5,656 matches
-
2001). Volumul Corabia argonauților (1972) este numai aparent alcătuit aleator. Eseul principal, care dă și titlul cărții, se sprijină pe două metafore: corabie-carte și argonauți-cititori. D. este un autor bine informat, care stăpânește metodele moderne de abordare critică, îndeosebi teoria receptării, rezultatul fiind structurarea unui stil propriu. Criticul se exprimă mai ales prin „parabole critice”, atunci când vorbește de argonauți (cititorii), cu starea lor veșnică de căutători ai unei iluzii (lâna de aur), de „ultimul argonaut” sau de „omul pasăre”. O paralelă
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
română interbelică, fără a exclude „străpungeri” către scriitori importanți ai secolului al XIX-lea sau către literatura postbelică și nici abordările de sociologie literară. „Bătălia” Arghezi (1984), cartea sa de debut, la origine teză de doctorat, urmărește riguros și documentat receptarea unui autor situat „veșnic împotriva curentului”. Analiza depășește „cazul” Arghezi, indicând o bună cunoaștere a întregii opere și luând în calcul factori diverși, uneori imponderabili, care au dus la fenomenul atât de spectaculos-contradictoriu al receptării scriitorului: spiritul lui nonconformist, violent
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
doctorat, urmărește riguros și documentat receptarea unui autor situat „veșnic împotriva curentului”. Analiza depășește „cazul” Arghezi, indicând o bună cunoaștere a întregii opere și luând în calcul factori diverși, uneori imponderabili, care au dus la fenomenul atât de spectaculos-contradictoriu al receptării scriitorului: spiritul lui nonconformist, violent rebel, impactul negativ al biografiei asupra (lecturii) operei, activitatea pamfletarului, debutul editorial tardiv al poetului, discrepanțele dintre receptarea de către poeți și receptarea de către critici, relația cerere-ofertă, evoluția gustului/modei literare, conflictul dintre generații. Mihail Sebastian
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
și luând în calcul factori diverși, uneori imponderabili, care au dus la fenomenul atât de spectaculos-contradictoriu al receptării scriitorului: spiritul lui nonconformist, violent rebel, impactul negativ al biografiei asupra (lecturii) operei, activitatea pamfletarului, debutul editorial tardiv al poetului, discrepanțele dintre receptarea de către poeți și receptarea de către critici, relația cerere-ofertă, evoluția gustului/modei literare, conflictul dintre generații. Mihail Sebastian sau Ironia unui destin (1986) este, deopotrivă, o carte despre un autor, despre o operă și despre o generație, îmbinând perspectiva monografică și
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
factori diverși, uneori imponderabili, care au dus la fenomenul atât de spectaculos-contradictoriu al receptării scriitorului: spiritul lui nonconformist, violent rebel, impactul negativ al biografiei asupra (lecturii) operei, activitatea pamfletarului, debutul editorial tardiv al poetului, discrepanțele dintre receptarea de către poeți și receptarea de către critici, relația cerere-ofertă, evoluția gustului/modei literare, conflictul dintre generații. Mihail Sebastian sau Ironia unui destin (1986) este, deopotrivă, o carte despre un autor, despre o operă și despre o generație, îmbinând perspectiva monografică și aceea asupra ideologiilor. „Ironia
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
Vocea Prahovei”, materialul identificat aici corectând și nuanțând sensibil teme supuse multă vreme controversei sau încă aflate pe rol. Astfel, autoarea demonstrează că teza lovinesciană a inactualității comediilor era larg răspândită în epocă, analizează impactul „trădărilor” politice ale scriitorului asupra receptării operei, luminează relațiile lui constant bune cu Iașul (mai ales cu ziarul liberal „Evenimentul”), aduce clarificări ale obscurului interval 1904-1908 (atenția cu care „Dimineața” lui C. Mille urmărește noile creații ale scriitorului), (re)discută legende precum „lenea” lui Caragiale ș.
