6,870 matches
-
noutatea” sa În istoria neamului? De acea „proastă individualitate” despre care vorbea nu știu cine, incapacitatea noastră de a ne afirma plenar, și asta se trădează În medii străine, mai ales când suntem Întrebați dacă mai sunt valori asemănătoare În țară, avem reflexul de a ne indica pe noi ca unicii purtători ai geniului național! Cioran era mai conștient ca mulți alții că era vorba nu numai de prezent, dar și de viitor: va trebui, chiar și eliberați de flagelul comunist, va trebui
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acord cu unii termeni ai săi, Ionescu s-a iritat și mi-a păstrat ranchiună până la sfârșitul vieții. (Era vorba parcă de Ceaușescu, de persoana sa pe care Ionescu o trata În termeni grosolani, iar eu am avut un nefericit reflex de a afirma că „...e vorba totuși de șeful statului și ar trebui tratat altfel!...”. Ceva de genul acesta... Oricum, ne aflam Încă În deceniul al optulea, dictatura personală nu-și arătase toate fațetele; nu numai eu, dar și alți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
grav-ritualice și deasupra oricăror „mărunte” impulsuri sau reacții umane, ești confruntat cu aceeași „figură” ce devine tot mai puțin o persoană, ci Îngheață În acea formă aproape sacerdotală - cumva sordid-sacerdotală, e adevărat, dar... totuși! -, voința individuală, „veche”, educată În alte reflexe și prejudecăți esențiale, nemaiavând de ce să se agațe, se prăbușește În acel „gol” de care vorbeam mai sus. Gol pe care „ajutoarele” harnice ale acelei „figuri” atotprezente și aparent indestructibile se grăbesc să-l umple cu „furcile lor de fier
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
agațe, se prăbușește În acel „gol” de care vorbeam mai sus. Gol pe care „ajutoarele” harnice ale acelei „figuri” atotprezente și aparent indestructibile se grăbesc să-l umple cu „furcile lor de fier și de hârtie!”, cu alte speranțe și reflexe; care Însă, cum o spuneam, nu trebuie ele Însele luate cu prea multă gravitate, ele nu au valoare prin ele Însele, ci doar În măsura În care „sunt pe placul” și „sugerate” de acea Figură care umple toate spațiile ce rămân goale În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îi excludeam ferm din grupul și discuțiile noastre. Dar, cum spuneam, a trebuit, În acele decenii de opresiune și de luptă cu cenzura și cu oportuniștii de felurite tipuri și calibre ale puterii, să ne dotăm și cu un minim reflex sau antidot, cum i-am spus, contra acelei plăgi - suspiciunea politică - cu care, de altfel, extrem de perversă, stăpânirea Însăși lucra. Nu rareori, În ultimul deceniu al dictaturii, scriitori naivi asistau uimiți cum unii aserviți evident regimului se acuzau unii pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În Europa și Împărțirea, pentru o jumătate de secol, a lumii, Între cele două mari puteri, SUA și URSS; iar mișcarea fascistă germană și cea legionară română ne apar ambele ca o formă a hybris-ului, cum o spuneam, un reflex individual, dar și colectiv, al unei „uriașe bucurii istorice și etnice”, una dintre acele „bucurii” ce seamănă cu o explozie, Într-atât sunt ele de plenare, de neașteptate, de „neverosimile”, Încât pot părea, unora, nu puțini!, a fi nici mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cere pregătire, consecvență, uniune și solidaritate umană. Și, poate, mai ales acea „tradiție specifică”, tradiția de luptă și, organizare contra abuzului social ce vine „de sus”, contra bunului plac al atâtor legiuni de stăpânitori, tradiție care, În timp, creează acele reflexe de luptă, Împotrivire și organizare, așa cum le-am văzut și citat la unele popoare și națiuni vecine nouă, În istorie, Unguri și, mai ales, Polonezi. Acel „regret” intens și puțin convulsiv al intelighenției românești postdecembriste, care a mers până acolo
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
până la dispariție de ravagiile pe care le-au făcut năvălitorii Încă În vremea lui Aurelian În structurile citadine și civice Împrumutate de la Romani, aici, la nord de Dunăre; și, odată cu orașele și structurile civice, s-a pierdut și capacitatea sau reflexul acestei noi populații „hibride”, geto-daco-latine, de a construi și de a se organiza. S-a instalat teama și nesiguranța oricărei așezări, teamă care, cimentată În secole, ne-a impregnat firea, caracterul și reflexele. Peste aceasta, o spune tot Drăghicescu, ăn
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
