7,442 matches
-
Academiei Militare - secția aviație (1965-1968), iar în anul 1978 a terminat Cursul postacademic. A parcurs apoi întreaga ierarhie militară, de la pilot-șef și comandant de patrulă la Regimentul 49 Aviație Vânătoare Bombardament la comandant de escadrilă (1968-1970) și comandant al Regimentului 57 Aviație Vânătoare (iulie 1970 - iulie 1976), iar apoi inspector-șef zbor și șef de grupă coordonare zbor în comandamentul Diviziei 16 Apărare Antiaeriană a Teritoriului (iulie 1976 - iunie 1978) și de locțiitor al comandamentului Diviziei 70 Aviație (iunie 1978
Iosif Rus () [Corola-website/Science/311730_a_313059]
-
de doctor în științe militare. După cum afirmă generalul Constantin Olteanu, în perioada Revoluției, la 22 decembrie 1989, colonelul Păștinică ""ținea locul șefului de stat major (al Armatei a II-a n.n.) - vorbea de zor la telefon în legătură cu trimiterea a două regimente de la Brăila și de la Râmnicu Sărat la București. Și omul le stabilea ca la regulament, metodic, itinerarii, trei zile hrană rece, muniții pentru situație de luptă, parole, cine-i recunoaște, cine-i așteaptă la intrare în București etc. (...) Mi-au
Nicolae Păștinică () [Corola-website/Science/311729_a_313058]
-
pentru situație de luptă, parole, cine-i recunoaște, cine-i așteaptă la intrare în București etc. (...) Mi-au explicat că legătura cu MStM se realiza prin viceamiralul Mihai Aron și generalul Ilie Constantinescu și că aveau ordin să trimită unele regimente la București, dar fără să cunoască exact misiunea. Eu acum știu de la generalul Nicolae Eftimescu, prim-adjunct al șefului MStM și șef al Direcției Operații, că pe 22 decembrie, în jurul orelor 14.00, au pus la punct celebra nota telefonică
Nicolae Păștinică () [Corola-website/Science/311729_a_313058]
-
Zoe Dumitrescu Bușulenga și Alexandru Graur. În anii 1938-1939 face stagiul militar la Școala de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște, absolvită cu gradul de sublocotenent în rezervă. A luat parte la războiul din răsărit ca sublocotenent comandant de pluton, cu Regimentul 2 Roșiori, din 1941, de la cucerirea Odesei până la 2 februarie 1943, când cade prizonier în cercul de la Stalingrad. A cunoscut viața din lagărul de la Oranki (circa 400 km est de Moscova), unde au fost duși toți prizonierii ofițeri români. Nu
Horia Stamatin () [Corola-website/Science/310986_a_312315]
-
Rokosovski și-a câștigat existența lucrând într-o fabrică de ciorapi iar mai târziu, el a devenit ucenic de zidar. Odată cu înrolarea lui Rokosovski în armată, patronimul "Ksawerovici" a fost rusificat în Konstantinovici, care era mai ușor de pronunțat în Regimentul al V-lea de dragoni (cavalerie) din Kargopol în care Rokosovski s-a înrolat voluntar. După intrarea în regiment, Rokosovski curând a demonstrat însușiri de soldat și comandant talentat, la sfârșitul Primului Război Mondial el având rang de subofițer, servind în cavalerie
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
zidar. Odată cu înrolarea lui Rokosovski în armată, patronimul "Ksawerovici" a fost rusificat în Konstantinovici, care era mai ușor de pronunțat în Regimentul al V-lea de dragoni (cavalerie) din Kargopol în care Rokosovski s-a înrolat voluntar. După intrarea în regiment, Rokosovski curând a demonstrat însușiri de soldat și comandant talentat, la sfârșitul Primului Război Mondial el având rang de subofițer, servind în cavalerie pe toată durata războiului. În timpul războiului el a fost rănit de două ori și i s-a acordat Crucea
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
de cavalerie al Detașamentului de Cavalerie a Gărzilor Roșii din Kargopolsky în campania împotriva armatelor Gărzii albe conduse de amiralul Aleksandr Kolceak. Rokosovski a primit cea mai înaltă(pe atunci) distincție sovietică Ordinul Steagul Roșu. În 1921 el a comandat Regimentul 35 Cavalerie Independent staționat în Irkutsk și a jucat un rol important în aducerea la putere a liderului mongol Damdin Sükhbaatar, fondatorul Republicii Populare Mongole. Aici Rokosovski a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Julia Barminan, cu care s-a
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
trupelor lui Dmitri Pavlov pe Frontul de Vest, care s-a prăbușit sub greutatea atacului Grupului de Armate Centru al Wehrmacht-ului Armatei Centrul de grupul în timpul bătăliei de la Białystok-Minsk. Cu o forță limitată de 90 de tancuri și două regimente de pușcași, patru regimente de artilerie și elemente ale Diviziei 38 Pușcași, el este creditat cu îngreunarea avansării diviziilor a 7-a și a 20-a mareșalului Fedor von Bock la Vyazma și să permită multor soldați sovietici să scape
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
