6,309 matches
-
pragul critic de 50 la sută) din populația României are atitudini pozitive față de trecutul comunist. Mai mult, sentimentele nostalgice sunt în plină evoluție. În plus față de datele prezentate sub formă tabelară, 45 la sută dintre respondenții sondajului IRES din 2010 regretă căderea comunismului, în timp ce 50 la sută nu o fac. Același procentaj de 45 la sută cred că ar fi trăit mai bine dacă Revoluția nu avea loc în decembrie 1989. Și mai sugestiv este faptul că, într-un scenariu electoral
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Cercul de prieteni în care ne învârtim este una din cauzele care duc la dependenta de droguri. “Dacă ia el, de ce să nu încerc și eu?” Așa începe totul ... apoi urmează chinul. Foarte mulți dintre cei care au luat droguri regretă enorm că au făcut acest pas negativ în viață. Unii au reușit să renunțe, însă pentru alții a fost mult prea târziu. O persoană care este cunoscută că ia droguri sau că a luat droguri este oarecum respinsă de societate
„Fii conştient, nu dependent!”. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dumitru Denisa Corina, Argeanu Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1978]
-
avea să afle că acest domn, parcă din obligație, își asumase rolul de a-i uimi pe toți cu originalitatea și veselia lui, care totuși nu-i reușeau niciodată. Unora le făcea chiar o impresie neplăcută, lucru pe care-l regreta sincer, dar nu renunța totuși la rol. În ușă reuși să aibă parcă un pic de succes; lăsând să intre în cameră un nou musafir, tot necunoscut prințului, clipi de câteva ori cu subînțeles din spate spre acesta și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-s acasă“. Ce păcat, ce păcat și-i ca un făcut! repetă de câteva ori, cu mare părere de rău, Ardalion Alexandrovici. Transmite-le, amice, că generalul Ivolghin și prințul Mâșkin au dorit să le prezinte personal omagiile și au regretat foarte, foarte mult... În această clipă, pe ușa deschisă își mai făcu apariția încă o față, probabil a menajerei sau a guvernantei, o femeie de vreo patruzeci de ani, îmbrăcată cu o rochie neagră. Se apropiase curioasă și neîncrezătoare, auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
primul va fi prințul, al doilea - generalul. Dar, slavă Domnului că Ivan Petrovici urmează după mine și voi fi astfel răsplătit. Ei bine, domnilor, desigur, am obligația să dau un frumos exemplu și cel mai mult în momentul de față regret că sunt atât de neînsemnat și cu nimic vrednic de luat în seamă; până și funcția mea e cât se poate de măruntă, așa că pe cine ar putea interesa faptul că Ferdâșcenko a făcut o faptă rea? La drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adu-i aici până la ultimul, altfel intră și fără să le dai voie. Ia te uită ce tărăboi fac, ca acum câteva ore! Domnilor, li se adresă ea musafirilor, poate vă veți supăra că primesc asemenea vizitatori în prezența dumneavoastră... Regret nespus și vă cer iertare, dar așa trebuie, și aș dori foarte, foarte mult să acceptați să-mi fiți martori la acest deznodământ, deși, la drept vorbind, cum doriți... Musafirii continuau să se mire, să șușotească și să facă schimburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe general spre casă, cu noi speranțe și planuri, cu colierul de perle, pe care totuși generalul nu uitase să-l ia cu el. Printre planuri, îi licări de vreo două ori imaginea seducătoare a Nastasiei Filippovna; generalul oftă: — Păcat! Regret sincer! E o femeie pierdută! O femeie nebună!... Ei bine, de-acum prințului nu Nastasia Filippovna îi trebuie... Câteva cuvinte de același fel, moralizatoare și de bunrămas, rostiră alți doi convivi dintre oaspeții Nastasiei Filippovna, care se deciseseră să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Adelaida, căindu-se de ceva față de acestea, însă ele n-au izbutit să afle ce vină își asumase. Deveni brusc îngăduitoare până și cu Ivan Feodorovici, pe care toată luna îl ținuse în dizgrație. Firește, chiar de-a doua zi regretă teribil sentimentalismul ei din ajun, până la prânz apucă să se certe cu toți, însă spre seară orizontul se însenină din nou. În general, toată săptămâna continuă să se afle într-o stare de spirit destul de senină, ceea ce nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi vinovatul principal, fie numai și pentru că a citit cu voce tare toate acestea. Dar și ceilalți, se pare, aveau un sentiment asemănător. Domnișoarele