5,168 matches
-
dublului, de la care nici textul eminescian nu face excepție: Despărțiți de-a vieții valuri, între el și între dânsa/ Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,/ Câteodat' deși arare se-ntâlnesc, și ochii lor/ Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă./ Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amândoi!42. Finalul poemului este previzibil: împăcarea-i... e amorul 43. Presupusa etimologie a cuvântului amor este una sugestivă: a-, care înseamnă "fără", și mor (mors) "moarte", o sintagmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pământ, coordonatele sunt cu totul schimbate, Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște,/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște. Mai mult decât atât: Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe,/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe. Față de aceste imagini dominante ale zborului-plutire, se găsesc, contrapunctic în poem, două imagini ale unui alt fel de zbor: Și s-arunca fulgerător; Părea un fulger ne-ntrerupt. Aceste două ipostaze ale zborului țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dar aș voi ca poezia mea să fie ridicată la adevărata ei măsură. Oricum, eu nu mai am ce pierde. De acum înainte, pierde poezia." Cartea a apărut. Mi-l amintesc pe Popel, poetul de 20 și ceva de ani, sorbind fără lăcomie, cu resemnare, oxigen din tubul sprijinit într-o rână de peretele scorojit al clinii ieșene de "radiologie". Cu un an în urmă, mă invitase la el acasă, la vânătoare de iepuri, undeva, în nordul județului Botoșani. "Acolo se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fise (noi, le-am prins și p-alea cu manivelă!),la grădiniță, am învățat poezii în românește, nu în engleză, și am cântat Mulți ani trăiască, nu Happy birthday la aniversări (de, noi n-am avut parte de grădiniță...) Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Twin Peaks, Dallas, și cine zice că nu, minte, ori încă n-are televizor (iaca, n-am avut; intram pe șest la cinema, ca să ne zgâim la Balada Siberiei și Zboară Cocorii...) Noi am ascultat Mettalica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și în gând, mă însoțesc și la acești ani pe care vi-i doresc să-i dumneavoastră. depășiți și Trei călători Trei călători mergeau pe un drum În noaptea sfintei Învieri, De prin livezi veneau molcom Mirosul florilor de meri. Sorbind al florilor miros Drumeții mei vorbeau încet. Cel mai bătrân credea-n Hristos Iar ceilalți în Mahomed. Un clopot începu să sune Creștinul s-a-nchinat supus Și celor doi porni a spune Minuni din viața lui Iisus. Dar ca un mag
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de tigăița, unde se afla prima sa porție de "friptură", a început să o ronțăie încet și apăsat, ca pe un vânat câștigat; apoi s-a ridicat și s-a îndreptat și spre strachina plină cu apă din care-a sorbit cu nesaț. Și lanțul se mișca și suna din verigile sale ca o parte componentă a noii sale ființe. Micuțul Grivei devenea câine. BUNICA -1 Era o femeie înaltă, subțire, sprintenă, energică, dreaptă și frumoasă. Avea o față netedă, fină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
găsise un post la biblioteca facultății se țineau de mână, ca doi copilași de la grădiniță; și când el ajungea în dreptul cabinetului său se oprea, se descoperea (fiindcă avea o pălărie cu borurile largi, à la Caragiale), o privea și o sorbea din ochi, se ridica pe vârful picioarelor și-i ridica mânuța sus și i-o pupa îndelung, urându-i "o zi bună!", apoi mai stătea și o privea încă două-trei clipe, cum sărea sprintenă și alintată pe treptele ce urcau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de bărbat: înalt, spătos, cu obrajii rotunzi și fragezi, cu o mustăcioară neagră și deasă, tunsă scurt, cu niște ochi mari și albaștri, cu sprâncenele și părul des, muiate parcă în tuș, încât și Ea, colega mea de birou, îl sorbea din ochi cu afecțiune și admirație și nimeni nici nu bănuia atunci, că din adânc, o formă de Parkinson îl rodea serios și nemilos și avea să-l doboare după chinuri cumplite și prelungite. Tovarășe profesor, i se adresă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care dormeam la primul etaj, săream din pat, mă rădeam și făceam un duș. Apoi coboram la micul dejun. De obicei, dimineața, predominau: laptele dulce sau laptele bătut, fulgii de cereale, diverse feluri de brânzeturi și gemuri. Când terminam de sorbit