pe calitate și profunzime spirituală pianul trebuie să aibă ramă de metal. Sus, în vârful unuia dintre copacii morți, atârna lupa bunicului în rama ei de metal, instrumentul de ajutat la citit pe care i-l dăduse tata. Arăta ca și cum cineva de sus, de la foarte mare înălțime, ar fi încercat să citească și să înțeleagă ce se întâmplase. în rest nu mai exista nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe cea care vorbea. Ținea un microfon în mână, aproape ca și cum ar fi fost pe cale să „spună“ o carte, părul ei blond, care, de altfel, semăna cu părul mamei mele, era răsucit și strâns pe creștet și avea ochelari cu rame de plastic violet. Și o aluniță mică-mică la rădăcina nasului. Nu o voi uita niciodată. în fața ei se afla un grup mic de ascultători. Cei mai mulți se mișcau un pic neliniștiți înainte și înapoi. Pe reverul taiorului bleumarin femeia avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Regalul eminescian, susținut în acest an de academician Mihai Cimpoi, profesorii Nicolae Georgescu, Al. Dobrescu, Dumitru Irimia, Petru Ursachi și, bineînțeles, Theodor Codreanu a reprezentat încă o măiestr ită demonstrație a actualității lui. Cartea de care amintiți „Basarabia sau d rama sfâșierii” nu s-a lansat la Iași (dar s-a lansat la Chișinău) întrucât autorul a propus un alt volum, la fel de interesant și care, după cum știți ca participant, s a bucurat de o bună primire la public, dar regretăm că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
spune că oaspeții au plecat din Bârlad a doua zi dimineață, după ce au cumpărat de la hangiu o icoană reprezentând pe Christos pe cruce, înconjurat de draci. Pe drum, la un alt han, văd o altă icoană, a Maicii Domnului, cu rama pli nă de candele. Dincolo de oraș, lângă un lac mic, un stâlp îl reprezenta pe Sf. Petru cu cheile. Mori de vânt și fântâni de piatră, după moda turcească. La amiază ajung la alt han: Tatomirești. Pentru că erau în misiune
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
trăirea vieții în aventura ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ea, undeva, cândva, vărsată în aerul apăsător și galben, în irizări de toamnă târzie, vie, doar în amiaza mea. Alături de femeia frumoasă din piatră, stă o mască, care niciodată n-a zâmbit. Ce idee s-o pui în tablou cu ramă prețioasă de aramă, filigranată. Statuile au rămas în tipare și timpul lor moare; altfel ar sta într-un muzeu, să trăiască în lumea lor firească. Mobilier bătrân Cei vechi îmbinau piatra cu lemnul; lemnul l-au sculptat cu aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Pe Zeus Hera l-a iertat?! Când e noapte, e frumos să crezi în lumină. (Edmond Rostand) Ce bine, ce bine, să mai revin, în timp, lângă tine. O iluzie mare crește din depărtare, se așează lângă ceasul meu cu rama de aramă. Tot roșie și gălbuie a rămas, de parcă nu a trecut decât o clipă nebună, care demult nu mai sună; nici nu mai bate în singurătate. Eu stau și aștept cu mâinile tale pe piept. În jurul capului este atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
li s-a terminat carburantul, iar pompele pentru benzina asta s-au desființat Încă din adolescența noastră. Și, odată cu benzina, s-a terminat și literatura. Allegro furioso, basta. Se stinge nervul. Devii mai așezat, mai sfătos, porți acum ochelari, cu ramă subțire, ți se lungește fraza. Poate se petrece același fenomen și cu alte lucruri, În ceea ce mă privește, Încă aștept. Văd c-am devenit tolerant, calm, Îi suport liniștit pe toți, lumea Îmi provoacă o Înțelegătoare somnolență și o Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînt eu”. Acum, Încercați, căprioarele mele, să găsiți azi un regizor, oricare, de oriunde, căruia i s-ar potrivi ca o mînușă de spadasin o asemenea mărturisire. Foarte dificil, confirmă și Buñuel: „În mîinile unui spirit liber, filmul este o ramă minunată și periculoasă. Este cel mai perfect mijloc prin care se pot exprima gîndurile, sentimentele și instinctul. Dintre toate mijloacele de expresie, felul În care funcționează mînuirea creatoare a imaginilor evocă cel mai mult lumea viselor. Un film este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]