5,850 matches
-
ambițiile de putere. Iată cum este caracterizată doamna Dambreuse: "Avide, sans doute, de pouvoir et d'action, et mariée à un homme médiocre qu'elle avait prodigieusement servi, elle désirait quelqu'un de fort pour le conduire" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.387]. Această persoană pe care o poate manevră doamna Dambreuse nu este doar soțul ei, ci și Frédéric: "Puis elle l'emmena dans să chambre, et ils firent des projets. Frédéric devait songer maintenant à se pousser. Elle lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nu este doar soțul ei, ci și Frédéric: "Puis elle l'emmena dans să chambre, et ils firent des projets. Frédéric devait songer maintenant à se pousser. Elle lui donna même sur să candidature d'admirables conseils" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.404]. Stăpânirea bărbaților asupra femeilor, oricât de absolută în teorie, este limitată 202. Pentru a câștiga simpatia superiorului, pentru a avansa în carieră, care bărbat, care tânăr francez nu stie din timpuri de demult, se întreabă Jean-Paul Aron în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cum este cazul Parizienei. Pariziana are un substrat volitiv puternic, fiind înzestrata cu o pofta și un talent de putere care nu au sex. Doamna Dambreuse este caracterizată că: "Avide, sans doute, de pouvoir et d'action" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.387]. Ea demonstrează capacități, informare, energie și raționament, impunându-se că o forță 204. Sunt mai multe feluri de a domina Parisul. Dacă bărbații, în virtutea pozițiilor-cheie pe care le ocupă în ierarhiile oficiale și publice, purced la o cucerire
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
chagrins, leș inquiétudes, leș humiliations, tout ce que j'endure comme épouse et comme mère, puisqu'on doit mourir, je ne me plaindrais pas; ce qu'il y a d'affreux, c'est mă solitude, sans personne..." [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.378]. Societatea jumătății a doua a secolului al XIX-lea este diferită de cea din prima jumătate. Contesă Dash [p.125] caracteriza astfel diferențele: agreabilul a înlocuit seriosul, speranța 225 a înlocuit certul. Marile pasiuni nu mai există decât
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mai mulți amanți în același timp, ci doar depășind criză decepției față de fiecare. În tradiția franceză, amantul face parte din gloriosul catalog al erorilor. Cum explică Michel Butor [p.73, 116], avem în opera lui Balzac un nod de relații sentimentale de o extremă complexitate: femeia mondenă are, de regulă, un protector oficial, amant în titlu, dar și un tanar protejat, deseori scriitor sau artist. Această schemă este valabilă și pentru societatea franceză din cea de-a doua jumătate a secolului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Moreau observa femeile care se plimbă: "Leș jours de soleil, îl continuait să promenade jusqu'au bouț des Champs-Élysées. Des femmes, nonchalamment assises dans des calèches, et dont leș voiles flottaient au vent, défilaient près de lui" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.58]. Printre ele, el caută asemănări cu cea la care se gândește tot timpul: "Șes yeux erraient sur leș têtes féminines; et de vagues ressemblances amenaient à să mémoire Mme Arnoux" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.58]. Traseul plimbării
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
lui" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.58]. Printre ele, el caută asemănări cu cea la care se gândește tot timpul: "Șes yeux erraient sur leș têtes féminines; et de vagues ressemblances amenaient à să mémoire Mme Arnoux" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.58]. Traseul plimbării femeii pariziene este un univers rigid, redus la locurile și distracțiile cele mai frecventate din Paris: Leș Champs-Elysées, Boulevards, Folies Bergère, pădurea Boulogne 252, parcul Monceau. Conform teoriei modernității, femeia modernă produce un șoc în anonimatul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
253. Călătoriile, fiind ocupația care presupune mobilitate, sunt aproape exclusiv masculine. Totuși, Pariziana are destule motive pentru a călători, cum ar fi vizitarea familiei rămase în provincie: "Elle était dans son pays, près de șa mère malade" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.97]; întâlnirile secrete în stațiunile balneare: "A Dieppe et à Trouville on n'y va jamais que pour retrouver des amis. La mer n'est là que pour baigner des rendez-vous" [Maupassant, Notre cœur, pp.110-111]; luna de miere
