17,708 matches
-
mine la servici, pă care l-am luat să-l termin acilea la mare să vadă lumea ce știe să facă o olteancă vrednică, adică io! În timp ce Timona melița pe limba considerată de înțeles pentru toată lumea doamna blondă zâmbea încurajator rostind ca un magnetofon stricat, probabil singurul cuvânt din limba lor, respectiv: ia, ia! - Bă, Veronele, bă, asta-i cam toantă ea da’ uiti-te că, ușor-ușor, o făcui să priceapă și să știi că-ncepu să-mi prinză graiul! Numai
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
Italien et de Roumain”. N-a fost, așadar, Roma, ci Parisul, însă evenimentul acesta, venit după cel al „Echinox”-ului, a însemnat al doilea mare moment, aș zice și el decisiv, din viața mea. Oricâte vorbe rele s-au putut rosti ori scrie despre istoricul sau omul politic Ștefan Pascu, el se va bucura în amintirea mea de un sentiment de mare recunoștință, iar „echinoxiștii”, în ansamblu, nu cred că uită nici ei ușa mereu deschisă a Rectorului de atunci și
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
valoarea mântuitoare a acestei sărbători pentru creștini și pentru omenirea întreagă. După acest cântec credincioșii au stins lumânările, s-au așezat în bănci și s-au citit șapte lecturi din „Vechiul Testament” urmate de șapte psalmi. De fiecare dată preotul a rostit o rugăciune, iar la finalul celei de a șaptea rugăciuni s-a intonat cântarea „Gloria in excelsis Deo” („Mărire în cer lui Dumnezeu”), cântare care nu se cântă în timpul Postului Mare și care în acest caz coincide cu cântarea „Cristos
RITUALUL PASCAL CATOLIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348510_a_349839]
-
de la “înfieri”, care rămăsese privind-o cu milă pe Floarea, încercând să pătrundă dincolo de gândurile acestei femei, să înțeleagă ce a determinat-o să-și înăbușe atâta durere și să cedeze, dându-și copilul acestei scorpii. “Dumnezeu să vă ajute!” rosti, așa, mai mult ca pentru el. - Da’, voi ce faceți? Haideți! Nu mergeți la noi? Trebuie să sarbătorim, zise Lena, insensibilă ca de obicei. Ceilalți trei o priviră cu dezgust și uimire. Floarea izbucni în plâns iar lui Nicolae și
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
dată de frigul toamnei bucureștene și se întoarse la pelerină. „Nu plecați prin ploaie.”, auzi vocea Georgianului. „Mai bine așteptați să treacă vântul.” Îl privi câteva secunde ridicând bărbia în coada aurie de vulpe. „Am așteptat furtuna.”, gândi fără să rostească. „Al-Ikseer.” Trăsura era pe drumul de poartă. O comandă scurtă și caii începură să tragă spre vest. Încet. Cu ploaia în fată, pe ulițe pietruite. Apoi în noroi. Se gândi la dimineața care tocmai începuse. La prânz va fi acolo
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
cea a îngerilor, îi evidenția ochii negri și expresivi, la fel de pătrunzători ca și cei ai șarpelui, dar nu cu aceeași răutate în ei. Ema îi privea cu insistență buzele subțiri și parcă aștepta să fie sărutată, dar acele buze au rostit: ”Vrei să te căsătorești cu mine?”. Ema nu știa cum să reacționeze și a rămas fără cuvinte, dar, în sinea ei, nu și-l dorea atât de mult încât să se căsătorească cu el. Răspunsul ei însă nu a mai
VIS DE IUBIRE… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348616_a_349945]
-
sufletu-ngenunchi, și ochii plânși, spre cer. În fiecare strigăt, îmi mai răsare o rană Ce înflorește în lacrimile cristaline... Iar sufletul îmi pare o primăvară Cu flori de răni, născute din iubire. Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog rostit de o tăcere Aplaudat de lacrimi și suspine Deși în el, nu este încheiere... Referință Bibliografică: Monologul iubirii / Ana Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI, 21 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Soare : Toate
MONOLOGUL IUBIRII de ANA SOARE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348640_a_349969]
-
ușii. - Te voi ruga să mă aștepți, mi s-a adresat ea, vreau să îmi conduc oaspeții până jos. - Desigur, i-am răspuns, te aștept. În clipa aceea, m-am întors spre cel ce îmi adusese cheile: - La revedere, am rostit. O să mă scuzi că ți-am uitat numele? - Numele meu? Este neimportant. Ajunge să știi că mi se zice Farsorul. Dar, dacă îți place mai mult așa, poți să îmi spui Fred. Atât. Și o luă în jos, pe scări
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
ultramoderne, cumpărate mult mai ieftin, având dreptul ca noi veniți, la scutire de impozite. Brusc, Florica își aminti de ziua când a deschis un caiet în care începu să-și noteze datoriile contractate și ratele care trebuiau plătite lunar... - Doamne! rosti Florica după ce revăzu tot ce notase, șirul datoriilor era lung. „O să ne mai rămână oare și bani de mâncare?” se întreba ea, speriată. Atâta își dorea ea, atunci, să le rămână destui bani s-o scoată la capăt de la un