cafeaua, pe la orele 8,30, sosea, cu mașina, și cu cei doi elevi ei mei din delegație, Marius și Georgel, un colaborator al gazdei mele, Michael Romanoff, care mă invita la o excursie în împrejurimi. Acest Michael Romanoff care ședea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dreptul la Confederație. Grupurile de nobili se asociau, susțineau, impuneau o lege, un candidat, având și întreținând o armată proprie. În acest context s-a implicat în viața Poloniei, și a profitat, Petru cel Mare? Exact... Bătrânul Stransky tăcu iarăși. Sorbi câteva picături din pahar, mă îndemnă să-i urmez exemplul, apoi se ridică și cu precizia celui care-și cunoaște cu o admirabilă exactitate locul fiecărei cărți din bibliotecă, scoase și puse pe măsuță Istoria secretă a KGB. Testamentul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ai Marelui Stat Major al Republicii de la Weimar, încă din 1920, problema împărțirii și lichidării Poloniei... S-a așternut iarăși o tăcere care ne stingherea și ne strângea ca o menghină tainică, nevăzută. Am luat în mână paharul și-am sorbit ceea ce mai rămăsese în el. Bătrânul Stransky mi-a imitat gestul, a plesnit din buze, scoțând un fel de "oh" nu pricepeam dacă e pentru picăturile sorbite ori pentru datele statistice prezentate, care nu erau favorabile pentru un polonez apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mei? Sunt curioși ei să intre văzând ușa larg deschisă și să întrebe: ce-i cu moșul Stransky? E bolnav? Are nevoie de ceva?... Ei, ce crezi, cum au decurs lucrurile?... Wladislav Stransky se opri. Clipi des. Zimbi trist și sorbi licoarea din pahar, așteptând câteva minute, apoi, cum eu nu îndrăzneam să ghicesc răspunsul, continuă: Să vezi... întâi și-întâi, pe la orele șase, șase fără un sfert, a coborât de la etajul trei grăsunul Stupcanu, controlorul de la vama Siret, care trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sare. Era bucluc mare. Așa ghețuș nu mai fusese de prea multe ori pe toate traseele. Corina s-a sculat pe la orele 7. Era încă mahmură. Buimacă. Avea o durere cumplită de cap. Și-a făcut o cafea tare. A sorbit-o și s-a mai limpezit. Într-o altă zi ar fi putut lipsi de la serviciu. Dar acum n-ar fi vrut să dea loc la tot felul de comentarii. Nu era nici o zi ca oricare. Erau probleme. Trebuia intervenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai puternică decât o pisică. N-are decât să mă umple de zgârieturi, nimeni n-a iubit-o vreodată cum am iubit-o eu. Aș putea s-o țin așa până mâine dimineață și să-i fac tot ce vreau, sorbindu-i agale trupul și apoi sufletul. E a mea trup și suflet, dar indignarea atroce ce i-o citeam pe față părea să-i fi luat glasul. Slăbeam treptat strânsoarea și aproape că-mi luasem mâinile de pe ea când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la curent și plutonierul, știa și el atâta cât socotea moșu' că trebuie să știe, oricum mai mult decât noi și mai mult decât dada Leontina, care nu se mai sătura chelfăind la salam În spatele nostru și chinuindu-se să soarbă berea din gaura cutiei. Până să se hotărască să-și aducă un pahar, vărsase deja o jumătate de cutie pe halat și pe jos. Amândoi erau la fel de interesați de Laur. Ca veri ce-i eram, eu și Andrei trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Fluturii imperiali eleganți și maiestoși, cu corpul musculos, aripi mari (anvergura aripilor cu pete modelate poate varia Între 6-9 cm. și 18 cm.) plutesc grațios În aer și planează excepțional, lăsându-se pentru puțină vreme pe câte o floare să soarbă nectarul. Familia fluturilor urât mirositori cuprinde aproape 300 de specii 76. Câinele dingo (Canis familiaris dingo) sau warrigal, adus de aborigeni acum 4000 de ani, de statură mare, puternic, cu blana cafenie roșiatică, cel mai periculos dușman al turmelor de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
trup și suflet dorinței de a rezista intemperiilor, iar ferma le aduce satisfacția și echilibrul de care au nevoie. Foarte amabili, ne-au invitat la o terasă, la o bere rece și ronțăit alune. Cât stăteam la masă și ne sorbeam tacticos licoarea spumoasă, printre picioarele scaunelor și ale noastre, două iguane verzi cu cozile deosebit de mobile și creste țepoase pe spinare, miniaturi ale monstruoaselor reptile din epoca Îndepărtată a dinozaurilor, se strecurară cu agilitate fără să le pese de ce se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
