5,212 matches
-
să fie ferită de foc, boli și trăsnet. De Paște, cine va pune degetele pe sare, toată vara îi va năduși mâinile. Sf. Gheorghe: Cine va dormi în această zi, va lua somnul mieilor. Cine se spală pe față cu rouă în dimineața Sf. Gheorghe, toată vara va fi sănătos și nu-i vor ieși pete pe față. Dimineață, se pune pe la casă verdeață, ca semn de primăvară. Sf. Ilie: În această zi, Sf Ilie umblă prin cer și-l caută
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
de munte (imagini vizuale), va „auzi” foșnetul pădurii montane și sunetele pe care le fac oile în mișcare (imagini auditive), „va percepe” miosul de cetină și de iarbă (imagini olfactive), „va resimți” Ț ca și când ar merge cu picioarele goale Ț roua așezată pe iarbă (imagini tactile), va realiza cum se mișcă turmele de oi, dar și poza statică, imuabilă, de neclintit a muntelui (imagini motorii) etc. - imaginea artistică este rodul închipuirii, al ficțiunii; (ea pornește de la o realitate posibilă, dar n-
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Simțualist în toată fibra sa lirică, Bolintineanu are ca țintă dominantă seducția, indiferent prin ce mijloace retorice. Un poem care prin simbolurile lui îi anticipează pe Eminescu și Ion Barbu (din poema Riga Crypto și lapona Enigel este Domnul de rouă: "Cu tot coșmarul de convenții ("luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde", "copila jună" cu părul bălăior ce trece "plaiul dalb" etc.), Bolintineanu figurează aici un mare mit poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-împărat iubește o scită
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Bolintineanu figurează aici un mare mit poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-împărat iubește o scită "dulce ca un vis" și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde, îl va risipi într-o rouă dulce" (E.S.). Romantismul românesc, prin Bolintineanu, își lărgește peisajul liric prin două forme de relief inspirat instrumenta lizate de poet: "Marea marca hotarul lui sudic, capătul de jos, stînca e capătul de sus, frontiera nordică" (E.S.). Lirica sa erotică, banală
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
asemănător condițiilor din peșteri. Există porțiuni unde pereții sunt umezi și întâlnim specii aparținând genului My Myotis (Myotis blythii, Myotis myotis). În hibernare, putem observa pe blana acestor specii de chiroptere, picături de apă sub forma u unui strat de rouă. Aceste specii sunt întâlnite în pr profunzimea galeriilor. În porțiunile de galerie apropiate de intrare, curenții de aer sunt foarte puternici, iar pereții nu nu sunt foarte umezi, speciile întâlnite sunt: Bar Barbastella barbastellus, Eptesicus nillsoni. În ceea ce privește grupările de lilieci
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
adeveresc, de asemenea, cunoscutele stihuri din "Steaua imnului": "Să port - sub raze deget șters înting - / Un liniștit, un rar și tânăr mugur / Prin ger mutat, prin tufele de zinc,/ La stăncile culcate: să le bucur", sau cele din "Edict": "Din roua caratelor sună, / geros, amintit ce-ru-le"39 [s.n.]. Aparentul peisaj vesperal sugerat de expresia "modùl unei seri eventuale"40, nu evocă, așa cum pare la prima vedere, vreun moment anume din apologul poesc, ci spațiul propriu invenției poetice, în general - am numit
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de gust baroc-romantic) definește catahreză ca o metaforă extrasă din asemănarea dintre două obiecte materiale și recomandă studierea meritelor acestui trop pe care-l ilustrează prin figuri de stil - luate din Victor Hugo de tipul les perles de la rosée (perlele rouă) și il neige des feuilles (ninge cu frunze). Un alt gen de metaforă, acceptata de sensibilitatea barocă, dar lipsită de gust în ochii neoclasicilor, exprimă lucruri mărețe prin lucruri umile : am putea-o numi metafora de diminuare sau metafora domestică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de legume semănate în câmp (castraveți, pepeni) după răsărire, plantele au primordial apicale strânse în buchet, iar meristemele de creștere sunt afectate. În sere și solaria, la culturile palisate, partea superioară a frunzelor este acoperită de secreții translucide, ce constituie “roua de miere”, pe care se dezvoltă fumagina. În felul acesta asimilația clorofiliană nu se mai desfășoară normal, în timp ce respirația este intensificată. Păduchele verde al castraveților transmite numeroase viroze de la castraveți, pepeni dovlecei, bob, soia, salată, ștevie, revent, spanac etc. Pragul
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