civice, s-a pierdut și capacitatea sau reflexul acestei noi populații „hibride”, geto-daco-latine, de a construi și de a se organiza. S-a instalat teama și nesiguranța oricărei așezări, teamă care, cimentată În secole, ne-a impregnat firea, caracterul și reflexele. Peste aceasta, o spune tot Drăghicescu, ăn cei vreo 160 de ani de dominație și de jaf fanariot - fanarioții care, abili, s-au Încuscrit cu familiie boierești locale, vechi! - s-a așternut pânza densă și sufocantă a moravurilor orientale, toate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ei, de parcă adolescentul nostru de la Rășinari nu Îmbătrânise, nu se maturizase cu o zi din clipa când, cu mare probabilitate, a Întâlnit prima femeie frumoasă, intangibilă, prima sa Beatrice și, ca să se apere de „violența, de pericolul Frumuseții”, a avut reflexul nu puținor puberi de a blestema fascinanta apariție!... Nu, nu ca pe un vituperant Savonarola, ci ca pe un stângaci și isteroid Don Juan Îl văd pe schimnicul ce locuia, o Îngustă mansardă pe rue de l’Odeon: cum să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca un pedagog uriaș, ciclopic, o figură coșmarescă, „cineva” care, cu o mișcare unică și teribilă În deciziunea ei, dă la o parte tot ce ni se părea a fi câștigat odată, Împreună cu părinții, prietenii și chiar cu unele dintre reflexele noastre de apărare sau de atac, necesare În mișcarea cotidiană. Exilul ne trimite Înapoi, mult Înapoi, poate și dincolo sau dincoace de naștere și ne lasă adeseori impresia penibilă de a ne fi pierdut calitățile prime și firești - ni se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
firești - ni se părea - de adaptare și Înțelegere. Da, exilul ne preface În handicapați, nu numai la nivelul lingvistic; trebuie să Învățăm, ceea ce părea că știam deja, tipul și „tonul” relațiilor interumane, ne obligă să ne inculcăm alte și alte reflexe, să tăcem când ceva ni se pare nepotrivit sau fals - oare „falsul” nostru mai e valabil În noua lume?! -, să râdem nu când ceva ni se pare ridicol, ci doar atunci când râd ceilalți, să râdem de ridicolul decretat de ei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe mulți, limpezește și exclude multe patimi, care de pe-o zi-pe alta devin mărunte! - eu voi fi Încă o dată unul dintre acei exilați care va lua bucuros un drum În care și pe care pașii mei vor regăsi unele reflexe de apărare, dar și de atac! Și literatura mea, atâta cât este, va fi unul dintre martorii vii ai unei existențe, a unei conștiințe și a unei tradiții care nu acceptă, Încă o dată, fatalitatea. Da, ne vom „exila” Încă o dată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
negentropie, Narcis-Hypnos-Echo, problema metempsihozei și a zădărniciei universale, fundamentul gândirii eminesciene. Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim; polul stilistic prim înfrânge zădărnicia și triumfă tocmai în armonia iubirii". Cu Archaeus, cu accesul în punctul originar, cercul cercurilor se închide, cu acea mișcare de închidere-spre-deschidere specifică "devenirii întru ființă". Este de la sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de Eminescu) era abilitat să intervină în creația acestuia. Maiorescu era un om de mare cultură, dar nu era un poet el însuși. Ni se pare a fi o practică barbară aceea de a te substitui adevăratului creator, tu neavând reflexele lirice necesare. Și în vremea dictaturii proletare, aproape toate scrierile noastre au fost denaturate de cenzură sau de oportunismul unor redactori semianalfabeți și pusilanimi (vorba ăluia). Nu ne mai dați decrete și anateme, domnilor profesori! De la voi așteptăm sfaturi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
diversificată prin opoziția de sens între cuvintele optimist și moarte, precum și o rafinată utilizare a oximoronului în asocierea "superficialitate sublimă": "Obiectivismul purist al lui Kant, afirmă Theodor Codreanu, e de o inflexibilitate de sfinx, o banchiză monumentală tronând optimist, iradiind reflexe reci, un fel de moarte nordică, spirit încremenit într-o fantastică detașare de contingent. La Kant seninătatea spiritului german atinge perfecțiuni înfricoșătoare, eul se pulverizează în neant, se transfigurează în lumină selenară, în tăceri imense, frizând o superficialitate sublimă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Aplicată la "moft", ea devine paradoxală. Ar trebui ca acei care au depășit "moftul" să stea pe loc să-i ajungă din urmă infantilii? "Nivelarea vârstelor" cade în "ridicolul simetriei de contrast", "oamenii rămân într-o vârstă a narcisismului secundar", reflex "al spaimei de singurătate și de moarte", după autor (p.118). Caragiale dezvoltă o adevărată teorie a vârstelor, exprimând ideea că atâta vreme cât "lumea merge", omul nu trebuie să se înțepenească în călcâie..., ci trebuie să se lase dus în pasul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Lefter Popescu din Două loturi care trăiește "cea mai teribilă dintre treziri". El trece de la iluzia norocului la cea a nenorocului. Întâlnim în acest