5,507 matches
-
substanțelor putride, măruntaielor de animale etc. A satisface nu înseamnă însă a oferi plăceri senzoriale, la fel cum și nici a irita nu înseamnă a provoca dureri. În legătură cu cea din urmă există unele confuzii. Durerea poate fi provocată de un stimul care nu este obligatoriu iritant; și nu toți stimulii iritanți sunt dureroși. Cu plăcerea, lucrurile stau ușor diferit. Plăcerea ca satisfacție senzorială este doar un sistem parțial. Thorndike consideră că prin plăcere trebuie să înțelegem „acea stare de lucruri care
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
înseamnă însă a oferi plăceri senzoriale, la fel cum și nici a irita nu înseamnă a provoca dureri. În legătură cu cea din urmă există unele confuzii. Durerea poate fi provocată de un stimul care nu este obligatoriu iritant; și nu toți stimulii iritanți sunt dureroși. Cu plăcerea, lucrurile stau ușor diferit. Plăcerea ca satisfacție senzorială este doar un sistem parțial. Thorndike consideră că prin plăcere trebuie să înțelegem „acea stare de lucruri care este tolerată și bine venită” (the felt tolerability and
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
bine venită” (the felt tolerability and welcomeness of a state of affairs). Numai în acest sens „plăcerea” este sinonimă cu „satisfacția”. Altfel, doar ca plăcere senzorială, nu este încă satisfacție. De exemplu, un gust dulce (plăcere senzorială) poate deveni un stimul iritant (insatisfacție); și tot astfel, un gust amar poate deveni „stimul bine venit” (welcomed stimulus). Thorndike a sugerat o listă lungă de stări de fapt care produc insatisfacții și iritări în sensul de mai sus. Colecția de fapte de observație
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
affairs). Numai în acest sens „plăcerea” este sinonimă cu „satisfacția”. Altfel, doar ca plăcere senzorială, nu este încă satisfacție. De exemplu, un gust dulce (plăcere senzorială) poate deveni un stimul iritant (insatisfacție); și tot astfel, un gust amar poate deveni „stimul bine venit” (welcomed stimulus). Thorndike a sugerat o listă lungă de stări de fapt care produc insatisfacții și iritări în sensul de mai sus. Colecția de fapte de observație i s-a părut suficientă pentru a formula o lege. A
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
5. Legea exercițiului" În 1913, Thorndike preciza că „legea exercițiului” (Law of Exercise) cuprinde două „sub-legi”: „legea folosirii” (Law of Use) și „legea nefolosirii” (Law of Disuse). Se enunța astfel: • Legea folosirii: „Dacă se reia o conexiune modificabilă între un stimul și un răspuns, atunci puterea acelei conexiuni este egală sau crește în raport cu alte conexiuni”. • Legea nefolosirii: „Dacă o conexiune modificabilă între un stimul și un răspuns nu se reia un anumit timp, atunci puterea acelei conexiuni descrește”1. S-ar
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nefolosirii” (Law of Disuse). Se enunța astfel: • Legea folosirii: „Dacă se reia o conexiune modificabilă între un stimul și un răspuns, atunci puterea acelei conexiuni este egală sau crește în raport cu alte conexiuni”. • Legea nefolosirii: „Dacă o conexiune modificabilă între un stimul și un răspuns nu se reia un anumit timp, atunci puterea acelei conexiuni descrește”1. S-ar putea spune că aceste legi nu fac altceva decât să reia străvechiul dicton latin Repetitio est mater studiorum. Legile exercițiului se referă, într-
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
subiecți legați la ochi nu duceau la nici un rezultat bun. Indiferent de numărul de reluări, progresul a rămas nesemnificativ. Așadar, repetiția nu este o „mamă fidelă” a învățării, „fidelitatea” trebuia „întărită” prin recompense; repetarea devine plictisitoare și se transformă în stimul iritant pe care subiectul tinde să îl evite în conformitate cu legile satisfacției și ale reușitei. Trowbridge și Carson au arătat că eficiența învățării creștea însă foarte semnificativ dacă, după fiecare repetiție, subiecților li se atrăgea atenția că desenează o linie prea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de calitatea a „ceea ce urmează după” sau a „ceea ce însoțește asocierea”. Aceste tendințe originare pot fi întărite, conservate, slăbite sau chiar abolite. Toate sunt efecte care propagă. Această „propagare a efectului” unei conexiuni asupra conexiunilor următoare este esențială. Vechile situații (stimuli) au noi răspunsuri care motivează și ele; de asemenea, vechile răspunsuri se conectează cu noile situații. Se creează astfel lanțuri de conexiuni care se influențează continuu în conformitate cu legea efectului. Iau naștere tot felul de habitudini, capacități și interese. Ele derivă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
învață dispune de capacitatea de a alege elementele eficace ale problemei neglijând alte elemente adiționale (care l-ar putea induce în eroare pe un animal aflat pe o treaptă de evoluție inferioară). Omul formează mult mai rar unele conexiuni de stimuli pe care animalele nu-i pot analiza și elimina. Învățarea umană este eminamente analitică și selectivă; învățarea animală este eminamente „mecanică”, selectând prea puțin elementele oportune rezolvării situației problematice 4. • Legea reacției prin analogie (numită și „legea asimilării”) Stabilește modul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
