5,936 matches
-
zice iepurașii mei, dar aș fi trufaș, iar pe deasupra Nici nu mai pot rămâne multă vreme treaz teroarea obișnuinței Obișnuința ocupă și apoi inoculează Imperativele letale. Graba e o reacțiune a mea: vreau Să răspund imediat. Mă umple o trepidație sterilă. Aceasta E forma nebuniei mele. Un bou încălțat prin odăi: simt mizeria pe copite Praf, nisip, pe alocuri pete umede calendar, martie, 99 Joi până târziu brambura prin alcooluri Vineri după-amiază bezmetic prin alcooluri Sâmbătă ore multe histeric prin alcooluri
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
oniric îi pune la picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
binevoit să asculte apelul plin de dragoste îngrijorată a unei credincioase prietene a lor. Să-și răspundă fiecare, în intimitatea conștiinței ei celei mai cinstite: Nu e oare o falsă libertate în această ținută cuceritoare, care se plătește cu încordări sterile? Nu e o oboseală ce se traduce prin tristețe, blazare și gust de neant, toate cele ce și-au deformat puterile lor sufletești de răbdare și iluzie creatoare de mai bine - schimbându-le pe succesul șters al așa zisei libertăți
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
un „nucleu” relativ stabil al florei care îl „însoțește” de-a lungul întregii vieți. Substanțele nutritive, resturile epiteliale, secrețiile, creează un mediu favorabil pentru numeroase bacterii, în total circa 200 de specii (din care 5 dominante). La naștere gura este sterilă, dar se colonizează rapid. Flora este dominată inițial de Streptococcus salivarius. Odată cu erupția dentară i se alătură S. mutans și sanguis, care trăiesc pe suprafața dinților. Alveolele sunt habitatul germenilor anaerobi. Speciile orale sunt oportuniste. Aduc beneficii, dar pot profita
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
dominată de Bacteroides melanogenicus. Streptococii orali ajunși în torentul circulator (mai ales în cursul tratamentelor stomatologice, dar și cu ocazia altor leziuni), pot adera la valvele cardiace, generând endocardite (mai frecvent în caz de malformații congenitale cardiace). Esofagul Este relativ „steril”. Prin el trec microorganisme - provenite din alimente sau cavitatea bucală, fără a staționa. Situația se modifică dacă există diverticuli - în care sunt retenționate resturi alimentare ce devin mediu de cultură pentru germeni. pH-ul, în gură și esofag, trebuie să
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
se stabilească. În alimente există și bacterii benefice, care pot „întregi” flora esențială. Perturbările florei intestinale stau la baza a numeroase afecțiuni digestive și extra-digestive. Dar și invers, diverse boli antrenează perturbări ale florei. În viața intrauterină, intestinul fătului este steril. Copilul ia primele „guri” de floră la naștere, când străbate vaginul mamei (dacă se naște pe cale naturală). La jumătatea perioadei de sarcină, o modificare hormonală dirijează celulele care căptușesc mucoasa vaginală a viitoarei mame să inițieze depozitarea glicogenului, hrana preferată
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
luați în seamă jucând eternul rol de Gică-contra. Au avut la dispoziție două decenii pentru a produce lucrări de genul celor pe care astăzi le critică de pe înalta lor platformă ideologică. N-au făcut-o. Restul e doar o vorbăraie sterilă, un "oierit al minții" care, departe de a produce brânză, ne aruncă în obraz produsele reziduale ale neputinței și frustrării. Cu atât mai binevenită este monografia Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măștile răului, publicată de Vladimir Tismăneanu și Cristian Vasile (Editura
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
în spatele paravanului lexical. Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor, autorul lăsîndu-se posedat de ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb, timbrul e metalic și casant, respingînd prin secimea sterilă a abstracțiunilor livide. Nu e nimc de gustat sau de intuit aici, doar o pletoră verbală care inspiră consternarea. Pofta de a citi ți se taie după cîteva paragrafe, sațietatea fiindu-ți întărită de lectura prin sondaj, cînd, deschizînd cartea
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