și fiziologia unei societăți poate pleca, între altele, de la analiza personajelor prezente într-un simbolic portret de familie (sau grup) surprins la un fel de cină de taină. Dacă nu în centrul tabloului, oricum aproape de Punctul Central (un punct de rouă, am spune), îl vom descoperi pe cărturar, cel ce trece drept depozitarul înțelepciunii (lumii), ale cărui degete de lumină pot arăta calea și pot, deopotrivă, avertiza cînd primejdia se apropie sau cînd nu trebuie să părăsim marginea prăpastiei, de îndată ce destinul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
interacțiuni. Conținuturile au fost grupate într-o anumită logică care pornește de la un ansamblu de cunoștințe acumulate pe baza unor operații de observare, descriere și relaționare: noțiuni de orientare și fenomene naturale din mediul apropiat copilului: umiditate, vânturi, brumă, ceață, rouă, introducând și o mărime fizică de stare care poate fi pusă în discuție pe baza simțurilor, temperatura, însușiri ale plantelor și animalelor caracteristice. În lumea vie se discută despre procesele care întrețin viață (hrănirea și respirația), după care se trece
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
dragoste unuia către altul întru legătura păcii, dar de prunci, seminție cu viață îndelungată, cununa cea nevestejită a măririi. învrednicește-i pe dânșii a-și vedea pe fiii fiilor lor. Păzește viața lor fără bântuială. Și le dă lor din roua cerului de sus și din belșugul pământului. Umple casele lor de grâu, de vin, de untdelemn și de toată bunătatea, ca să dea și celor lipsiți; și dăruiește și celor ce sunt dimpreună cu dânșii toate cererile cele pentru mântuire. Că
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vinde. Legea pieței funcționează, pedepsind în mod natural atât producătorii, desființându-i practic, cât și consumatorii care au rămas fără obiectul consumului. Nu-i de mirare că Agenția pentru import este un loc binecuvântat pe unde se strecoară picături de rouă într-o cumplită arșiță generală a consumului. Cei care ajung la aceste bobițe binecuvântate se simt datori să aibă o liberă inițiativă specială. - Săracii băieți bogați. Se simte flatat să asiste la spectacole la care uneori e singurul spectator. Când
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
spune se arată difuz, prinde a se închega precum "forma din aburi", figură inconsistentă a inaparentului, întrezărită prin breșa deschisă între începutul incandescent al nesfârșirii și posibilul baptismal al veșnicului reînceput: "focul care mă va-ncheia se află în cer/ roua care mă va boteza e încă neplânsă". In-formarea semnificabilului care se rostește este o lentă pășire în ființă, trudnica înaintare a formei spre desăvârșire. Dacă forma absolută vine ca o pierdere, aceasta pentru că, pe măsură ce ea ajunge la desăvârșirea ființei poetice
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chiar dispariția oricăror semne în care sensul s-ar putea adăposti? "Dacă-am fi pus un soare crud să-i dea/ coroană, fața lumii-n haină nouă/ nu ne-ar fi ars, așa cum ne ardea/ acest noptatic limb lipsit de rouă:/ tărâm născut din nou, pustiu avid/ hrănind o neființă suverană,/ pe care-acum îl despărțea de vid/ doar propriul fum, ca o membrană./ Era chiar Locul însuși". Ceva încă semnifică, dintr-un adânc abia zvonit, ca o chemare neajunsă la lucrare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a transparenței în care sufletul se dezvăluie, "ca și cum sufletul ca sângele din cană/ ar fi privit în afară, fără văluri/ lina chemare/ și puținul trup"20. Schimbarea la față a trupului e o ardere de tot, până la lamura flăcării mângâietoare, "rouă/ înconjurată de flăcări"21; trupul ia chipul sufletului - "strălucea/ cu raze-năuntru"22, - iar "sufletul se-nfășoară-n mătase": "schimbându-și fața/ acesta e trupul"23. Retragerea omenescului - a prea umanului - corespunde retragerii divinului; pentru ca divinul să se poată retrage
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la-nceput" e semnul de prezență al unei absențe, imaginea văzută de la distanță, posibilă doar în și ca distanță, a ceea ce continuă să se distanțeze, să se retragă mai presus de vedere: "deasupra semnelor ca într-un nor de pace/ roua, ca-n miezul sufletului ce respiră/ și nu-i știm fața/ deși în noi se află/ și totul/ înconjurându-se de cerul său/ ca o sămânță/ atât de alb și de fragil/ s-ar face străveziu/ și lasă/ clară, vederea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un cer într-altul42. O față nevăzută în transparența inaparentului, dar care, limpezind vederea, se arată în ascundere, se dezvăluie în propria învăluire 43. Vederea vederii rămâne în nevăzut, este a nevăzutului însuși, iar ceea ce se vede este chipul unei diafanii: roua precum un fulg de zăpadă, "ca lumina/ cea mai ascunsă/ privirii", "ca lumina/ ce doarme-n floare"44. Lumina acestui cer la puterea a doua, învăluită în chipul cerului vizibil, "e-n nevăzut cum e zăpada/ în mâna flăcării"45