selectivă; învățarea animală este eminamente „mecanică”, selectând prea puțin elementele oportune rezolvării situației problematice 4. • Legea reacției prin analogie (numită și „legea asimilării”) Stabilește modul în care cel care învață se întâlnește cu o situație nouă. „Dacă omul întâlnește un stimul nou, atunci el reacționează ca la altul asemănător; dacă situația nouă seamănă cu o situație veche, atunci cel care învață face conexiuni similare celor vechi apelând la experiență” (la setul sau repertoriul personal de conexiuni)1. • Legea transferului (sau „legea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
repertoriul personal de conexiuni)1. • Legea transferului (sau „legea schimbării asociative”) Este enunțată astfel: „Dacă o reacție poate fi păstrată intactă într-o serie de schimbări impuse de noua situație stimulatoare, atunci cel care învață devine apt să răspundă unui stimul total nou; cel care învață recurge la adăugări și eliminări în situația stimulatoare până când nu mai rămâne nimic din situația originală”. Un enunț mai general este următorul: „Cel care învață poate da orice răspuns oricărei situații la care este sensibil
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în situația stimulatoare până când nu mai rămâne nimic din situația originală”. Un enunț mai general este următorul: „Cel care învață poate da orice răspuns oricărei situații la care este sensibil”2. De fapt, această lege descrie procesul de înlocuire a stimulilor necondiționați cu stimuli condiționați descris de reflexologi și behavioriști. De aceea, „legea transferului asociativ”, enunțată în 1913, a fost „promovată” cu prioritate în stimul conexionist revizuit de Thorndike în 1935. 1.8. Controlul învățăriitc "1.8. Controlul învățĂrii" Thorndike a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
până când nu mai rămâne nimic din situația originală”. Un enunț mai general este următorul: „Cel care învață poate da orice răspuns oricărei situații la care este sensibil”2. De fapt, această lege descrie procesul de înlocuire a stimulilor necondiționați cu stimuli condiționați descris de reflexologi și behavioriști. De aceea, „legea transferului asociativ”, enunțată în 1913, a fost „promovată” cu prioritate în stimul conexionist revizuit de Thorndike în 1935. 1.8. Controlul învățăriitc "1.8. Controlul învățĂrii" Thorndike a respectat tradiția utilitarismului
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
oricărei situații la care este sensibil”2. De fapt, această lege descrie procesul de înlocuire a stimulilor necondiționați cu stimuli condiționați descris de reflexologi și behavioriști. De aceea, „legea transferului asociativ”, enunțată în 1913, a fost „promovată” cu prioritate în stimul conexionist revizuit de Thorndike în 1935. 1.8. Controlul învățăriitc "1.8. Controlul învățĂrii" Thorndike a respectat tradiția utilitarismului cu origini în Mill și a pragmatismului american. În viziunea sa, cercetările psihologice trebuiau să ofere căi pentru optimizarea comportamentului uman
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Thorndike, 1913, pp. 23-31). După toate aparențele, Thorndike a încercat să evoce câteva doctrine pedagogice clasice și să le susțină temeinicia în termenii conexionismului, renunțând la „limbajul speculativ” originar al acestora. A rezultat o bolboroseală care amestecă noțiuni asociativiste, precum stimul, răspuns, satisfacție, iritare etc., cu noțiuni nedefinite și neclare în context referitoare la valori, sentimente etc. Oricât ne-am străduit, mărturisim că nu am găsit nici o armonie între cele două moduri de discurs. Limbajul filosofic nu pare „traductibil” în cel
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Teoria învățĂrii prin contiguitate" Baza teoriei este „legea învățării prin contiguitate” pe care el a formulat-o pentru prima dată în 1935 și a revizuit-o apoi de câteva ori. Prima formulare, în exprimarea originală, este următoarea: „A combination of stimuli which has accompanied a movement will on its recurrence tend to be followed by that movement” (Guthrie, 1952, p. 23) („O combinație de stimuli care însoțește o mișcare, la apariția sa, tinde să fie urmată de acea mișcare”). Uneori, Guthrie
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
