KorAP: Find »[drukola/base=servi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...187 188 189 ...1641 >

41,020 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

roșii în loc de ochi, unele, în mod ciudat, nu au desenată gura, spațiul de jos e doar întunecat, în dreapta intrării, se află o ușă și niște scări care coboară undeva. Groapa cu lei!, glumeau studenții. Toate mesele, ocupate. O chelneriță tânără servește repede, nimeni nu țipă la ea, nimeni n-o ciupește de fund, se vede că e iubită de clienți. Se apropie de cei doi tineri care s-au așezat de curând într-un colț, la cea mai retrasă dintre mese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Loredana, dar mașina a făcut față drumului și soarelui arzător, tipul a îmbătrânit, uite ce privire pierdută are și cum respiră, cearcăne și burtă, miroase urât, a bătrân, urât îmi e mirosul ăsta, dar!!! Frumoasa Neli le pregătise masa, îi servise repede, apoi plecase acasă la ea, Tara lătra pe afară, nefericită, Loredana ar vrea s-o aducă înăuntru, dar Maestrul fusese categoric: miroase a câine prea tare în casa asta, să mai stea și afară! Acuma, bărbatul e rezemat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

paisprezece. În ciuda acestui lucru, sângele fiind mai gros decât supa de pui, Amory s-a Însănătoșit. Familia Blaine nu era legată de un oraș anume. Ei erau Blaine cei din Lake Geneva. Aveau suficient de multe rude care să le servească drept prieteni și un statut de invidiat, din Pasadena pînă la Cape Cod. Dar lui Beatrice Îi plăceau din ce În ce mai mult noii cunoscuți, Întrucât existau anumite povești - bunăoară, istoria constituției proprii și a multiplelor amendamente ale acesteia sau amintirile din anii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
rândurile vagabonzilor angajați au fost Îngroșate de un vagabond adevărat. Au jucat toată vacanța pentru protipendada din opt orașe mari. Lui Amory i-au plăcut cel mai mult Louisville și Memphis: aceste orașe știau cum să-și Întâmpine oaspeții străini, serveau un punch extraordinar și etalau o diversitate uluitoare de frumusețe feminină. La Chicago a aprobat o anumită vervă ce transcendea accentul prea Îngroșat - totuși, acesta era un oraș legat de Yale și, Întrucât Yale Glee Club era așteptat să sosească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
o seară „nu ca un gentleman, nici vorbă“ sau din motive secrete, greu de deslușit, necunoscute nimănui, cu excepția celor ce votaseră cu bila neagră. Orgia asta de sociabilitate a culminat cu o petreceră gigantică la Nassau Inn, unde s-a servit punch din boluri imense, astfel Încât tot parterul s-a transformat Într-un melanj delirant, agitat, țipător, de chipuri și voci: — Salut, Dibby! Felicitări! — Bun băiat Tom. Ai o echipă bună la Cap. — Ascultă, Kerry... — O, Kerry, aud că te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
fuseseră capabili să schițeze. În ochii Clarei nu prea licăreau lacrimi, dar cei care-i surâdeau aveau ochii umezi. De câteva - nu foarte des - ori, Amory a mai zăbovit câte o jumătate de ceas după plecarea celorlalți cavaleri și au servit Împreună, după-amiaza târziu, ceai cu pâine cu unt și gem sau „supeuri cu zahăr de arțar’, cum le-a denumit ea ceva mai târziu, spre seară. — Ești absolut remarcabilă, nu-i așa? Amory a Început să rostească banalități de acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
ridicat și, galant, s-a prezentat, ceea ce l-a implicat Într-o ceartă, mai Întâi cu bărbatul care o escorta pe actriță, apoi cu oberchelnerul. Atitudinea lui Amory a fost una de curtoazie arogantă și exagerată. După ce i s-au servit argumente logice irefutabile, a consimțit să fie condus Înapoi la masă. — Am hotărât să mă sinucid, a anunțat el brusc. — Când? La anul? — Acuma. Mâine În zori. O să iau o cameră la Commodore, o să intru În vana cu apă fierbinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
mai aglomeratul New York și scutit de sentimentul că lumea elibereză cantități enorme de respirație Într-un spațiu insuficient. Doamna Lawrence Îi amintea vag de Beatrice nu prin temperament, ci prin grația și distincția ei perfecte. Casa, mobilierul, felul cum erau serviți la masă contrastau imens cu ceea ce Întâlnise el În pretențioasele reședințe din Long Island, unde servitorii erau atât de agasanți Încât trebuia literalmente să-i Îmbrâncești ca să nu-ți stea În cale sau chiar cu casele familiilor mai conservatoare de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