aprovizionările gospodăriei, despre modalități de Întâlnire cu alți fermieri și modul de distracție, fripturile noastre sunt gata și Împrăștie un parfum apetisant. Salonul unde se servește masa este spațios, cu mobilier funcționabil, cu o tentă rustică. Cafeaua cu frișcă o sorbim tacticos pe terasă sub un umbrar, de unde se poate vedea grădina cu flori și livada. Par mulțumiți de modul lor de trai, de ce au realizat până acum, dar desigur că este loc și pentru mai bine. Rămân surprinși de călătoria
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
părea cufundat Într-o genune de flăcări. În turburarea ei caniculară, arșița miezului Înflăcărat al zilei mușca cu dinți de foc de 441 pretutindeni și Îți ostoia setea sa covârșitoare cu cele de pe urmă picături de viață, umede și vii, sorbite din vinele adânci ale lucrurilor... Și pretutindeni, toate, Într-un susur nedeslușit, sfârâia a uscăciune! Arbori uriași, ca o mână de vreascuri netrebnice, se zvârcoleau neputincioși și țipau de uscăciune Înăbușită, sub văpaia incendiului universal. Mașina gonește printre plantații de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sărbători tradiționale, oferind vizitatorului clipe de reală plăcere și uimire pentru migala și măiestria acestui popor mic care a făurit o civilizație remarcabilă. Servim Într-un restaurant cochet, cu atmosferă tradițională, destul de cumpătat puțin orez, pește crud și legume murate, sorbim ceai din boluri mici de porțelan fin. Atmosfera regală austeră și tradițională se reconstituie treptat după ceasuri de vizită și meditație În spațiul Palatului Regal (secolul al VII-lea) unde aveau loc festivitățile de la Curtea Silla; În Fortăreața Wolson și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o extremitate a parcului, ce se dovedește o completare riguroasă a cunoștințelor dobândite de tineri În școală. 638 Când dogoarea soarelui devine insuportabilă, o cafenea ascunsă sub umbrarul arborilor, În centrul parcului este un refugiu plăcut și răcoros, unde poți sorbi, În pahare Înalte, un kalamanassi rece. Pe o estradă, din centrul parcului, se aud muzici incitante, mai ales În zilele de sărbătoare. Seara, pe răcoare, mulțimea se adună să privească luminile multicolore ale jeturilor de apă din fântânile arteziene, și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În pustiurile roșii ale Saharei sau Australiei. Visăm la o terasă sub palmieri unde să putem servi un suc de ananas cu cubulețe de gheață sau lapte de cocos cu Înghețată de fructe sau ciocolată... Ne mulțumim pentru moment să sorbim conținutul unei nuci de cocos proaspete, luată direct dintr-o grămadă de pe tarabă, al cărei capac se taie În fața noastră de mâinile destoinice ale unei femei cu fața oacheșă numai zâmbet, purtând o bluză deschisă de sub care se văd sânii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o lanternă de buzunar cu bateriile stoarse de curent. Am decis să mănânc la un restaurant cu autoservire din apropiere, o locantă ieftină, cu mâncare grasă, anostă, din belșug asezonată cu monoglutamat de sodiu pentru sporirea gustului. Pelerinii din jurul meu sorb cu zgomot din borșul de fasole, destinși și mulțumiți că au trecut prin fața raclei și anul acesta. La ora 15.30 sunt iarăși pe teren. Aș vrea să văd, să simt tot ceea ce se petrece aici, să am mii de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în biserica mare a mănăstirii, necropolă regală. Două doamne îmbrăcate în costume de culoarea vișinei putrede au rolul de „ghid turistic” oficial al edificiului. Cum este frig și destul de umed, se încălzesc pe rând lângă un calorifer electric cu ulei, sorbind oarecum pe furiș din niște cești mici de cafea. „Înainte de 1990, aveam un fel de evidență a grupurilor de turiști, pe atunci nu li se spunea pelerini, nu aveam voie”, spune cea mai în vârstă dintre ele. „Pe masă, chiar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se întâmple însă acest lucru, văd cum tânăra, care-și ajută bunicii la împărțit sarmale, umple două farfurii, din porțelan de data aceasta, cu sarmale și se îndreaptă cu pas legănat spre unul dintre microbuzele albastre ale jandarmeriei. Aceștia o sorb din priviri, atât pe ea, cât și promițătoarea hrană, refuză la început să le primească, spun că nu le permite regulamentul, acel obișnuit joc al refuzului ritual al hranei, atât de curent în România. În cele din urmă, sarmalele sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]