revizuit-o apoi de câteva ori. Prima formulare, în exprimarea originală, este următoarea: „A combination of stimuli which has accompanied a movement will on its recurrence tend to be followed by that movement” (Guthrie, 1952, p. 23) („O combinație de stimuli care însoțește o mișcare, la apariția sa, tinde să fie urmată de acea mișcare”). Uneori, Guthrie a considerat această lege doar un „principiu de condiționare” (the conditioning principle), recunoscând, tacit, că respectiva lege ar putea fi numai un postulat. Formularea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fi numai un postulat. Formularea ca atare presupune clar depășirea teoriei pavloviene a reflexelor condiționate 1. Oarecum insolit, conceptul de contiguitate are la Guthrie, așa cum am sugerat deja, o semnificație aparte. El desemna, sintetic, faptul că un anumit model de stimuli (grupare de stimuli; stimulus pattern) își obține întreaga putere asociativă (associative strength) în momentul primei asocieri cu un răspuns (its first pairing with a response). Mai simplu, s-ar putea spune că „primul contact” al subiectului cu o anumită situație
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
postulat. Formularea ca atare presupune clar depășirea teoriei pavloviene a reflexelor condiționate 1. Oarecum insolit, conceptul de contiguitate are la Guthrie, așa cum am sugerat deja, o semnificație aparte. El desemna, sintetic, faptul că un anumit model de stimuli (grupare de stimuli; stimulus pattern) își obține întreaga putere asociativă (associative strength) în momentul primei asocieri cu un răspuns (its first pairing with a response). Mai simplu, s-ar putea spune că „primul contact” al subiectului cu o anumită situație declanșează instantaneu o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ei. Guthrie susține pur și simplu că învățarea este completă într-o singură experiență 1. Este corolarul tuturor investigațiilor sale. O concluzie care derivă direct din legea achiziției. În 1959, el a completat enunțul legii achiziției astfel: „O combinație de stimuli care însoțește o mișcare la apariția sa tinde să fie exprimată de acea mișcare. Ceea ce s-a sesizat (what is noticed) devine semnalul a ceea ce este făcut (what is being done)”. Învățarea apare astfel ca o alterare comportamentală (alteration in
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
p. 30) și-a rezumat argumentarea acestei concepții după cum urmează. Studiul comportamentului și al alterărilor sale trebuie să selecteze acele evenimente care pot fi observate sau numite evenimente. Există două categorii de fenomene de natură majoră. Pe de o parte stimulii, adică activarea organelor de simț, apoi răspunsurile, adică secreția glandelor și contracția organelor de simț. Datorită „complicatului sistem intern al simțurilor” (intricate system of internal sense), organele răspund cu mișcări; mișcările și posturile (atitudinile) sunt stimuli importanți pentru acțiunile care
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Pe de o parte stimulii, adică activarea organelor de simț, apoi răspunsurile, adică secreția glandelor și contracția organelor de simț. Datorită „complicatului sistem intern al simțurilor” (intricate system of internal sense), organele răspund cu mișcări; mișcările și posturile (atitudinile) sunt stimuli importanți pentru acțiunile care urmează. Toate mișcările și toate răspunsurile sunt prilejuite în mod obișnuit de stimuli fizici care acționează asupra organelor de simț. Modelul de stimuli (stimulus pattern) care acționează asupra organelor de simț poate fi așadar considerat a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
organelor de simț. Datorită „complicatului sistem intern al simțurilor” (intricate system of internal sense), organele răspund cu mișcări; mișcările și posturile (atitudinile) sunt stimuli importanți pentru acțiunile care urmează. Toate mișcările și toate răspunsurile sunt prilejuite în mod obișnuit de stimuli fizici care acționează asupra organelor de simț. Modelul de stimuli (stimulus pattern) care acționează asupra organelor de simț poate fi așadar considerat a fi modalitatea cea mai sigură de previziune a comportamentelor. În legătură strânsă cu răspunsurile, ca mișcări specifice
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
system of internal sense), organele răspund cu mișcări; mișcările și posturile (atitudinile) sunt stimuli importanți pentru acțiunile care urmează. Toate mișcările și toate răspunsurile sunt prilejuite în mod obișnuit de stimuli fizici care acționează asupra organelor de simț. Modelul de stimuli (stimulus pattern) care acționează asupra organelor de simț poate fi așadar considerat a fi modalitatea cea mai sigură de previziune a comportamentelor. În legătură strânsă cu răspunsurile, ca mișcări specifice, există răspunsuri specifice în plan organic, care contribuie la posibilitatea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se înțeleg acele reacții ce diminuează posibilitatea de acțiune. Mișcările și răspunsurile emoționale trebuie considerate ca fiind obiectul prioritar de studiu al teoriei învățării. În centrul acesteia trebuie să stea principiul asociației. Acesta poate fi enunțat astfel: „modelele (patterns) de stimuli care acționează în timpul unui răspuns tind ca, la reapariția lor, să genereze sau să ocazioneze acel răspuns”2. Guthrie admite că acest răspuns conține unele ambiguități, dar considera că el trebuie să constituie baza oricărui control efectiv al învățării 3
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]