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
literar care refuză să se limiteze la o epocă anume. SCRIERI: „Bătălia” Arghezi, Cluj-Napoca, 1984; Mihail Sebastian sau Ironia unui destin, București, 1986; Caragiale în presa vremii, București, 2002. Repere bibliografice: Alexandru George, „«Bătălia» Arghezi”, RL, 1984, 32; Al. Piru, Receptarea lui Tudor Arghezi, FLC, 1984, 35; Traian Ungureanu, Victoria de la Arghezi, AFT, 1984, 12; Nae Antonescu, O luptă de durată. „«Bătălia» Arghezi”, VR, 1985, 1; Pavel Țugui, „«Bătălia» Arghezi”, VR, 1985,1; D. Micu, „«Bătălia» Arghezi”, LL, 1985, 1; Traian
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
ca director al secției române a postului de radio Europa Liberă, chiar de la înființarea acestuia, în 1950, la München. În „Țara” au apărut documente revelatorii privind procesele intentate de comuniști, în 1949, luptătorilor din munți, cu un deosebit impact asupra receptării acestor realități în Occidentul european al momentului. În 1953 G. își publică la München cea de-a doua carte de poezii, Poeme pentru frații mei. Versurile vibrează de sentimentul înstrăinării și al rătăcirii într-un alt spațiu decât cel părăsit
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
explică Însă de ce Franța a fost patria lui - țară mereu liberă - și de ce statutul literaturii este departe de a fi pus În chestiune În acești termeni de cultura anglo-saxonă. Sau, de pildă, cît de importantă a fost și este, pentru receptarea poeziei, influența hermeneuticii În Germania. Iar aici răspunsul este unul singur, Lionel Ruffel pare să fie singurul teoretician francez care să-l recunoască, Încă moderat: raportarea culturii franceze la ideea de Revoluție - ca ideal -, concomitentă eșecului politic și reușitei axiologice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pătrunderii gîndirii anglo-saxone pe piața franceză; Antoine Compagnon, profesor la Soorbona dar și la Harvard, ține un discurs care are ca temă de elecție postmodernismul din postura celui mai În vogă critic și teoretician literar francez al momentului. Deficiențele de receptare franceză a „postmodernismului” au fost schițate și explicate sumar În 1997 de către Geert Lernout Într-un articol al cărui punct de vedere, și limbă de redactare, sînt americane. El vorbește despre divergențele de interpretare a “postmodernismului” dintre germani, englezi și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
discut acum. Mai mult: În ciuda existenței unui precipitat mental numit “literatură”, depus sub formă de clișeu, cartea lui Compagnon poate deveni, vorba lui Hegel (tradus În franceză), un studiu de “chose passée”, din cel puțin două motive ce țin de receptarea literaturii, socială, respectiv științifică . Unul ar fi dispariția canonului, nu ca noțiune istoric validată, ci ca efect al dispariției obiectului numit. Trebuie spus foarte clar că În Franța, În ciuda existenței unei literaturi de programă școlară, canonul literar și-a sistat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obiect al snobismului În materie de literatură. „Generația de creație” care a produs-o a știut (că trebuie) s-o blindeze teoretic. A impus-o astfel și la nivel academic. Vom vedea dacă această consacrare va impieta, sau dimpotrivă, asupra receptării ei ulterioare. Alte literaturi se confruntă cu crize de identitate, iar pașii istoricilor literaturii se opresc la capătul covorului, cu teama că, de-aici Înainte, niciodată nimeni nu va mai Întinde vreun altul. Așa se petrec lucrurile În literatura franceză
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe de o parte, dar și stilul clasic, pur, pudibond, elegant, care a făcut gloria culturii franceze În urmă cu 350 de ani. Dar literatura franceză de succes nu este aceasta, ci una care, dincolo de influențele istorice, cele venite din receptarea crizei societății franceze de după perioada celor 30 de ani glorioși - adică după 1975 -, exprimă și reprezintă o revoltă pretins colectivă Împotriva Sistemului, a imperialismului religios, politic, economic, libidinal din Occidentul contemporan. Este vorba despre un avatar al realismului romantic din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atît mai naive cu cît le rostește cu superbie. Studiile culturale ar spune mai mult decît naratologia, În cazul autoficțiunii (pornind de la observații formale, dar depășindu-le), și, mai ales, ar răspunde la alte Întrebări. Punctul de vedere al esteticii receptării este foarte interesant. Iată ce crede Mounir Laouyen: “L'autofiction est, donc, avant tout, la forme moderne de l'autobiographie à l'ère du soupșon. Or l'autofiction n'a pas d'"horizon d'attente"; elle est, par conséquent, en
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ei), cu o prejudecată ierarhizantă care face ca nu tot ceea ce este scris să fie la fel de important indiferent de sexul numelui semnat. Astfel, scrisul feminin trebuie să producă de două ori mai mult zgomot decît cel masculin, pentru ca speranța unei receptări asemănătoare să nu fie zadarnică. În cazul scriitoarelor, tradiția devine o chestiune secundară, pentru că aparține celorlalți, este un obiect străin, construit de-a lungul unei Istorii pe care ele În nici un caz nu și-o poate revendica. De-aceea, mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sangvinară, atunci transpunerea acesteia În scris apare evidentă, printr-o investiție de energie din care nici o picătură nu poate fi ascunsă de ochii cititorului. Devine așadar limpede cum se face că literatura feminină răspunde atît de bine imperativelor autenticiste ale receptării contemporane a literaturii. La fel de clar putem Înțelege cum, În aparență paradoxal, o scriitoare trash ca Virginie Despentes ajunge, la „maturitate”, să adore monotonul roman Le Bébé al Mariei Darrieussecq, scrisă după ce autoarea Truismes-lor devenise mamă. Ar trebui așadar să ne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Coq Gaulois, București, 1919; vol. II: Poésies diverses, București, 1919; Doine și sonete, București, 1932; Traduceri: M. Eminescu, Poems, București, f.a. Repere bibliografice: Ioan Țiculescu, Dimitrie Cuclin. Studiu asupra vieții și operei lui, București, 1933; Andrei Brezianu, Mihai Eminescu și receptarea engleză: realizare și ecou, VR, 1983, 12; Ion Bârsan, Convorbiri cu Dimitrie Cuclin - filosof, muzician, scriitor, Galați, 1995; Alexandru Surdu, Trebuința de filosofie la Dimitrie Cuclin, CC, 1995, 3-4. I.D.