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
din înțelepciunile lui Dalai Lama? s-a întrebat Florica și, cu ambele brațe, își îmbrățișă genunchii legănându-și corpul ca-n anii copilăriei. Apoi, peste genunchii îmbrățișați își aplecă capul obosit. „Și totuși nu există religie mai mare ca adevărul”, rosti Florica, de parcă discuta cu Andrei. Celularul suna în poșetă... Șoșana o vestea că o așteaptă afară, la ieșire, și-o roagă să vină să le ia. ---------------------------------------------------------------------------------- * Din volumul „Femei și destine”, Editura Ofakim, Tel-Aviv, 2015 Referință Bibliografică: Getta BERGHOFF - LA
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
al fiicei lui Noam, Estera. Iar când se întâlniră privirile celor doi tineri, se declanșă în inima lor o lumină care-i va stăpâni de-acum înainte toată viața lor! Noam, însoțit de familia sa, se despărți de familia guvernatorului, rostind cele mai binevoitoare urări. Se simțeau atrași unii de alții. A treia zi, pe când Noam și Dagan extindeau căsuța provizorie de pe malul râului Tigru cu încă o mică încăpere, se pomeniră căutați de un trimis al guvernatorului. - Cine este Noam
NEGUSTORUL DIN NINIVE (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348682_a_350011]
-
și de prin blocurile din apropiere. Lumini ca niște descărcări electrice invadară întinderile din noapte în timp ce huruitul se amplifica. Cei din salon se clătinară pe picioare când în stânga când în dreapta. Asistentele țipau disperate neînțelegând ce se întâmplă. - Păstrați-vă calmul! - rosti doctorul. Este cutremur! - Aoleuuu! - se înspăimântă personalul medical. - Nu părăsiți încăperea, scările sunt cele mai vulnerabile la seism! Nu intrați în panică! Clădirea spitalului este nouă și rezistentă. Și într-adevăr dansul diabolic al clădirii se liniști. - Dați drumul generatoarelor
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
fost acceptată. Atât de dor mi-a fost de tine Nu poți să îți imaginezi, Nici printre stele cristaline De ți-ai dori să mă valsezi. Acum, când te-ai întors, iubite Iar, visul meu a prins culoare, Nu pot rosti două cuvinte, Nu pot deși, simt cât mă doare. Ce-am repetat seară de seară, Acum mi-e frică să rostesc Deși, o știi, nu-i prima oară Când îți declar că te iubesc. Referință Bibliografică: Cât mă doare! / Daniela
CÂT MĂ DOARE! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348730_a_350059]
-
ai dori să mă valsezi. Acum, când te-ai întors, iubite Iar, visul meu a prins culoare, Nu pot rosti două cuvinte, Nu pot deși, simt cât mă doare. Ce-am repetat seară de seară, Acum mi-e frică să rostesc Deși, o știi, nu-i prima oară Când îți declar că te iubesc. Referință Bibliografică: Cât mă doare! / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu : Toate
CÂT MĂ DOARE! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348730_a_350059]
-
de secat. Există un singur nume pe care trebuie să-l cunoască orice român, în orice loc s-ar afla, există un nume pe care trebuie să-l slăvim în fiecare zi, există un nume pe care trebuie să-l rostim tot timpul cu vreme și fără vreme: acesta este veteranul. Nu în ultimul rând, aducem un pios omagiu, atât celor care au luptat în Primul și cel de-al Doilea Război Mondial, cât și celor care au luptat în diferitele
CINE SUNT VETERANII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348742_a_350071]
-
păstorul a lăsat no¬uăzeci și nouă de oi și s-a dus și a căutat oaia cea pierdută. Așa că și în eparhia noastră, în¬că de la înființare, am avut a¬ceas¬tă perspectivă și această am¬prentă a parabolei rostite de Hris¬tos, că eu n-am fost trimis la o turmă cu nouăzeci și nouă de oi, ci m-a trimis Dumnezeu să caut o singură oaie, oaia ră¬tă¬cită printre străini, care sunt pu¬ținii noștri credincioși
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
iulie 2014 Toate Articolele Autorului IUBIREA APROAPELUI Iubirea aproapelui e ură Și-o gheară înfiptă în carnea crudă. E iz de cremene stropită cu ceară Peste sufletul dornic de alinare. E mângâierea ghimpelui Pe-o coastă străpunsă De sulița vorbelor rostite cu sânge De șerpi și hiene, de cancer și cangrene. E sare peste rană, venin peste pelin, E drojdie băută într-un pahar cu vin. E înțepătura șarpelui peste glasul inimii. E urletul vântului peste rana pământului. Este invidia crescută
IUBIREA APROAPELUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349258_a_350587]
-