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
indicibil al necuprinsului în care toate se cuprind: "Numim lumini nespuse și singura lumină/ și nimeni, niciodată/ izvorul să-l privească,/ buna umbră/ adâncul necuprins"52. Necuprinsul - incomprehensibilul - e neasemuirea, apariția de nespus și de neprivit a străfundului, "Cuvânt/ văzduh", "roua Cuvântului ce-nvie dăruiește", dă numele și "înfățișarea cuvintelor": "izvor/ înmiresmată de Cuvânt amiază"53. Numește fără a putea fi numit, ridică lucrurile din moarte la viață, căci ele respiră acum în lumina în care semnifică, rostesc viața care le
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deschide totului. Se lămurește în lumina celui ce o dăruiește, adică în lamura adevărului, în quidditatea Celui ce este. În sfârșit, "am atins cu-o pustiire de/ aripi și rugă/ aura bruma de aur/ a umbrei celui ce calcă/ pe rouă și crini". Ceea ce este atins acum nu poate fi Imaginea invizibilă a înălțimii, inegalabilul de neexperiat, al dumnezeirii ca inepuizabil 66. Dar aici a atinge nu înseamnă a poseda, a atesta prin proba simțurilor, a aduce lucrul la îndemâna vizibilului. Ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
măsura unui altfel invizibil. Un fenomen de substrat care, fără să se manifeste în afară, face implozie, fisurează câmpul percepției sensibile, arată în adânc - și într-un plan răsturnat - altceva: "o dată la o mie de ani ei se umplu de rouă/ roua acestor trandafiri e la fel de adâncă precum mările/ dacă privești prin ea oricare margine a cerului se apropie/ pare că oricând poți strânge în palme cerul". Dacă intenționalitatea vederii nu poate umple donația excedentară a invizibilului, care i se prezintă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unui altfel invizibil. Un fenomen de substrat care, fără să se manifeste în afară, face implozie, fisurează câmpul percepției sensibile, arată în adânc - și într-un plan răsturnat - altceva: "o dată la o mie de ani ei se umplu de rouă/ roua acestor trandafiri e la fel de adâncă precum mările/ dacă privești prin ea oricare margine a cerului se apropie/ pare că oricând poți strânge în palme cerul". Dacă intenționalitatea vederii nu poate umple donația excedentară a invizibilului, care i se prezintă drept
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trimite spre nevăzutul ce o umple. Abia umplută, ea devine golul transparent prin care se vede. Vederea înălțată întâlnește aici adâncul, într-un act de convergență care așază contrariile în identitatea de esență. Dacă imaginea trandafirilor cerești se umple de rouă, ca de o a doua imagine, subaparentă, acest dublu imaginal creează posibilul diafan al străvederii. Prin roua pe care o învăluie, trandafirii nu se văd, dar ceea ce se pune astfel în vedere sunt marginile cerului care se apropie. Nelimitarea de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înălțată întâlnește aici adâncul, într-un act de convergență care așază contrariile în identitatea de esență. Dacă imaginea trandafirilor cerești se umple de rouă, ca de o a doua imagine, subaparentă, acest dublu imaginal creează posibilul diafan al străvederii. Prin roua pe care o învăluie, trandafirii nu se văd, dar ceea ce se pune astfel în vedere sunt marginile cerului care se apropie. Nelimitarea de care vorbeam nu suferă aici vreo amputare; nu cu îngustarea unui unghi optic avem de a face
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumii înseamnă a vedea altfel lumea și chiar, poate, a înțelege altfel decât a vedea. Cel ce strânge cerul în palme nu vede o imagine a cerului; îl cuprinde în transparența propriului conținut, în distanța crescută în sensul străbătător prin roua adâncă ce umple trandafirii cerului. Ceea ce este acolo apare acum aici, între marginile cerului ca și între palmele adunate. Se deschide în limitele fertile ale acestei adunări, în locul predilect al reculegerii. Iar ceea ce iese la vedere este posibilul vederii înseși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
treze, ci pe calea ocolitoare, nevăzută, a somnului, în suspensia cunoașterii, ca într-un fel de sesizare abrogată a ceva ce ni se întâmplă în absență: "abia îți mai pot vorbi abia mai pot/ așa că dormi acum dormi cum doarme roua în trandafiri". Imaginea de sine (Dan Coman) În poemul Aniversarea 2 de Dan Coman,95 comprimarea distanței se realizează prin exercițiul dificil de adoptare a perspectivei inverse, care deschide un alt unghi de vedere: "răstălmăcesc toate vorbele până ce nu mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]