erau foarte jenate și se simțeau penibil. Lizaveta Prokofievna de-abia își stăpânea furia și, poate, regreta amarnic că s-a amestecat în această tărășenie; acum tăcea. Prințului i se întâmpla ceea ce adeseori li se întâmplă oamenilor prea timizi: atât de mult se rușina de această faptă care nu-i aparținea, atât de mult se jena pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu știu ce gânduri aveți, Lizaveta Prokofievna. Văd numai că scrisoarea nu v-a făcut deloc plăcere. Fiți de acord că aș putea refuza să răspund la această întrebare; dar, ca să vă arăt că nu mi-e frică pentru scrisoare și nu regret că am scris-o și nici nu roșesc câtuși de puțin din pricina ei (prințul mai că nu se făcu de două ori și mai roșu la față), vă voi reproduce scrisoarea, deoarece cred că o știu pe de rost. Spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
datora doar bolii; la discuția propriu-zisă nu era atent; polemica lui era incoerentă, ironică și neglijent-paradoxală; nu termina ce avea de spus și renunța la ceea ce cu un minut înainte începuse cu însuflețire. Prințul avea să afle cu uimire și regret că i se permisese să bea două cupe pline cu șampanie și că cea începută, pe care o avea în față, era deja a treia. Dar acest lucru avea să-l afle abia mai pe urmă; în momentul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zidul lui Meyer, sunt sigur că aș fi fost trist. Acum însă nu simt nimic și când te gândești că mâine voi părăsi și camera, și zidul, pe veci! Deci, convingerea mea că, pentru două săptămâni, nu mai merită să regreți sau să te lași purtat de cine știe ce sentimente, a pus stăpânire pe natura mea și e acum în stare să-mi comande toate sentimentele. Dar o fi adevărat? O fi adevărat că acum natura mea a fost învinsă cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fenomenal de slăbit! — E, pur și simplu, prost, spuse Ganea. Ippolit se mai potoli puțin. — Înțeleg, domnilor, începuse el, continuând să tremure și poticnindu-se la fiecare cuvânt, că am putut să vă provoc un sentiment de răzbunare personală și... regret că v-am chinuit cu acest delir (arătă spre manuscris), de fapt, regret că nu v-am chinuit de tot... (zâmbi prostește). V-am chinuit, Evgheni Pavlovici? sări el, brusc, cu întrebarea la acesta. V-am chinuit sau nu? Răspundeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
găsise nimic deosebit în amplasamentul acestei bănci. Surprinzându-i la întâlnire și auzind cuvintele ciudate ale fiicei ei, Lizaveta Prokofievna era teribil de speriată din mai multe motive; dar, aducându-l acum cu ea pe prinț, îi era teamă și regreta că se amestecase în ceea ce făcea fiica ei. „La o adică, de ce nu putea Aglaia să se întâlnească și să discute cu prințul în parc, chiar dacă, la urma urmelor, erau înțeleși dinainte și și-au dat întâlnire?“ — Să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sentimentului moral, jignit, al cititorului; însă, văzând că marele om doar s-a scuturat și, pentru a-și reface forțele după supliciu, a mâncat plăcinta din foi, și-a desfăcut brațele a mirare, lăsându-i baltă pe cititori. Întotdeauna am regretat că marele Pirogov a fost luat de către Gogol într-un rang atât de mic, deoarece Pirogov este atât de mulțumit de sine, încât, pe măsură ce epoleții se vor îngroșa și răsuci pe umerii lui odată cu trecerea anilor și „pe linie“, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dura prea mult; și generalul era un om prea „impetuos“, chiar dacă în felul său; de regulă, nu putea suporta să trăiască pocăit și trândav în sânul familiei și sfârșea prin a se răzvrăti; se înflăcăra, lucru pe care, poate, îl regreta de îndată, își făcea reproșuri, dar nu se putea stăpâni: căuta ceartă, începea să vorbească bombastic și cu elocință, pretindea să i se arate un respect nemărginit și imposibil și în cele din urmă dispărea de acasă, uneori chiar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