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Madeleine" [Maupassant, Bel-Ami, p.197]. "Mme Dambreuse (...) présidait leș assemblées de charité. En cajolant leș duchesses, elle apaisait leș rancunes du noble faubourg et laissait croire que M.Dambreuse pouvait encore se repentir et rendre des services" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.54]. Doamna Guilleroy, în pofida fineții sale, tricotează în salonul ei cuverturi din lână groasă destinate săracilor, fără nici o grijă pentru discordanta pe care o creează ocupația ei cu decorul Ludovic XV. Doamna Correur, "si heureuse de rendre service" [Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nu sunt gata pentru sacrificiile maternității 291. Raporturile între Parizieni și copii sunt sociale și nu individuale. Copiii își văd puțin părinții, ei petrec mai mult timp cu servitorii, între membrii familiei nu există familiaritate, adresarea recomandată este "vous". Conținutul sentimental al acestui raport, în comparație cu alte țari sau timpuri, poate fi caracterizat că sărac 292. Exprimarea dragostei materne la aristocrați este codificata și corespunde rangului social. Problemă părinți/copii ridică mai multe probleme de ordin diferit: moral, financiar, pedagogic, estetic. Doamna
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
întruchipând tandrețea și caritatea. "Presque toujours, îl trouvait Mme Arnoux montrant à lire à son bambin, ou derrière la chaise de Marthe qui faisait des gammes sur son piano; quand elle travaillait à un ouvrage de couture..." [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.174]. Pariziana, ocupându-se de pregătirea dulcețurilor, brodarea bretelelor, ocupații obișnuite ale provincialelor, este de neimaginat. Stilul de viata francez este extrem de ritualizat, ca o ceremonie socială globală, cu reguli sofisticate. Lecturile, cumpărăturile, publicitatea, piesele de teatru manipulează spiritele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cele ale seducției. Pariziana este femeia care nu mai resimte dragostea că o pasiune profundă și distrugătoare, ci că sentiment frivol și teatralizat. Descurajat de indiferență iubitei, Mariolle se întreabă dacă mai există femei capabile să iubească 295. Această indiferență sentimentală face parte din farmecul modern 296. Iubirea pentru Pariziana se transformă într-o luptă a ambițiilor, ca în concepția modernă. Seducătoare cu renume, Pariziana face ravagii în lumea bărbaților, care devin prizonierii seducției sale297. Soarta bărbatului este de a rămâne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
talentul unei actrițe. Scenă declarației de dragoste La capitolul mărturisirii, Pariziana apare mai mult agent pasiv, decat activ. Michèle de Burne nu iubește declarațiile directe care pot obligă la un răspuns. Ea preferă aluziile și confidentele delicate 321. Doar pentru sentimentală Hélène Grandjean, provinciala la Paris, scena declarației este capitala și marchează o altă etapă a vieții sale: La scène de l'aveu, malgré elle, renaissait" [Zola, Une page d'amour, p.149]322. În Une page d'amour de Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
paisible. Cependant, elle était contente d'avoir "un jour"; disait: "Ces femmes-là!" en parlant de șes pareilles; voulait être "une dame du monde", s'en croyait une. Elle mentait à son rôle enfin, car elle devenait sérieuse" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.410]. Fiind prin natura lor actrițe, ele nu rezistă mult în același rol și tind spre o schimbare spectaculoasă, printr-o rezolvare de tip dramatic: "C'était une façon de réunir à la fois leș hommes qui la voyaient
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
quelquefois à certains frissonnements, que la robe allait tomber. Mais la décence des figures tempérait leș provocations du costume; plusieurs même avaient une placidité presque bestiale, et ce rassemblement de femmes demi-nues faisait songer à un harem" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.189]. Pentru a produce impresie, deghizarea este parte a întâlnirilor. Clotilde de Marelle este încântată de această comedie 346. Similitudinea s p a ț i i l o r este relativă. Căsuțele din suburbiile Parisului reproduc în miniatură planurile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și ea un bal mascat: "Ils étaient une soixantaine environ, leș femmes pour la plupart en villageoises ou en marquises, et leș hommes, presque tous d'âge mûr, en costumes de roulier, de débardeur ou de matelot" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.146]. Similitudinea v i c i i l o r se generalizează. Alain Corbin [1978] menționează că la sfârșit de secol sexualitatea duce la confuzia modelelor. Soția burgheza se erotizează, pe când numeroase prostituate încep să semene cu niște femei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se considérèrent de haut en baș, scrupuleusement, afin de découvrir le défaut, la tare, l'une enviant peut-être la jeunesse de l'autre, et celle-ci dépitée par l'extrême bon ton, la simplicité aristocratique de șa rivale" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.432]. Constatăm că în epoca relativizării valorilor nu se mai percep "tipuri" (al medicului, notarului etc.) [Montandon, p.639]. Universurile și clasele devin mai nuanțate, hotarele dintre ele mai permeabile. Clorinde și maică-sa, contesa Balbi, țin de o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să de vizită. Maximă universală a comunicării, politețea prescrie o atitudine respectuoasa față de om, bazată pe recunoașterea demnității umane: "Avec un moț aimable, elle lui fit signe de s'asseoir (...) Mme Dambreuse leș recevait tous avec grace" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.160]. Codul de politețe parizian se bazează, din punct de vedere lingvistic, pe utilizarea prenumelor, a enunțurilor impersonale 360 (pentru a evita indicarea subiectului nedorit), a formelor necategorice ale actelor de vorbire, pe întrebuințarea frecvență a modurilor condițional, imperativ