pe Frontul de Vest, care s-a prăbușit sub greutatea atacului Grupului de Armate Centru al Wehrmacht-ului Armatei Centrul de grupul în timpul bătăliei de la Białystok-Minsk. Cu o forță limitată de 90 de tancuri și două regimente de pușcași, patru regimente de artilerie și elemente ale Diviziei 38 Pușcași, el este creditat cu îngreunarea avansării diviziilor a 7-a și a 20-a mareșalului Fedor von Bock la Vyazma și să permită multor soldați sovietici să scape din încercuire În septembrie
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
odată cu ajungerea la putere a mișcării naziste în Germania. Perioada interbelică este marcată de renașterea naționalismului flamand. Acesta nu este balansat de o memorie națională belgiană. Pentru flamanzi memoria războiului este una inumană datorită comportamentului ofițerilor francofoni. Divizarea armatei în regimente valone și regimente flamande, precum și o politică de neutralitate au făcut ca Belgia, cu toate că dispunea de o armată de două ori mai mare decât în 1914, să nu poată face față unei noi invazii germane. Din punct de vedere cultural
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
putere a mișcării naziste în Germania. Perioada interbelică este marcată de renașterea naționalismului flamand. Acesta nu este balansat de o memorie națională belgiană. Pentru flamanzi memoria războiului este una inumană datorită comportamentului ofițerilor francofoni. Divizarea armatei în regimente valone și regimente flamande, precum și o politică de neutralitate au făcut ca Belgia, cu toate că dispunea de o armată de două ori mai mare decât în 1914, să nu poată face față unei noi invazii germane. Din punct de vedere cultural, în perioada interbelică
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
mai mare i-a aranjat să se înroleze în Armata Roșie. În octombrie 1918 Ciuikov a fost trimis pe Frontul de sud ca secund la comanda unei companii să lupte împotriva Armatei Albilor În primăvara anului 1919 a devenit comandantul Regimentului 40 redenumit mai târziu Regimentul 43) ca parte a Armatei a 5-a, sub comanda lui Mihail Tuhacevski, împotriva armatei albilor, conduși de amiralul Aleksandr Kolceak în Siberia. Ciuikov s-a distins în luptele din Războiul Civil Rus. În anii
Vasili Ciuikov () [Corola-website/Science/311045_a_312374]
-
să se înroleze în Armata Roșie. În octombrie 1918 Ciuikov a fost trimis pe Frontul de sud ca secund la comanda unei companii să lupte împotriva Armatei Albilor În primăvara anului 1919 a devenit comandantul Regimentului 40 redenumit mai târziu Regimentul 43) ca parte a Armatei a 5-a, sub comanda lui Mihail Tuhacevski, împotriva armatei albilor, conduși de amiralul Aleksandr Kolceak în Siberia. Ciuikov s-a distins în luptele din Războiul Civil Rus. În anii 1919-1920 a fost decorat de
Vasili Ciuikov () [Corola-website/Science/311045_a_312374]
-
a paralizat parțial și nu și-a putut folosi temporar brațul. Această rană l-a afectat până la sfârșitul vieții și a provocat septicemie care s-a declanșat în 1981 și i-a provocat moartea. În 1921 Ciuikov și-a părăsit regimentul și s-a înscris la Academia Militară Frunze, pe care a absolvit-o în 1925. În timpul Invazia sovietică a Poloniei din 1939, Ciuikov a comandat Armata a 4-a Sovietică. În Războiul ruso-finlandez din 1940 a comandat Armata a 9
Vasili Ciuikov () [Corola-website/Science/311045_a_312374]
-
sprijin în caz de nevoie, provizii și un loc de refugiu pentru răniți. Conștient de pericolul constant care îl prezentau raidurile inamice (loveau apoi se retrăgeau), el a păstrat coloana într-o formație strânsă, cu un centru format din 12 regimente calări, fiecare de câte o sută de cavaleri. Infanteria mărșăluia pe flancul dinspre uscat, acoperind flancurile călăreților. Chinuiți de arcașii lui Saladin și de către tarantule, care apăreau noaptea, abilitatea lui Richard a asigurat păstrarea ordinii și disciplinei chiar și în
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
decis retragerea lor din prima linie a frontului, fiind luată în considerare transformarea tancurilor în artilerie autopropulsată sau utilizarea lor în cadrul academiilor militare pentru instrucție. Cu toate acestea, tancurile au fost trimise Corpului 8 Mecanizat din Kiev, fiind folosite de către regimentele 67 și 68 care aparțineau de Divizia 34 Blindată. În timpul Operațiunii Barbarossa, 90% dintre pierderile de tancuri T-35 ale regimentelor 67 și 68 s-au datorat avariilor mecanice, cea mai frecventă problemă fiind la transmisie. Ultima utilizare a tancurilor
T-35 () [Corola-website/Science/311145_a_312474]
-
academiilor militare pentru instrucție. Cu toate acestea, tancurile au fost trimise Corpului 8 Mecanizat din Kiev, fiind folosite de către regimentele 67 și 68 care aparțineau de Divizia 34 Blindată. În timpul Operațiunii Barbarossa, 90% dintre pierderile de tancuri T-35 ale regimentelor 67 și 68 s-au datorat avariilor mecanice, cea mai frecventă problemă fiind la transmisie. Ultima utilizare a tancurilor grele T-35 a fost în Bătălia de la Moscova. Ulterior, patru vehicule care au supraviețuit luptelor au fost folosite pentru instrucție