capitol ipoteze estetice interesante, unele îndrăznețe, cum ar fi de pildă prezența bovarismului la Caragiale, ca reflex al "transcendenței deviate", tratarea din aceeași perspectivă a fenomenului "formelor fără fond" în care se cuprind toate "mimetismele culturii și civilizației" (p. 123). Manifestări ale devierii interne și externe în Conu Leonida... și O făclie de Paște, unde se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Canetti, folosesc ambele mâini la cățăratul în copaci. Transfigurat, cățăratul "la două mâini" se vede bine în comerț cu o mână dai, cu cealaltă iei. "Această senzație stranie, remarcă Th. Codreanu, a unui comercialism estetic o lasă și Istoria... manolesciană, reflex al postmodernei culturi de consum. O mână oferă "valori", "lista lui Manolescu", pe când cealaltă, (...) "înșfacă spre îngurgitare neantizantă autorii indezirabili. Așa ne explicăm nuanțarea "importanței" celor care lipsesc din scrierea manolesciană: lista negativă, făcută invizibilă, ca ucidere ritualică" (p. 19
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
contraspionajului cu deosebire în epoca contemporană, un domeniu evident promovat anterior ca și în prezent, netăgăduit „încurajat”, fiind preferat publicului larg, dar nu numai acestuia, ci și specialiștilor sau editorilor. Sub aceste aspecte, lucrarea domnului Alexandru-Alin Spânu reprezintă, așadar, un reflex și un produs al tendinței semnalate, iar, prin bogăția și valoarea informațiilor puse în circuitul științific, și un impuls spre aprofundarea studiilor de specialitate în viitor. Efortul și rezultatele autorului se dovedesc întrutotul remarcabile, volumul de față reprezentând, indiscutabil, o
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
murdar, cu flocoane, cu miros rînced sau de mucegăi. Articolul 22 Carnea congelata trebuie să prezinte următoarele caracteristici fizico-chimice: - la suprafață, culoare cu nuanță mai închisă decît carnea proaspătă, consistentă tare; grăsime de culoare specifică, tendoane de culoare albă cu reflexe sidefii, temperatura la os -10 grade, iar după decongelare lentă la +5 grade, are caracteristicile fizico-chimice ale cărnii refrigerate. Este interzisă recongelarea cărnii decongelate. Articolul 23 Carnea tocata trebuie să corespundă următoarelor caracteristici fizico-chimice: Articolul 24 Este inapta pentru consumul
ORDIN nr. 184 din 4 aprilie 1972 privind stabilirea normelor de igiena pentru produse alimentare şi băuturi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120695_a_122024]
-
-mea-i flămîndă, bolnavă și pe moarte Labiș, nume al aluziei ce ești tu! metrii pătrați ai sălii socotiți la 1987, an din mîntuire, eu sînt acum acel constructor care-și face semn, începînd cu așezarea picior peste picior pe reflexul necondiționat al genunchiului, țară de reflexe! femeia citește ziarul femeia la 30 de ani Balzac, cu broboada verde Grigorescu, geanta de rafie în carouri, mărunțiș în palmă, pînă unde bate atenția mea cu coada ochiului! mă simt observată, te privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
moarte Labiș, nume al aluziei ce ești tu! metrii pătrați ai sălii socotiți la 1987, an din mîntuire, eu sînt acum acel constructor care-și face semn, începînd cu așezarea picior peste picior pe reflexul necondiționat al genunchiului, țară de reflexe! femeia citește ziarul femeia la 30 de ani Balzac, cu broboada verde Grigorescu, geanta de rafie în carouri, mărunțiș în palmă, pînă unde bate atenția mea cu coada ochiului! mă simt observată, te privesc deschis, dă de dușcă sticla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
modul călători, patru de replici evazive, intențiile în adîncime, un văzduh sub lună, partea puternică a soarelui la răsărit, stația Galbeni călătorii la vagon, fatala dependență transportul, ancadramentele antropice cu urma de sălbăticie mișcarea cîmpurilor agricole, singură pe raza vizuală, reflexul de inteligență să deschid clapa de la telefonul mobil, alt subterfugiu, mai clasic, oglinda, acolo o fată de 15-16 ani, o voi ascunde, ce mai e de scos, suflecă mîneca, o candoare întreagă cît de repede le am de pus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la geam, se apropie receptivă, gesticulații, urcă și el, răsucesc dopul sticlei, bere ori suc, ajută-te și de perdea, nu reușesc, și nici el cîteva secunde, mai bine mănînc, lividă ca și tartina cu luminile albe din copertina peronului, reflexe albăstrii ambele trenuri, ieșind din fagure pe liber, sticla de bere, ea cu apă otrăvioară "Hanta", ceferistul era femeie, cîrlionții roșcovani îi strică albastrul scînteierilor, bolta sare în grade de luminozitate de sub peron, turnuri spațiate de sus cît să mute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]