un suflet de român cu tine prin străinătate. Of, nicicum nu-i bine. - Vezi, nea Ovidiu, că nu zboară? Na, pune mâna și-aici, pe casa de bani! Uite, zboară? - Nu zboară, Mișule. - Păi sigur că nu zboară. Hai, mai servește un pic de whisky, că-mi ești simpatic! - Da tu l-ai văzut, Mișule? - Pe cine? - Pe Sorinel al meu, l-ai văzut? - Nu l-am văzut, nene, cum să-l văd dacă-i mort? Aici Mișu nu mințea. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
de tablouri, deși ei insistaseră să-i cheme un taxi? - Da, de acum cinci luni, spuse comisarul, scoțînd victorios yo-yo-ul. Amprentele găsite... dar unde este domnul Popa? - A plecat să răscumpere mireasa, spuse Mișu, turnându-i un pahar de whisky. Serviți, că mă însor! - Casă de piatră și să fie într-un ceas bun. Numai ca să ciocnim, că sunt în timpul serviciului... Ocazia era formidabilă pentru Mișu: nea Ovidiu arăta suficient de vinovat, așa, plin de sânge, și s-ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
de ani de căsnicie, oricum ar fi fost, însemnau ceva. Și tocmai acum, când urma să vină Roxănica... - Da... De altă femeie, sau de vreun dușman, cineva invidios pe soțul dumneavoastră. - Invidios? Nu. Și altă femeie... nu, nu cunosc. Vă servesc cu niște halva? - Nu, mulțumesc. Ei, lăsați, poate se întoarce singur. La urma urmei n-a cerut nimeni nici o răscumpărare. Poate că trece prin criza vârstei, eu însumi m-am îndrăgostit de prietena fiicei mele... ați văzut American Beauty? - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
halva? - Nu, mulțumesc. Ei, lăsați, poate se întoarce singur. La urma urmei n-a cerut nimeni nici o răscumpărare. Poate că trece prin criza vârstei, eu însumi m-am îndrăgostit de prietena fiicei mele... ați văzut American Beauty? - Nu. Sigur nu serviți niște halva? Eu o să iau puțin. Doamna Popa își linse degetele cu unghii roz. Nenorocitul! Să mă lase el așa, gravidă! Păi eu, care l-am luat de pe șantier, nu știa nici să se șteargă la fund! Eu, care tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
de amintirile ei, de prima păpușă, de rochița de mătase violet de la serbarea din clasa a V-a, îmbrățișată de valurile calde de la Costinești, unde o privise Mișu întâia dată. Murea dansând îmbrățișată de privirile tuturor liceenilor pe care-i servise, de spuma caldă și parfumată a tuturor vaselor pe care le spălase, de aburii fantastici ai tuturor verzelor călite pe care le gătise în scurta și neîmplinita ei viață, îmbrățișată de orice muzică ar fi vrut să asculte, de orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

ale clasei de mijloc este că se descurajează rapid, la orice tentativă stângace de a ieși în față. Nici nu se ivește bine șansa de înaintare, că și renunță fără să insiste măcar un pic, de formă. Aici ai whisky, servește‑te până mă‑ntorc. Rainer trage violent de puloverul lui ieftin și lăbărțat în timp ce Sophie îi scapă a nu știu câta oară. Deja devine plictisitor. Bietul lui creier își abate gândurile spre umilințe mai vechi și mai noi. Sunt zone