mai adese ori părinții și epoca lor n'au putut să recunoască acea uluitoare mlădiță a vieței cu florile ei uriașe și spăimântătoare: au crucificat, au otrăvit și au ars ființa miraculoasă. N'au copii; geniile sunt uneori cu totul sterile trupește, iar alteori procrează oameni comuni, dacă nu de-a dreptul stârpituri, din cine știe ce osteneală și sleire a generației, prin ecloziunea bruscă a marelui lor soare vital." (p. 64) Firește, există o răsplată, și aceea e jocul, cu spectatori, cu
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
lucru, ceea ce nu ar fi deloc grav dacă ar fi vorba despre o luptă de idei și nu despre una care își propune să apere o tabără sau alta, un scriitor sau gruparea din care face parte. Astfel, se consumă steril timp, nervi și spațiile publicațiilor, ceea ce pe cititorul simplu nu îl interesează sub nici o formă. Nu greșea prea tare cine spunea că scriitorii scriu ca să se citească singuri iar criticii ca să se citească între ei. Până la urmă, la ce mai
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
hybris nu îi afectează doar pe cei din jur, ci își consumă și gazda, distrugând tot ceea ce ține de latura sa umană. Într-un acces de furie, Joseph își ucide propriul câine la care ține, singurul tovarăș într-o singurătate sterilă, încăpățânată. Furia se regăsește însă în întregul mediu al suburbiei, plutește în aer, așteaptă ca o scânteie cât de mică să provoace deflagrația. Considine face astfel și o mică investigație a mediilor periferice cu oameni fără căpătâi, pentru care violența
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
solidaritate, în cazul lui Leon Bulgăreanu. Boala, ca inițiere în moarte și în viața figurată ca o criză perpetuă, este și la A. D. Munteanu un revelator moral, ca la Hortensia Papadat-Bengescu, dar și existențial, văzută ca eliberare și renaștere. Mai steril și, probabil, într-un anumit fel, mai intimidabil, critic și ideologic, decât Ivasiuc, se pare că A. D. Munteanu a renunțat la acest tip de roman irealist. A compus o variantă personală (Marile iubiri, 1977) a romanului "politic", "(auto)critic", despre
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
la invazia răului. Opțiunea eronată, în favoarea diavolului, are un efect dizolvant în publicistică, în intervențiie în arena dezbaterilor, pe alocuri chiar 1n unele scrieri minore ca importanță. Această porțiune a tabloului capătă, deci, semnul minus. La antipozi, creația, netributară conceptelor sterile, se menține validă în nucleul de bază, nu e răsturnată. Adesea se poate demarca exact începutul și sfârșitul deraierii. La Cioran și Eliade, faza care a precedat impasul, s-a remarcat printr-o efervescență a inspirației, deschisă în toate direcțiile
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
îndemînă, pentru că amintirile nu sînt cu adevărat vesele sau triste, ele sînt doar confortabile și iar nu-mi pot imagina un Virgil confortabil. Îi plăcea multul, nu cel măsurat în obiecte sau bani, multul de viață. Ura tot ce era steril, sobru, cenzurat, epurat. Îi plăceau mesele lungi la care încăpeau toți prietenii, oalele cu sarmale, paharele pline, pokerul - era un copil, avea nevoie de joc ca de aer - nu juca niciodată CPB (cu curul pe bani), pierdea totdeauna, dar cu
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
un monolit. Mai mult, se obișnuiește să se asculte și acceptă încetul cu încetul că nu e rău să îngăduie "vocilor" pulsionale să se exprime. Ba chiar că e preferabil, deoarece forul interior în care dialogul autentic ia locul conflictelor sterile este singurul loc liniștitor și confortabil. în acest proces de recuperare a profunzimilor afective ce constituie adevăratul self, schimbarea atitudinii față de acestea se însoțește cu schimbarea funcției nu numai a imaginarului, ci și a limbajului: acesta nu mai este aservit
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
e și în jurnalul acesta, - cu deosebirea că nu e miez. Artă de a scrie frumos despre nimic. Mă întreb dacă este voie să fii, cu mediocritate, atît de retranșat din umanitatea dramatică. E o izolare nu roditoare ci tristă, sterilă. Nu te poți retrage în tine însuți decît într-un chip dureros: din ratare, orgoliu, umilință etc. Nefiind primit de lume, sau neputîndu-te dărui ei, te consolezi, cum poți, în tine însuți, cu tine însuți. Să se simtă însă că
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