importantă, de care depinde soarta lui. — La soția mea; cu alte cuvinte, în casa mea și a fiicei mele. — Scuzați-mă, eu... — Plec din casa lui Lebedev pentru că, dragă prințe, am rupt relațiile cu acest om. Le-am rupt ieri-seară, regretând că nu am făcut-o mai demult. Cer să fiu respectat, prințe, respectat chiar și de persoanele cărora le dăruiesc, ca să zic așa, inima. Prințe, adeseori îmi dăruiesc inima și aproape întotdeauna sunt înșelat. Acest om nu a fost demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sperie. În seara aceea se adunaseră numai ai casei, nu era de față nici un străin. Prințul Ș. era la Petersburg, în legătură cu afacerea privitoare la unchiul lui Evgheni Pavlovici. „Măcar de-ar fi fost aici, tot ar fi spus ceva“, îi regreta Lizaveta Prokofievna absența. Ivan Feodorovici ședea cu o mină extrem de îngrijorată; surorile erau serioase și, ca un făcut, tăceau. Lizaveta Prokofievna nu știa cum să înceapă discuția. În sfârșit, ocărî subit și energic calea ferată și îi aruncă prințului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un mare curaj. Ideea care te-a provocat a avut negreșit o bază nobilă, oricât li s-ar părea unora că lucrurile stau altfel. Jur că mi se pare din ce în ce mai clar. Nu te judec, vorbesc ca să-mi spun părerea și regret că atunci am tăcut... Ippolit roși. Îi trecu prin cap gândul că prințul se preface și încearcă să-l prindă cu ceva; dar, privindu-l cu atenție, nu putu să nu aibă încredere în sinceritatea acestuia; fața i se însenină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
om cinstit. Merci de atestatul de bună purtare! Asupra culturei întinse și variate care caracterizează universalismul breslei advocaților am avea însă de observat că există oarecari Cartagini delende și oarecari "acusativum cum infinitivum " care ne-au făcut a nu prea regreta lipsa acestui surogat al adevăratei științe. Când timpul, nu diplomele, a fost însărcinat a constata aptitudinile unui om și le-a constatat pe deplin, când acest timp, în îndelunga fierbere a împrejurărilor și în sclipitoarea lui nestatornicie, în care cei mai mulți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ceea ce știa bine că pe nedrept le imputa conservatorilor că voiesc să facă. Rezultatele sunt cunoscute, deși sunt aprețiate din puncte de vedere foarte diferite. Unii înscriu la pierdere Basarabia, alții la câștig Dobrogea; unii glorifică ridicarea numelui român; alții regretă, nu fără cuvânt, că un instrument de drept public ca Tractatul de la Berlin deschide înăuntrul nației glorificate calea unei imense și adesea imunde colonizări străine. Sunt deja un milion de străini în România și se înmulțesc pe zi ce merge
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de fond și cestiuni de formă. Cele de fond trebuiesc hotărâte cu unanimitate; cele de-al doilea, stipulate prin art. 12 al Reglementului intern al Comisiunii Dunărene să se hotărască cu simplă majoritate. În privirea dreptului de recurs, delegatul francez regretă că pîn' acum nu s-a stabilit o unitate de vederi între delegatul Austriei și cel al Angliei. Delegatul Turciei, Constantin Efendi, declară că nu poate adera din parte 'și la opinia delegatului austriac că Comisia Europeană n-ar fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de pîn' acum nu vor fi înșelînd, zice oficiosul, atunci nici va fi cu putință de-a se ajunge vreodată la o înțelegere. {EminescuOpXII 261} Cestiunea de căpetenie pentru organul unguresc este însă daca Austro-Ungaria ar avea vreo cauză să regrete lipsa unei asemenea înțelegeri. După el neizbutirea Comisiunii Mixte și neprimirea ei în condițiile propuse de Austro-Ungaria ar aduce ca consecuență naturală desființarea Comisiei Europene de la Galați, o împrejurare care nu e deloc de natură de-a inspira teroare sferelor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Lloyd" vorbește serios, amenințător chiar - dar amândouă foile voiesc aceleași lucruri și pentru aceasta pare a fi venit contele Andrassy la Sinaia. Rezumând știrile aceste privitoare la cestiunea Dunării și la scopul vizitei contelui Andrassy la Sinaia, nu putem decât regreta că penele oficioase din București ne lasă în întuneric asupra situațiunii. Nu e în adevăr cu neputință ca drama de la Livadia să afle {EminescuOpXII 317} un epilog în vizita de la Sinaia, ca, fără zapis și chezășie, țara să fie aruncată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
adunată, e evidentă. Se întîmplă azi ca portofoliile să fie tixite cu titluri cari n-au absolut nici o valoare, decât de nume. De acolo o neîncredere estremă pe care ne voi s-o blamez, dar care există în fine. Nu regret decât un singur lucru, că n-a existat acum zece ani. Am fi avut mai puține ruine de deplâns, mai puține de prevăzut. Trebuie să vă depărtați de asemenea societăți ca de un inamic care se apropie sub masca amiciției
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]