T-35 () [Corola-website/Science/311145_a_312474]
-
în formarea educațională a lui Moisil a fost gimnaziul din Blaj. Aici a studiat teologia și filosofia între anii 1831 și 1840. După terminarea studiilor a fost numit în 1841 paroh în Tiha Bârgăului, comună ce făcea parte din zona Regimentului II de Graniță Năsăud. Ca preot a desfășurat o foarte bună activitate, fiind foarte apreciat de grăniceri și de superiorii săi. Ca urmare a conduitei sale, în anul 1859, când vicarul Macedon Pop este chemat la Gherla, episcopul Ioan Alexi
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
începe încă din momentul instalării sale în scaunul vicarial al Rodnei. În 1859, grănicerii purtau de aproape un deceniu o acerbă activitate de recâștigare a fondurilor și drepturilor lor, care deși fuseseră recunoscute prin patenta imperială dată imediat după desființarea regimentului în 1851, practic acestea le fuseseră luate. Principalul for împotriva căruia luptau grănicerii era erariul (fiscul). Implicarea noului vicar în soluționarea acestei chestiuni s-a simțit imediat, Moisil având o serie de consfătuiri cu alți doi fruntași de seamă ai
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
Gherla. Acest proiect al vicarului, deși a întrunit sprijinul episcopului Alexi și a prepozitului Macedon Pop, nu a putut fi pusă în practică datorită influenței cercurilor maghiare. Eforturile vicarului - care îndeplinea și funcția de inspector al școlilor din zona fostului regiment de graniță - pe plan educațional și cultural s-au centrat în primul rând spre redobândirea fondurilor școlare grănicerești. Din bogatele venituri obținute din aceste fonduri, vicarul plănuia să aducă Năsăudul la nivelul Blajului, făcând din capitala districtului „o formidabilă fortăreață
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
1992, reușind capturarea grupului condus de Ilie Ilașcu. În septembrie 1992, Antiufeev a fost numit în funcția de ministru al securității naționale al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Organele de securitate au fost create prin angajarea trupelor de grăniceri și a regimentului de cazaci grăniceri de pe țărmul Mării Negre (în martie 1993). Fiind el însuși urmaș al cazacilor din Kuban, pentru merite deosebite în organizarea militarilor cazaci, lui Antiufeev i-a fost acordat gradul căzăcesc de general și cea mai înaltă distincție căzăcească
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
la comanda diviziei a fost numit Jozef Turanec. Sub conducerea sa, divizia a forțat râul Kuban și a înaintat până în regiunea Taupze. La sfârșitul anului 1942, a fost transferat din cadrul Diviziei a II-a (securitate) la Divizia I-a un regimente de artilerie. În ianuarie 1943, Divizia I-a a primit un nou comandant, generalul-locotenent Gen Jurech. După înfrângerea grea suferită de forțele Axei la Stalingrad în iarna 1942-1943, situația frontului german din Caucaz a devenit foarte dificilă, toate unitățile Axei
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
rezistență sovietice, pe care le depășiseră germanii în înaintarea lor. Mai târziu, divizia a fost folosită în lupta împotriva partizanilor sovietici din regiunea Jitomir. Mai multe subunități din Divizia a II-a au fost transferate în cadrul Diviziei I (mobilă), inclusiv Regimentul al 31-lea de artilerie. După înfrângerea de la Stalingrad, moralul soldaților slovaci a început să scadă iar ei au fost transferați în regiunea orașului Minsk. După 1 noiembrie 1943, ca urmare a creșterii numărului de dezertori din cadrul diviziei, militarii rămași
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
el s-a redus la unul, situație care a rămas în vigoare până astăzi. Din 1765, preoții trebuiau să fie absolvenți ai seminarului de la Blaj, numirea lor urmând a fi aprobată atât de către comandantul companiei cât și de cel al regimentului. Pentru reducerea numărului preoților la minimul necesar, se pornea de la principiul ca slujitorii bisericii fiind scutiți de sarcinile militare, nu se admitea ca pentru un „post” să fie scutite două sau mai multe persoane, deoarece „"...cu scutirea mai multor persoane
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
amână plata salariilor soldaților și ofițerilor regelui și a facturilor furnizorilor de la curte. Efectivele armatei sunt restrânse și mulți soldați sunt lăsați la vatră. Frustrații nasc și-n rândul curtenilor, deoarece reducerile de personal nu s-au făcut și în detrimentul regimentelor conduse de Guise și prietenii lor. În sfera religioasă, Guise continuă politica de austeritate împotriva protestanților, începută de Henric al II-lea. Ca efect al politicii lor, toamna anului 1559 a fost caracterizată de un val de percheziții, arestări și
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]