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
provocat de viteza de deplasare a tramvaiului cel care‑i apasă Annei sânii, atunci cine o înghesuie așa deodată? E un ins rotofei, cu mutră de funcționar în drum spre nevastă și copii care, pe cât se vede, vrea să se servească, așa în treacăt, cu ceva ce nu‑i de nasul lui: Anni. O fată tânără și proaspătă care i‑a plăcut. Ceva moale apasă dintr‑odată pe fundul Annei, e omul acesta care profită de ocazia (ce nu le e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
în memorie. Prea mulți sori nici nu cunoaște ea. Goethe‑Hof. Zona se cerea pacificată de forțele executivului, după cum se exprimă chiar executivul. O mulțime de morți pașnici să ajute activ la realizarea acestui deziderat, pacea lor deplină trebuind să servească drept model tuturor elementelor încă turbulente ale perioadei antebelice. Morții dorm adânc. La scara doi au nimerit în plin, ceea ce a insuflat copilului care a văzut scena o groază enormă, amândouă s‑au pișat pe ele ca la comandă, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
ochii ageri. Soarele se luptă să traverseze cerul. Niște norișori apăruți în jurul prânzului încheie spectacolul. Să sperăm că n‑o să se transforme în niște nori negri și grei. În sfârșit, aici se află un pârâu mai mare, care ar putea servi eventual la înecarea pisicii, ba nu eventual, ci sigur. Hai, dă‑i drumul, Sophie! Bagă‑te în noroi ca să fii cât mai aproape, în orice caz îndeajuns de aproape. Aș prefera totuși să n‑o fac, spune Sophie, pentru că iubesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
flatat. Mai bine vrabia din mâna Annei, decât Sophie de pe gard. Rainer chibzuiește cum să‑i instige pe ceilalți fără să‑și murdărească prea tare mâinile. Mai întâi, are nevoie de un amplasament înalt, pentru perspectivă; Hohe Warte i‑ar servi mai bine scopului decât statuia Elisabethei din Volksgarten. Pentru că lumea se împarte în oameni cu stofă de lider și alții, el preferă să fie berbecul călăuză, mai degrabă decât mielul de jertfă, asta‑i clar. Hans își întoarce capul născut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
unde o întâlnești, indiferent de persoana căreia îi aparține. Mama o cheamă pe Sophie în casă ca să nu răcească și, în afară de asta, sunt oaspeți care vor s‑o vadă. Prietenul tău poate să se ducă la bucătărie și să se servească cu înghețată de zmeură făcută în casă, n‑are decât să ia cât vrea, că e destulă. Nu poți să‑mi cumperi dragostea, mamă. Mămica țâșnește pe loc în casă, se aruncă pe pat și urlă, într‑o criză de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
de nerăbdare ca să ieși la Burgtheater, unde ți‑a plăcut atât de mult. Don Giovanni la Operă, care de asemenea ți‑a plăcut foarte mult. Dintr‑odată, băiatul pe care‑l cunoști doar ca partener la jocul de tenis - unde servește mereu foarte energic - te ajută să‑ți dai mantoul la garderobă și se poartă de parcă n‑ar mai fi el însuși, iar mai târziu, în parc, te sărută. Astfel iese din copilărie și devine adult. E un lucru serios, sărbătorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
și găsește că‑i de râs. Sophie are tocuri foarte înalte și, în splendoarea ei blondă, nu se lasă prinsă de nimeni. Cu toate astea, Rainer, în prostia lui, încearcă s‑o facă, dar fără succes. Poșirca de ceai e servită în păhărele de carton la un preț infim, fiindcă se strâng bani pentru o excursie de absolvire a liceului. Pentru frații mai mici, există un teatru de păpuși, la care împătimiții teatrului - din aceia care‑și iau întotdeauna locuri în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
foarte pe larg și ținând seama de împrejurări că iubirea nu este eros. Adevărata fericire este sentimentul că ți‑ai dorit tot ce e mai bun în viață, deși poate că acest lucru a fost interpretat greșit. Impasibilă, Sophie tocmai servește pe cineva cu un sandviș cu brânză. Să‑i servești pe alții e plăcut dacă nu ești obligat s‑o faci. Anna ar prefera să‑și taie mâna decât să împartă cuiva sandvișuri cu brânză. Gerhard vrea să se învârtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
nu este eros. Adevărata fericire este sentimentul că ți‑ai dorit tot ce e mai bun în viață, deși poate că acest lucru a fost interpretat greșit. Impasibilă, Sophie tocmai servește pe cineva cu un sandviș cu brânză. Să‑i servești pe alții e plăcut dacă nu ești obligat s‑o faci. Anna ar prefera să‑și taie mâna decât să împartă cuiva sandvișuri cu brânză. Gerhard vrea să se învârtă pe ring cu adorata lui Anna și să fie fericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
nou tip de naturalețe, o asigură el. Minunăția naturii constă în lipsa ei totală de contradicții. Sophie îl contrazice și spune, dă‑mi drumul, îmi șifonezi rochia, nu vezi că‑i din șifon? Degenerezi din ce în ce mai tare, Rainer, zău așa. Adulții sunt serviți până și cu punci, ca să facă față orei înaintate. Punciul e slab. Copiii chicotesc, fiindcă azi e o zi specială, când au și ei voie să ia o gură. Hans se și așează la coadă la alcool, dar e trimis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
să cadă încet, pe neauzite, mirosul de rășină, Sophie într‑o pelerină veche de ploaie, cu răsuflarea tăiată, mângâindu‑l tandru pe cap. Odată și odată trebuie să dea și intelectualul atenția cuvenită bunăstării trupului. O mâncare ca la țară servită pe o față de masă în carouri și multe discuții serioase și profunde la care, într‑un sens abstract, va fi prezent până și Dumnezeu. Ăsta e visul oricărui licean și este și visul lui. După masă se întind în pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]