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fraze frumoase, limbajul Parizieneiei dezvăluie caracterul ei autentic: "Un égoïsme ingénu éclatait dans ces locutions ordinaires: "Qu'est-ce que cela me fait? je serais bien bonne! est-ce que j'ai besoin!" et mille petites actions inanalysables, odieuses"" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.409]. Manieră de a zice definește parizienii în mai mare măsură decât fondul celor spuse. Scenă, ca "loc al unui enunț", este "punerea în practică a unei vorbiri (cu un conținut "ideatic" ce se desvăluie din etapă în etapa
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
însoțită de metamorfoza și rafinamentul limbajului. Confidenta este un gen de conversație tipic feminin. Femeilor le place să vorbească între ele despre trăirile intime, pe care le analizează, le interpretează, le diseca pe îndelete. Subiectele de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen are puțină trecere la bărbați, dar în cazurile în care își afișează pasiunile, confidente, de regulă, le sunt femeile. Compasiunea și comprehensiunea lor sunt de neegalat. Pariziana dezminte, într-o anumită măsură, postulatul despre expansiunea feminină și tăcerea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
impénétrable, au milieu de son expansion bavarde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.93-94]. Momentul confesiunii, tipic feminin, lipsește din discursul Parizienei. Ea însă îl poate simula: "Des choses très simples, racontées par elle, semblaient des confidences" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.382]. Teatralizarea verbalului constă, de asemenea, în folosirea figurilor retorice de ordin metalogic, specifice pentru limbajul Parizienei: hipotipaza (relaționarea abstractului cu sensibilul), prosopopeea (ceea ce este spus și ceea ce nu este spus)371, ekfraza (elementul verbal și cel vizual 372
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
transforma prezența ei într-o admirare a întregului prin numai o parte a sa: "Mais șes cheveux, tirebouchonnés à l'anglaise, étaient plus fins que de la soie, șes yeux d'un azur brillant, tous șes gestes délicats" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.160-161]. "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla. Et să poignée de main fut longue, avec une insistance significative" [Maupassant, La parure et autres contes parisiens, p.268]. Pentru Pariziana este caracteristic cultul detaliului, ce condensează și actualizează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Maupassant, Le Verrou în La Parure, p.268]. Gestul reunește, printr-o silențioasa legătură a mâinilor care se strâng. Marca Parizienei este norul de parfum: "un parfum d'iris est comme une vague senteur d'élégances féminines" [Flaubert, L'Education sentimentale, p.56]. "Îl faisait déjà chaud, un parfum pénétrant montait de ces tulles légers, de ces chiffonnages de satin et de soie, où leș épaules nues pâlissaient, sous leș notes vives de l'orchestre" [Zola, Nana, p.393]. Chiar dacă, aparent
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de décorum" [p.310]. Femeia modernă știe să-și construiască cadrul în care se produce, alegându-l pe cel care o favorizează: "Elle avait mis près d'elle la nièce de son mari, jeune personne assez laide" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.189]. Interiorul este decorat că o scenă de teatru. Toate obiectele ce o înconjoară sunt o încadrare firească a capodoperei unice care este Pariziana: "Pour elle, un buste de Houdon, des statuettes de tanagra ou un encrier de Benvenuto
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prezintă că un câmp de tensiuni" [Muchembled, p.114], care implică mai multe piste de cercetare, prin care modă este considerată ca un semn al timpului, un cod social și cultural, o marcă individuală, un semn de artă, un limbaj sentimental [v.Barthes, Bondi, Haidberg, Favrichon]. Vestimentația evoluează în timp (fenomenul modei), se modifică în spațiu și se impregnează de senzații personale. Ea păstrează o semnificație neschimbată prin raportul față de altii (a părea), prin raportul față de altul (dorința), prin raportul față de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]