obiective și sincere despre originea și ințelesul acestei Sfinte Taine. Aceste cuvinte ne arată că, la Cina cea de Taină, Domnul Iisus Hristos a prefăcut cu adevărat pâinea dospită (artos) în insuși Trupul Său, iar vinul în însuși Sângele Său, rostind pentru fiecare o rugăciune specială și împărtașind apoi cu fiecare pe ucenici. În noaptea când a fost prins - deci cu o zi înainte de Paștile iudaic - Domnul Iisus Hristos a instituit așadar, o adevărată Sfântă și Dumnezeiască Taină, oferind credincioșilor un
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
sfintele noastre slujbe s-au concentrat de la început în jurul Sfintei Liturghii, în cadrul căreia se săvârșește Jertfa și Taina Euharistică. În istorisirea instituirii Sfintei Euharistii, se disting două momente diferite: momentul prefacerii și momentul împărtășirii. Momentul prefacerii coincide cu rugăciunea specială, rostită de Domnul nostru Iisus Hristos mai întâi asupra pâinii și apoi asupra vinului. Prefacerea elementelor euharistice este deci anterioară împărtășirii. Ea revendică și necesită o rugăciune anumită, Epicleza, pe care Biserica Ortodoxă o cunoaște din cele mai vechi timpuri și
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
Hristos mai întâi asupra pâinii și apoi asupra vinului. Prefacerea elementelor euharistice este deci anterioară împărtășirii. Ea revendică și necesită o rugăciune anumită, Epicleza, pe care Biserica Ortodoxă o cunoaște din cele mai vechi timpuri și pe care liturghisitorul o rostește totdeauna asupra cinstitelor Daruri. După săvârșirea prefacerii, Domnul Hristos oferă ucenicilor Săi nu pâine și vin, ci însuși Trupul și Sângele Său. De aceea greșesc protestanții, care pun tot accentul numai pe momentul împărtășirii și greșesc și romano-catolicii, care consideră
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
o mare " De deznădejdi și ura"gaseste "Salvare" mergând pe calea " Spre lumină", iar când se coc cireșele , retrăiește bucuriile copilăriei, "Alerg desculța prin iarbă" și "Am tinerețe în suflet". În "Singurătate" când durerile fizice și sufletești se intensifică, poeta rostește o "Ruga de noapte", în dialogul cu divinitatea cerând doar " Un colț de Răi", iar când viața devine o lungă "Suferință", ea invocă din nou Creatorul suprem " Drumul e lung, / crucea e mare ,/ mai am puțin și ajung la liman
AURITA CALE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349297_a_350626]
-
lui viceprimar Gheorghe Ținc, ai reprezentanților Consiliului Local Mireșu Mare,directoarei Lucica Mogoș. alte cadre didactice, elevi, locuitori și invitați dragi ai acestei frumoase zone a Maramureșului. Slujba de sfințire a fost oficiată de către preotul paroh Florin Sălăgean. După alocuțiuni rostite de către factori decizionali implicați în realizarea acestui proiect, a fost prezentată revista „Raze” a Școlii Gimnaziale Mireșu Mare de către d-na director prof. Lucica Mogoș. Scriitorul și promotorul cultural, Radu Botiș, a prezentat o parte din cărțile anului 2014 în
LOCALITATEA MARAMUREŞEANĂ LUCĂCEŞTI A ÎMBRĂCAT STRAI DE SĂRBĂTOARE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349318_a_350647]
-
Filo, cu privirea pierdută undeva pe bolta cerească încearcă să descopere misterul mirific al aștrilor. Ea, Caterina Georgescu, o fată drăguță, plutește undeva la orizontul celor două universuri, cel al pământenilor și cel al aștrilor. - Propun o plimbare prin parc, rosti deodată Ian rupându-se din lumea fascinantă a reveriei. - De acord!... Parcul parcă a prins viață acum la începutul primăverii, - acceptă fata coborând la rândul său privirea de la stelele cu sclipiri reci la chipul atrăgător al băiatului. - Voiam să te
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
mână să trecem cât mai repede prin viață. O zi, o săptămână, o lună sunt perioade tot mai scurte acum în comparație cu dimensiunea lor din adolescență sau din neuitata copilărie. - Întoarcerile în trecut totdeauna provoacă nostalgie... Mai bine să trăim prezentul! - rosti cu exuberanță cavalerul. - Sau să evadăm în viitor!- își manifestă elanul tineresc Caterina. Porniră agale pe una din alei. - Se apropie sesiunea din vară,- medită studenta. - Bucurii și necazuri, satisfacții și insatisfacții, o multitudine de succesiuni care ne marchează viața
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
și sub clar de lună se privesc în ochi. Buzele lor tremură ușor. „Oare mă va săruta?” „Ce ochi albaștri, mari și fermecători! Ce buze senzuale care abia așteaptă sărutul mirific al iubirii...” - Să ne așezăm undeva. Simt o amețeală, - rosti deodată Caterina și păru că se clatină. - De partea cealaltă a aleei este un rând de scaune. Să ne așezăm! Traversară și se opriră în fața unui scaun. - Eu voi sta pe genunchii tăi ca să nu-mi șifonez rochia. El se
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]