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
analize asupra ghicitorii (Ghicitorile poporale), a proverbului (Nașterea proverbilor), al unui expozeu în care fixează liniile mari de evoluție ale baladei și se numără printre cei care au subliniat însemnătatea valorii estetice a producțiilor populare (Bocetul). A fost preocupat de receptarea și circulația folclorului. De pe o poziție raționalistă și iluministă ce venea de la Școala Ardeleană, a combătut superstițiile, practicile medicale empirice și primejdioase ( Leacuri băbești, Legarea boalelor, Oase de balaur, Postul și nutrirea neîndestulătoare). C. traducătorul s-a oprit la marile
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
etic al rostirii adevărului, eseul respinge deopotrivă, ca arme ale impunerii lui, agresivitatea, dogmatismul și „zeflemeaua negativă de care întreaga lume s-a săturat”. De la dimensiuni și aspect grafic la organizarea conținutului, C. întreține mereu jocul de mesaje, stimulând o receptare ageră. Construită complex, chiar sofisticat (prin contribuția decisivă a lui Mircea Vulcănescu), revista ține să amintească, sugerând afinitatea și succesoratul, „Ideea europeană” a lui C. Rădulescu-Motru, marea revistă culturală postbelică de orientare democratică și deschidere europeană, legată ea însăși de
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
cercetărilor mai recente. Fără a se nega influența violenței din mass-media asupra violenței din societate, în prezent concepția „stimul-răspuns” pierde teren, ca și credința în atotputernicia mass-media (vezi teoria „glonțului magic”). Numeroase cercetări au arătat că publicul este selectiv în receptarea mesajelor mass-media, că le decodifică și le înțelege în maniere diferite, iar trecerea de la informație la acțiune este multiplu mediată. Totuși, unii specialiști de la noi consideră - după părerea mea, oarecum exagerând - că prin informațiile pe care le transmit „mass media
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
semnificativă între femei și albi (care au un risc victimal scăzut), pe de o parte, și bărbați și nonalbi, pe de altă parte. Relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală poate fi explicată și prin ipoteza „afinității”, potrivit căreia receptarea mesajelor TV se face în baza similarității dintre caracteristicile personajelor de pe ecran și cele ale persoanelor din audiență. Analizând rezultatele unui sondaj de opinie reprezantativ național (N = 1502) realizat în 1977 în SUA, Paul M. Hirsch (1980) a decoperit că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
punct de vedere etnologic, antropologic și sociologic a formei de organizare a comunităților săsești numită Nachbarschaft. Numai stabilirea interdependenței dintre modele, în cadrul necontenitei lor transformări și perfecționări, în cadrul unui proces social creator de durată și al unui proces tehnic de receptare poate explica apariția și dezvoltarea acestei instituții în sudul Transilvaniei și în special în Mărginimea Sibiului, ca modalitate specifică de organizare socială care să răspundă necesităților administrației săsești, dar și nevoilor social-economice ale românilor. „Vecinătatea” este o categorie de reprezentare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
discursului un suport de trimiteri erudite. A mai semnat S. Hrimiuc. Un destin ingrat a vrut ca acest om integru, de o înțeleaptă reflexivitate, să nu-și ducă la capăt mai nici unul dintre proiecte. Teza de doctorat, prinzând în acoladă receptarea poeziei eminesciene în epocă, nu a apucat să o încheie. Lexiconul căruia i se consacrase cu un atașament plin de dăruire, Dicționarul literaturii române. 1900-1950, a rămas, în prima lui parte, în stadiul de manuscris. Bazate pe o informație exhaustivă
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
s-ar zice, un punct de onoare din a nu se opri la suprafața lucrurilor. O dominantă a investigațiilor sale, în afară de operațiunea firească de reliefare a ipostazei „definitorii” a unor scriitori, este monitorizarea, cu un sensibil măsurariu, a procesului de receptare critică a valorii, presupunând detectarea unor motivații ale cursului ei adesea capricios. Aceeași dicție cerebrală în medalioanele de autori, portretizați cu vocația formulărilor subtil-penetrante, unele sintagme având turnura caracterizărilor de referință. În G. Ibrăileanu H. îl recunoaște pe „fondatorul cercetării
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
interbelică. Făcându-se apel la însemnările unor martori și participanți, se relatează despre apariția primului număr al revistei în 1935, despre polemicile din interiorul grupului, pentru a restitui imaginea unui climat cultural efervescent, nu lipsit de tensiuni și contradicții. Problema receptării critice a iconarilor este prezentă și la rubrica „Proces literar” unde pe parcursul mai multor numere sunt dezbătute aprecierile lui G. Călinescu și se afirmă că verdictul criticului trebuie să fie reanalizat, „dacă nu vrem să rămână stigmatizată pentru totdeauna adevărata
ICONAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287499_a_288828]