legendă întemeietoare a locului. Degradarea provinciei fericite se vede și din bătălia vegetală ce se desfășoară tacit și dezastruos: via sălbăticită este treptat înlocuită de salcâmi, de tufele de liliac și de regina-nopții. Vladia, patria șampaniei interbelice, devine o provincie sterilă, pe măsură ce-și pierde toate iluziile și secretele. Transportul de vin din Vladia spre Comana, făcut pe ascuns, se dovedește și el o mistificare a lui Bașaliga, deconspirată de Copaciu. Inginerul întreținea o iluzie necesară: Singurul lucru important este
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
să fie pătrunse de un extraordinar bun-simț și de o înțelegere nuanțată a lucrurilor. Autorul volumului de studii și conferințe Tradiție și literatură distinge între tradiție și ,tipěc", între atitudinea ,vie, dinamică, creatoare și comprehensivă, corespunzătoare vieții" și cea ,statică, sterilă și neînțelegătoare". ,Una e originală întotdeauna, fiindcă pornește chiar din fundul sufletului nostru; alta, închisă inovațiilor celor mai firești, nu face decât să prelungească, osificând-o, o imitație luată cândva de la străini." De asemeni, el distinge între inovația adevărată și
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
tradiții vii, căci o tradiție literară sau de altă natură, care, la un moment dat, n-ar fi împrospătată de forme și de motive noi, generatoare de orizonturi sufletești nebănuite până atunci - ar putea ușor să se transforme în Ťtipěcť steril și să dispară. Pe când modernismul, în sensul Ťismelorť, - simte nevoia să precizeze autorul - nu este decât o imitație superficială, un calc mincinos, care nu corespunde niciodată cu sufletul nostru adânc, o plantă de hârtie fără rădăcini, respinsă de glia ancestrală
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
și datinelor, și nu printr-un lirism de import. Și dă ca exemplu poezia Peisaj transcendent de Lucian Blaga, care reprezintă ,cea mai fericită sinteză de tradiție adevărată și spirit modern". Oricât de rezonabil și echilibrat (el combate ,jalnicele imitații sterile, fie ele Ťmodernisteť", fie ele Ťpseudo-tradiționalisteť, clișeele, falsul motiv patriotic ,tratat fără talent și versificat fără culoare", semănătorismul minor) Ion Pillat respinge prea categoric ,literatura de import", mai exact, avangardismul, care credea că reprezintă ,un pericol de desnaționalizare, de înstrăinare
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
oniric îi pune la picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
drept disputat cu Giulia, blonda, de neam, Farnesina) e-o stradă mică, medievală, unde greu pătrunde lumina, dar noaptea devine o sală: apar Stalicinaia și Peroni, (ambii invitați de la Mall) gardați de messer Marlboro. „Iarba verde, verde, de-acas’ ’’; seringa-i sterilă?omul e sonny? face cu spray-ul graffiti horror, apoi citează, nepăsător , din ,,Sangue, ferro ed oro’’. Gregory sau Nunzio, știrb, cărunt, neras, dar cu fața de adolescent, pe-aici, bântuie, pierdut: ,, Unde mi-i casa?’’ „Dove my casa’’? 4
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
pe stîncă. Sperînd că toate schijele și fărîmăturile or să rămînă-nfipte-n el precum broșele. Așa că, mai suspină o dată. Nervos și zbucnit din tot șoldul. Cu picioarele-n valuri: - Ce-am făcut... Asta-i chiar sămînța mea. O mare-ntreagă - scaldă sterilă zbucnită din capătul unei spițe. Ca și cum toț cei pe care i-am moștenit au ales a mă face mandatar pentru a depozita tot trecutul lor glorios, condensat sub formă de spermă. Viitorul - doar o recurență eficient bandajată a unor otrăvuri
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
fost un hoț de arendaș teleormănean. Mi-a împuiat mintea cu sionismele lui. Iată un ortodox sadea, adept al lui Herzl! Dar aici sunt de acord cu el: cum să ridici un zid între Biblie și Israel? Dimineață irosită, după-amiază sterilă. Le temps passe si vite, si vide. 9 martie. Pe tava micului dejun, măcinici. S-au dus zilele Babelor, încep ale Moșilor, la fel de amestecate. Îndrăznesc să ies din nou, atent la gropi, la băltoace. Delicatul meu baston de cireș nu
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
de vlăguire cronică. Urmarea e că Nichita o rupe cu „poezia de cap“ și trece la „poezia de duh“, precum un solist care, sătul de vocea de cap, începe să-și exerseze corzile vocii de piept. Poetul renunță la forma sterilă a iscusinței lexicale și adoptă „poezia suflată“, a cărei sursă e în afara lui. Poetul devine astfel receptaculul unui daimon al cărui timbru nu e din lumea aceasta, de aici bizareria seacă, fără virtuți estetice, a noilor versuri. Apogeul acestei etape
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]